DIN PRESA LEGIONARÃ: TARA SI EXILUL - Curier Informativ al Miscãrii Legionare
PROBLEMA REGELUI

    Director: + Gheorghe Costea    Pl. Republica Dominicana, 1-3 D  MADRID-28016 
Deposito Legal - M.3655 - 1965 - OFICINA AUXILIAR - Montera, 20
Anul XXIII, Nr. 7-8, Mai - Iunie 1987

de Horia Sima

 

De câtva timp si mai ales dupăce Regele Mihai a participat la o serie de manifestatii ale exilului, s'au întetit atacurile contra Majestătii Sale. Argumentele sunt în genere aceleasi si aproape toate se inspiră din Actul dela 23 August.

Nouă ni se pare că se face o eroare de perspectivă, in aprecierea rolului ce-i revine Regelui in exil si in lupta de eliberare a tării. Se confundă perspectiva istorică a vietii monarhului cu pers pectiva lui politică. Istoria se referă la trecut, la ce-a fost, la întâmplări consumate. Fiecare este liber să-si dea părerea asupra Actului dela 23 August, să-l analizeze, să-l judece prin prisma intereselor nationale. Cum facem cu atâtea momente din istoria neamului nostru.

Din punct de vedere politic, situatia se schimbă. Regele Mihai trebue judecat după alte criterii. Faptul istoric îsi pierde întâietatea si trece pe planul întâiu evenimentul, momentul in curs de realizare, efortul ce-l face natiunea, în colaborare cu exilul, de a-si recâstiga libertatea. Politica e prezent si viitor, in timp ce Actul dela 23 August este o relicvă a trecutului. Oricât l-am diseca, pe baza lui nu vom ajunge niciodată să ne recuperăm suveranitatea si independenta. Dovadă e că după 40 de ani de robie, efectele lui nu se văd. Am rămas exact in situatia -ba si mai rău- când hoardele bolsevice au năvălit în tară. Actul dela 23 August a adus mari beneficii si Rusilor si Aliatilor, dar poporul român, aceluia care a săvârsit schimbarea de fapt, numai jale si desperare.

Si atunci ce ne mai rămâne de făcut ? Nu putem astepta nimic nici dela "marii nostri aliati ", nici dela democratiile occidentale si cu atât mai putin dela Rusi. Toti acestia au profitat de schimbarea de front din România pentru a-si realiza propriile lor interese, fără a se gândi că datorează ceva tării care le-a înlesnit penetratia in sud-estul european. Cu un cinism înfiorător s'au spălat cu totii pe mâini, împingând neamul nostru pe drumul Golgotei.

Si atunci ce trebuie sa facem ? Neavând pe nimeni pe lume, părăsiti de toti, trebue sa ne încredintăm Puterii Divine luându-ne singuri destinul in mâini. Fără îndoială că in această luptă inegală, se pot ivi anumite conjuncturi favorabile, anumite momente internationale, cari sa ne ajute sd iesim la liman. Dar nu ne putem răzima nici pe aceste ipotetice răsturnări de situatii, ci trebue sa stăm permanent de veghe in transeele natiunii, folosind ultimul strop de energie ce ne-a mai rămas, pentru a-i deschide drum spre lumină si libertate.

Aceasta e perspectiva politică a natiunii : nu ne multumim sa speculăm pasivi asupra întâmplărilor din lume, ci sfredelim zările viitorului, într'o formă vie si combativă, pentru a recâstiga un loc sub soare natiunii noastre oropsite.

Din perspectiva politică, rolul Regelui e foarte mare. Vrem, nu vrem, el este astăzi factorul de aglutinare al forlelor nationale din exil, adică a acelor elemente, a acelor refugiati, cari pun existenta neamului mai presus de o comodă viată in streinătate. Ne referim la Rege ca factor de integrare a energiilor combative ale exilului, pe diversele lui planuri (politică, cultură, diplomatie, ziaristică, etc.) si nu ca o simplă figură decorativă in manifestatii de evocare istorică sau patriotică. Există personagii în exil cari speculează doar prezenta Regelui in mijlocul Românilor, fie pentru a-si mări auditoriul fie pentru a-si întări propriile lor organizatii. Acesta e un abuz, care n'are nimic de-aface cu afirmarea politică a exilului.

Intr'o anumită conjunctură internatională, Regele ar putea sa devină chiar piesa-cheie a eliberării patriei. Să presupunem că Occidentalii, după atâtea experiente dezastruoase cu Muscalii, ajungând ei însisi între viată si moarte, se decid să le impună evacuarea Europei răsăritene. In acest caz, cu cine ar putea sa trateze occidentalii restaurarea suveranitătii nationale ? Numai cu Regele. Mai întâiu prin audienta de care se bucură si apoi tocmai prin făurirea Actului dela 23 August. Imensele servicii aduse cauzei aliate, prin schimbarea de front, ar putea deveni in acest moment piese majore in mâna Regelui. El este depozitarul legitim al Actului dela 23 August si deci ar putea cere Aliatilor să-si onoreze promisiunile lor din 1944-1945. Suferintele tării, abandonată de Aliati, si-ar găsi astfel o partială compensatie.

Asa trebue interpretată si ultima campanie de denigrare a Regelui, organizată de Ceausescu, prin mijlocirea retelelor lui din tară si exil. Ce se urmăreste cu ea ? Comunistii, spre deosebire de alti oameni politici, nu se multumesc să combată opozitia existentă, ci se interesează tot atât de mult de opozitia latentă. Ei atacă si distrug oamenii, organizatiile si mediile, de unde s'ar putea recruta mâine viitorii lor protivnici. Ei văd departe in timp si nu fac politică dela mână până la gură. Ei lucrează nu numai pe realităti, pe lucruri ce se întâmpla acuma, ci si pe potentialităti, adică pe evenimente încă neajunse la maturitate.

Regele a ajuns pentru Ceausescu, din motivele expuse mai sus, un inamic potential al regimului. El trebue combătut si scos din circulatie, înainte de a deveni primejdie reală. In acest scop au inventat mitul Generalului Antonescu, patriotul integru, opunându-l nelealitătii Regelui la 23 August. Chestiunea e discutabilă si un studiu serios al relatiilor dintre Rege si Antonescu, ar scoate la lumină alte aspecte mai putin favorabile Maresalului.

Faptul fundamental rămâne ca autorii acestor lucruri nu sunt interesati in adevărul istoric, în restaurarea unei mari figuri nationale, ci numai să-si îndeplinească "norma" fată de regim. Cu cât Regele este mai mult lovit si defăimat, cu atâta interesele regimului sunt mai bine servite. In definitiv, Antonescu nu mai e nimic decât istorie, nu are succesori sau partid si de el nu are de ce să se teamă regimul, in timp ce din nimbul Regelui mai radiază o sperantă pentru natiunea înlăntuită.

Nu scriem aceste lucruri pentru beneficii politice, ci exclusiv pentru a contribui la clarificarea unei probleme care turbură spiritele în exil si dăunează luptei de eliberare.

Horia Sima 

Vederi din România: Biserica Mânăstirii Curtea de Arges

/ / /
INAPOI LA PAGINA ROMÂNIEI NATIONALISTE