Intoarecerea armelor de la 23 August 1944, inainte de toate, marcheaza trecerea Romaniei in zona de dominatie a sovieticilor din cea a germanilor. Etapele care vor urma in perioada de tranzitie(1944 - 1948) vor fi apoi o consecinta fireasca a intelegerii dintre capitalisti si comunisti, care castigasera razboiul. Toate popoarele de dincolo de cortina de fier (indiferent de atitudinea din timpul razboiului):
   -polonezii, cehoslovacii - s'au impotrivit de la inceput expansiunii Germaniei;
   -bulgarii - care au pastrat o atitudine de relativa neutralitate;
   -romanii - care s-au batut si au facut sacrificii enorme de sange atat alaturi de Axa cat si de aliati;
   -ungurii - care au luptat pana la sfarsitul razboiului alaturi de nemti;
    Au avut aceeasi soarta: comunizarea cu intreg cortegiul de consecinte. A existat o deosebire de ritm si intensitate. Romaniei i s-a aplicat regimul cel mai dur pe intreaga perioada.
    Universul concentrationar va continua imperturbabil. In ciuda proclamatiei data de catre tara de regele Mihai, in seara de 23 august 1944 prin care se promitea inceputul unei ere de libertate, de domnia legii si desfiintarea lagarelor de internare, situatia anterioara, nu numai ca va continua, ci presiunea concentrationara in 1944 - 1945 se va intensifica. Coalitia politica dintre taranistii - liberali, social - democrati si comunisti aplica fara jena masuri ilegale de restrangerea libertatii. Numerosi cetateni romani vor fi predati NKVD. Jandarmeria, politia si armata vor aresta intreaga populatie germana apta de munca si o vor preda Uniunii Sovietice. Vor colabora cu unitati speciale ruse pentru capturarea parasutistilor veniti din Germania si la distrugerea centrelor de rezistenta si lupta din spatele frontului. O amnistie selectiva va elibera din inchisori comunistii condamnati. Cei din lagare fusesera sloboziti inainte de 23 august 1944. Condamnatii pentru delicte in favoarea Garzii de Fier raman in continuare inapoia gratiilor. In toamna anului 1944, in capitala fiecarui judet se improvizeaza cate un lagar in care sunt inchisi legionari cunoscuti si suspectii antisovietici. Lumea concentrationala atinge din nou cifre record. Serviciile speciale ale armatei sovietice opereaza nestingherite arestari, conduc anchete, organizeaza tribunale militare.
    Guvernul de coalitie nu schiteaza nici un gest de impotrivire hotarata, aparatul de stat infricosat si oportunist colaboreaza zelos cu armata rosie si comisia aliata de aplicarea armistitiului, unde comunistii monopolizeaza factorul decizional.
    Lagarul de la Targu - Jiu continua sa functioneze. Apar noi unitati: Caracal, Slobozia, etc.
    Pana acum, rastalmacindu-se lupta pentru dreptate sociala, precum si prezenta a numerosi muncitori in randurile Legiunii, la instigatia lui Antonescu, aparusera numeroase insinuari de complicitate cu comunismul.
    De asta data, cand prabusirea Germaniei este iminenta, legionarii devin fascisti primejdiosi, pentru a justifica abuzurile la care sunt supusi.
    In aresturile jandarmeriei si in spatiile de detentie improvizate domneste bunul plac al militarilor abrutizati de educatia cazona. Nici un  respect pentru femei, preotii sunt umiliti, intelectualii sunt ofensati si supusi la corvezi degradante, lipsesc instalatiile sanitare, conditiile de cazare sunt primitive. Oamenii traiesc sub amenintarea interventiei armatei rosii, care va navali peste ei si ii va masacra, in aer pluteste spectrul deportarii in Siberia.
    Lagarul de la Caracal este infiintat la sfarsitul anului 1944. Este destinat militantilor cu atitudine de dreapta, a celor cu manifestari progermane si a unor colaboratori zelosi de rang secundar  ai dictaturii militare.
    Dintre cei 1.600 de internati, dupa calculele aproximative ale lui Onisifor Ghibu, 1.200 sunt legionari.
 Printre numele cunoscute intalnim pe P. Panaitescu, Constantin Gane, Meitani, Ciorogaru, Noveanu, Napoleon Cretu etc. Tot aici a fost adusa sotia lui C.Z.Codreanu, Iridenta Mota, Tita Pavelescu.
   Regimul fluctuant fara duritati excesive a fost dominat de starea de confuzie si instabilitate politica din tara.
   In ciuda schimbarilor spectaculoase de pe scena politica romaneasca, a divergentilor si ciocnirilor de opinii, a primenirii operatiunilor de la pupitru de comanda al puterii, universul concentrationar isi continua netulburat ritmul, in punctele fierbint ramanand in continuare legionarii.
  Gruparile istorice in colaborare cu comunistii aplicau metodele impotriva carora sustin ca au luptat; s-au schimbat numai mastile. In rest nimic nou!

