Director:
+
Gheorghe
Costea Avda. Alberto Alcocer, 47-11°-A1 MADRID-16
Deposito Legal - M.3655 - 1965 - OFICINA AUXILIAR - Montera,
20
Anul XIII, Nr. 7-8,
Mai - Iunie 1977
de
Horia Sima
Când comemorăm semicentenarul Miscării Legionare, putem evoca multe fapte
glorioase din trecutul ei, multe acte eroice, suferinte si prigoane, care au lăsat
în urma lor mii si mii de morti, dar există în istoria ei mai mult decât o
înlăntuire tragică de evenimente, un substrat insesizabil ratiunii, un destin
al acestei miscări, care vine din sferele cele mai înalte si care de la întemeiere
si până astăzi îi determină drumul.
Miscarea e miscare câtă vreme stă sub ocrotirea acestui destin si îi îndeplineste
cu rigoare indicatiile. Orice abatere de la linia acestui destin îi alterează
fiinta si dacă nu revine la normal, la adevărata ei orientare, miscarea riscă
să se destrame. Cu toate ororile săvârsite contra Legiunii, cu toate
fioroasele masacre din timpul lui Carol, Antonescu si din epoca comunistă,
bucurându-se de rare intervale de liniste si pace, după 50 de ani de la întemeierea
ei, Miscarea n'a putut fi nimicită. Ea trăieste, rezistă, se afirmă si
luptă.
Nu militează pentru alte idealuri, nu s'a decolorat doctrinar, ci mărturiseste
acelasi crez cu care a fost înzestrată de Căpitan.
Tragediile ce s'au abătut asupra ei au fost pretul ce-a trebuit
să-l plătească
pentru a rămâne credincioasă propriului ei destin. Asa cum crestinii din
primele secole au fost permanent supusi la prigoniri, trebuind să aleagă între
a-si abjura credinta pentru a-si salva viata sau de a rămâne credinciosi lui
Hristos, fiind azvârliti de vii în gura leilor.
Fireste că jertfele legionare ar fi fost mult mai mici dacă nu
ne-am fi
ciocnit frontal cu puterile răului: dacă ne-am fi adaptat dictaturii carliste,
dacă am fi abandonat Miscarea în mâna lui Antonescu, dacă după 23 August ne-am
fi retras cuminti în vreun coltisor, lăsând ca evenimentele să treacă peste
noi. Dar dacă ne-am fi retras pe aceste pozitii minore, Legiunea nu ar mai fi rămas
aceeasi. Si-ar fi pierdut stilul ei de actiune, personalitatea ei, legitimitatea
ei istorică. I s'ar fi sleit posibilitătile ei creatoare si până la urmă ar
fi dispărut. Ar mai fi rămas legionari răzleti , dar nu Legiunea ca entitate
de sine stătătoare.
Am combătut toate aceste regimuri, pentru că toate erau emanatia răului si
duceau tara la ruină. Dictatura lui Carol s'a sfârsit cu pierderea unei treimi
din teritoriul national; dictatura lui Antonescu s'a încheiat cu un război
pierdut si desfiintarea Statului Român. Dictatura comunistă ne-a costat două
milioane de morti, pierderi uriase din substanta natională si, asa cum prevedea
Căpitanul, bolsevizarea tării.
Nu puteam sta de o parte, privind ca spectatori indiferenti la neamul care se răsucea
pe rug. Nu numai că aceasta era o atitudine de lasitate, dar nu corespundea
eticei legionare, care întotdeauna ne-a solicitat să fim la avangarda luptei
nationale si crestine. Când altii cedau presiunii inamice si se retrăgeau
incapabili să mai mentină frontul, legionarii aveau datoria să rămână
neclintiti în transee. Lupta noastră a fost inegală, căci întotdeauna ne-am
ciocnit cu forte mult superioare nouă si de aici si marile pierderi ce le-am
suferit, dar n'aveam altă alternativă decât să ne expunem pentru cauza dreptătii, multi, putini câti eram, sau să prezidăm lichidarea Miscării si să dispărem
pe usa din dos din istorie. Miscarea nu s'a mentinut până astăzi decât cu
pretul acestui efort dureros si continuu, aceste lupte permanente pentru apărarea
Neamului si a Bisericii.
Am căzut de atâtea ori, sângerând din mii de răni , pentru că
n'am părăsit
drumul onoarei, pentru că n'am capitulat si n'am pactat cu inamicul. Dar tot de
atâtea ori ne-am ridicat, ne-am strâns ostile decimate si risipite si ne-am
pregătit pentru o nouă bătălie.
Perpetuarea vietii legionare în mijlocul atâtor furtuni, atâtor încercări
cumplite, atâtor Golgote si crucificări, se explică tocmai prin fidelitatea
fată de doctrina Căpitanului. Ea ne-a salvat de la descompunere si moarte si
ne-a ajutat să ajungem această binecuvântată zi, când sărbătorim
semicentenarul. Miscarea posedă o fortă imanentă, o energie intrinsecă, de
unde se adapă încontinuu pentru a-si reînnoi întreprinderile ei politice si
istorice: este văpaia unei alte vieti. Legionarii care au căzut cu miile pe
toate fronturile au fost iluminati de viziunea acestui destin legionar, care i-a
întovărăsit pretutindeni: în fata plutoanelor de executie, în guerila din
munti, între zidurile negre de închisoare, care le-a supt vlaga tineretii.
Dacă astăzi ne-a învrednicit Dumnezeu să prăznuim 50 de ani de existentă
legionară, faptul se datoreste acestei prezente active si continue a unei taine
ce ni s'a încredintat de Atotputernic, în cadrul istoriei universale. Când atâtea
popoare reneagă fundamentele civilizatiei europene si crestine, misiunea noastră
este să depunem permanent mărturie pentru Neam si Hristos, ferind Miscarea să
cadă sub tentatiile Anticristului. La capătul acestui calvar ne va astepta o
mare biruintă finală contra comunismului, pe care nu va mai putea-o să ne-o răpească
nimeni.
Horia Sima