Director:
+
Gheorghe
Costea Pl. Republica Dominicana, 1-3 D MADRID-28016
Deposito Legal - M.3655 - 1965 - OFICINA AUXILIAR - Montera,
20
Anul XXII, Nr. 11-12,
Septembrie - Octombrie 1986
DIN EXIL
Tot mai dese sunt vestile ce ne
vin, anuntând moartea unuia sau altuia din
lumea exilului. E generatia ce-a făcut sau trait razboiul si care începe să
se stingă după patru decenii de pribegie.
Scadenta biologică nu poate fi
evitată. Problema care se pune e alta. Cum si-au petrecut acesti ani de
pribegie, cei ce-au trecut pragul eternitătii? Ca
niste umbre ce se perindă pe acest pământ, preocupati exclusiv de propria
lor existentă, sau niste fiinte constiente de rostul lor pe lume? Fiecare
individ are o misiune de îndeplinit in traectoria lui terenală. Dacă dincolo
de persoana sa a văzut neamul si pe Dumnezeu, atunci poate păsi cu fruntea sus
în viata fără de sfârsit, în care vom poposi după moarte.
Iată dece întristarea ce ne cuprinde când auzim de
disparitia unor
prieteni, camarazi sau personalităti din exil, e compensată gândindu-ne la
rodnicia existentei lor. Ei au lăsat o dâră de lumină in mijlocul
compatriotilor lor care nu se va stinge niciodată.
Din Buenos Aires - Argentina, ne vine stirea decesului Monseniorului Ion Dan.
A plecat dela Roma prin 1948, solicitat de colonia românească de acolo, pentru
a le fi preot si îndrumător spiritual. Dar dincolo de actiunea lui pastorală,
Monseniorul Dan s'a distins repede, devenind o figură remarcabilă a Bisericii
Unite din exil si a Bisericii Catolice din Argentina. A fost profesor de Drept si
de Stiinte Politice la Pontificia Universidad Catolica din Buenos Aires,
bucurându-se de o mare apreciere atât in cercurile universitare din Argentina
cât si în înalta ierarhie catolică a acestei tări.
Monseniorul Dan a
facut cinste neamului nostru si Bisericii Unite
martire.
Colonia Română din Argentina se înclină cu pietate in fata mormântului său.
Monseniorul Dan a
murit pe
neasteptate, în 28 August 1986, si a fost î
nmormântat în cimitirul "De La Recoleta", în prezenta a peste
100 de profesori universitari si decani ai Universitătii Catolice, in afară de
numerosi studenti care-l iubeau si apreciau. Colonia Română a fost prezentă
atât la misa celebrată de Monseniorul Canale cât si la actul înhumării.
MATEI
SERBĂNESCU
In Germania
Federală, la Waldkraiburg - Bavaria, si-a sfârsit zilele
avocatul Matei Serbănescu, in 11 August 1986. Era originar din Pitesti, fiu al
unui ilustru judecător al vechei Românii, persecutat de comunisti. Fiindu-i
sotia de origină germană, a putut să se aseze în Republica Federală, unde
si-a refăcut căminul. Un mare patriot si un om de o rară modestie. S'a atasat
coloniei românesti din spatiul austro-german, participând cu însufletire la
toate actele organizate contra tiraniei bolsevice.
La înmormântarea lui
Serbănescu, s'a concentrat un numeros grup de români.
Slujba de pomenire a fost săvârsită de preotul ortodox Dr. Harald Makk din
Linz. Cu acest prilej, Sfintia Sa a tinut o emotionantă cuvântare, în
care a scos în evidentă personalitatea dispărutului:
"Iubiti
participanti si camarazi,
Cu prilejul binecuvântării
urnei, cu resturile mortale ale lui Matei Serbănescu, as vrea să exprim celor rămasi în
viata adânca mea
părere de rău, atât în nume personal, cât si din partea camarazilor lui
români.
Desi se afla in Republica Federală din anul 1978,
Dl. Serbănescu a
rămas strâns legat de patria lui, România.
A intrat activ in lupta de eliberare a
României, alături de alti pribegi,
pentru care îi va rămâne multumirea si amintirea nesterse. Matei Serbănescu
s'a născut în 27 Mai 1919 în Pitesti - România. Din cauza unui accident de
automobil, dela 6 ani a avut de suferit fiziceste. Dar cu toate neajunsurile lui
corporale din timpul tineretii, a reusit să-si încheie studiile de Drept. In
1950 s'a căsătorit si si-a întemeiat o familie. A fost permanent un sot si
un tată adânc iubitor.
Dar, de îndată ce s'a mutat in Republica Federală nu s'a gândit numai la
inreresele familiei lui, ci a luat contact cu organizajiile românesti care
luptă pentru eliberarea tării."
A
murit în 11 August 1986, la o vârstă când putea să mai dea mult
pentru lupta exilului românesc. Dar Dumnezeu a voit altfel, chemându-l la
Sine, în sânul vietii eterne."
Tara
si Exilul