   La 6 martie 1945 comunistii sunt instalati in centrele vitale ale puterii de stat. In perioada urmatoare principala lor grija va fi consolidarea pozitiilor ocupate si eliminarea rivalilor din viata publica. Pas cu pas, pregatesc terenul pentru viitorul asalt impotriva comunitatii romanesti traditionale.  Intre 6 martie 1945 si 15 mai 1948 frontul rosu bate tarusii pentru viitorul infern concentrationar din Romania, cel mai bine organizat si cel care are cele mai numeroase victime din intreaga zona. Legionarii din inchisori sunt concentrati in Aiud, Deva, Salda.
 Incep sa soseasca loturile cu criminali de razboi. Multi din colaboratorii lui Antonescu iau drumul temnitelor.
    Pentru a nu avea mai multi adversari in brate in acelasi timp, comunistii amana asaltul impotriva Legiunii. Se multumesc cu cei pe care ii au in gheare, lasati mostenire cu acte in regula de defuncta dictatura militara. Frontul subteran legionar este mai activ ca oricand, spre el indreptandu-se cei dornici de impotrivire. Cele cateva organizatii subversive ca: Sumanele negre, Organizatia T, a Valurilor Dunarii, Haiducii lui Avram Iancu, sunt anihilate de regim fara dureri de cap. In alegerile masluite din 1946, suflul anticomunist al poporului se concentreaza pe listele opozitiei, in special ale P.N.T. Pentru a intimida indraznetii si a pune in garda pe toti cei care ar fi dispusi sa intreprinda ceva impotriva puterii comuniste, se opereaza arestari si sunt depusi in inchisoarea Craiova, Pitesti, 1000 - 1500 de opozanti. Mentinerea lor intre zidurile temnitelor nu va fi de lunga durata.
    Marea surpriza a timpului este reaparitia in arena de lupta (de unde nu plecase niciodata) a Miscarii Legionare, prezentandu-se ca o forta vie, nu ca o antichitate de muzeu, capabila de a polariza energii, de a angaja noi lupte cu balaurii.
    La randul lor comunistii isi instruiesc unitatile de soc, isi studiaza adversarii, calculeaza loviturile, pregatesc etapele de nimicire a celor care le stau in cale. Dispun de intreaga zestre a tarii si actiunea lor nu este ingradita de nici o lege. Isi permit sa faca greseli fara consecinte grave. Simpla prezenta in tara a armatei rosii, inspaimanta pe cei mai multi dintre anticomunisti. Masele orasenesti si rurale nu sunt dispuse sa se miste, sa se angajeze intr-o confruntare fatisa, asteptand o ipotetica interventie a vestului si a Americii. Vor muri impovarati de deziluzia asteptarii. Multi care au avut o atitudine de impotrivire trec la colaborationism fatis.
   Totusi, sfarsitul deceniului al cincilea este inca o epoca a iluziilor, a sperantei, a rezistentei. Comunistii n-au pus inca genunchii pe grumazul intregii tari. Se pregatesc inca de asalt. Timpul ii va favoriza. Dincolo de cortina de fier popoarele lumii libere, in goana dupa bogatie si placeri, asista nepasatoare la drama Estului.
 

