UNDE SÂNT CEI CARE NU MAI SÂNT?

 RUGĂCIUNEA DIN AMURG
 

Mă rog si pentru viii si pentru mortii mei.
Tot una'mi sunt acuma părtasii si dusmanii,
Cu ei deopotrivă mi-am sfărâmat eu anii,
Si dragostea si vrajba le-am împărtit cu ei.

Pe morti în rugaciunea de seară mi-i culeg.
Acestia sunt ei, Doamne, iar eu printre morminte.
Au fost în ei avânturi si-au fost si pogorăminte.
Putin în fiecare, în toti am fost întreg.

De viforele vietii ei sunt acum deserti,
Dar dragostea, dar vrajba, din toate ce rămâne?
Zdrobita rugăciune la mila Ta, Stăpâne,
Sunt si eu printre mortii rugandu-mă să-i ierti.

Si adunându-mi viii, la mila Ta recurg,
Când crugul alb al zilei pământul încunună:
Tu dă-le, Doamne, dă-le cu toata mâna bună
Târzia'ntelepciune din tristul meu amurg.

                                                 (Inchisoarea Aiud)
 

CÂNTECUL POTIRULUI
 

Când holda de seceri tăiată fu gata
Bunicul si tata
Lăsara o chită de spice 'n picioare
Legând-o cucernic cu fir de cicoare;
Iar spicele'n soare sclipeau mătăsos
Să-nchipuie barba lui Domnu Cristos.

Când pâinea-n cuptor semăna cu arama,
Bunica si mama
Scotând-o sfielnic cu semnele Crucii,
Purtau parcă moaste cinstite si lucii
Iar pâinea, dând abur cu dulce miros,
Părea că e fata lui Domnu Cristos.

Si iată potirul la gură te duce,
Iisuse Cristoase, Tu jertfă pe Cruce,
Hrăneste-mă carne de sfânt Dumnezeu.
Ca bobul în spice si mustu'n ciorchine
Esti totul în toate si toate prin Tine,
Tu pâinea de-apururi a neamului meu.

Din curpenul vitei ce'nfăsură crama,
Bunica si mama
Au rupt un ciorchine, spunându-i povestea:
-Copile, grăiră, broboanele-acestea
Sunt lacrimi de mamă vărsate prinos
La caznele Domnului nostru Cristos!

Apoi, când culesul de struguri fu gata,
Bunicul si tata
In joc de călcâie jucând nestemate,
Ce lasa ca rana siroaie'nspumate,
-Copile, grăiră, e must sângeros
Din inima Domnului nostru Cristos.

Si iată potirul la gură te duce,
Iisuse Cristoase, Tu jertfă pe Cruce,
Adapă-mă, sânge de sfânt Dumnezeu.
Ca bobul în spice si mustu'n ciorchine
Esti totul în toate si toate prin Tine,
Tu, vinul de-a pururi al neamului meu.

Podgorii bogate si lanuri mănoase,
Iisuse Cristoase,
E raiul în care ne-a vrut Dumnezeu.
Priveste-Te'n vie si vezi-Te'n grâne
Si sângeră'n struguri si frânge-Te'n pâne.
Ca bobul în spice si mustu'n ciorchine
Esti totul în toate si toate prin Tine,
Tu, viata de-apururi a neamului meu.

                                                     (Inchisoarea Aiud)