   In istoria universului concentrationar comunist din Romania se contureaza doua perioade distincte:
-epoca Dej 1948 - 1964 -- apogeul gulagului clasic;
-epoca Ceausescu -- sau noua strategie -- 1964 - 1989;
Epoca lui Dej se caracterizeaza prin eruptia brutala a fortelor de represiune comuniste. Structurile traditionale sunt dinamitate. Sute de mii de oameni iau drumul temnitelor si lagarelor. Vocile constiintei nationale sunt amutite. Indraznetii platesc cu viata. A fost necesar un regim de teroare nemiloasa, care sa deschida drumul reformelor de anvergura, sa anuleze orice gest de protest. Tortionarii sadici schilodesc trupurile si sufletele, indraznetii sunt suprimati. Libertatea, averea, viata depind de capriciul puterii.
   Din foisorul de supraveghere al careului de plimbare de la Aiud un caraliu orgolios comenta cu voce de stentor:
   "Ai fi fost tu mare cat o biserica, acum eu sunt mare. Si pentru ca sunteti prosti aflati de la mine: noi comunistii avem o singura lege, pumnul cu care lovim."
   Universul concentrationar n-a fost o deviere de la principiile ortodoxe-marxiste, o greseala sau un abuz al extremistilor, care au calcat etica proletara sau nu au inteles-o.
   El a reprezentat o trsatura specifica fara de care nu se putea pune in miscare si consolida lumea comunista.
   Universul concentrationar constituie o etapa necesara, calculata cu sange rece. Cei care au organizat si dirijat nu i-a impresionat suferinta, agonia umana, numarul victimelor.
Aceasta experienta, prezenta obsedant in mintea celor care au trait-o, nu poate fi stearsa din memoria colectiva, constituie un avertisment istoric.
       Valul de represiune care s-a abatut asupra Romaniei nu are termen de comparatie in Europa rasariteana, afectata zonei de dominatie a URSS. Categoriile sociale cele mai napastuite au fost taranii si intelectualii.
        Nu trebuie sa facem analize statistice pretentioase pentru a demonstra ca in compozitia asasinatelor politice, intelectualii au un procentaj zdrobitor. Numarul anilor de detentie efectuati de intelectuali( o categorie restransa ) intrece cu mult pe cel al celorlalte categorii sociale. Lucrurile nu sunt intamplatoare, trebuia distrusa constiinta constiinta de sine a poporului roman.
        In arhitectura infernului concentrationar si-a dat intalnirea inteligenta iudaica, experienta slava si dezinteresul lumii capitaliste. Victima a fost intreg poporul roman a carui elite au fost nimicite, pregatind astfel o lunga perioada de confuzie si marasm.
        Gulagul valah a avut o viata extraordinara de unde ilogicul s-a transformat in norma de viata, unde absurdul a creat epoca.
         Ostatecii politici, spre deosebire de prizonierii de razboi, sunt supusi de adversari la un tratament crancen si umilitor, fiind tinta abuzurilor si a dezlantuirii de patimi, de cruzimi si perversiuni. Agentii puterii isi forteaza mintea si imaginatia sa inventeze noi chinuri si se intrec in a descoperi noi metode de cazne.
         Conducerea statului, in care sunt implicati marionete comode si intelectuali naivi, patroneaza balciul si trec cu nepasare peste munti de suferinta.
         Abuzurile isi dau mana pentru a instrumenta un infern terestru, unde se exerseaza o corporatie de tortionari sadici. Dirijorii pierd dimensiunea umana a comportamentului si se confunda cu robotii de distrugere, insensibili la tot ce este omenesc.
 

In perioada de expansiune a universului concentrationar comunist distingem mai multe unde de soc:

1. 1948 - 1949;
2. 1952 - 1953;
3. 1956 -   ;
4. 1958 - 1959.

1)   In primul soc s-a urmarit distrugerea elementului activ al Miscarii Legionare, anihilarea celor capabili de lupta si actiune. Imediat dupa arestari au inceput anchetele dure, pentru a descoperi intreaga retea subterana si a smulge declaratii incriminatorii. S-a trecut cu nepasare peste cadravele celor ucisi in tortura, a celor schiloditi pentru intreaga viata sau a dezechilibratilor psihic.
        Fiecare spatiu carceral a devenit un mic infern, in care sa putrezeasca o armata invinsa fara lupta, careia adversarii urmaresc sa-I smulga din suflet speranta.

2)   Valul de arestari din 1952/1953 cuprinde pe toti cei carora li se reprosa un trecut de militant nationalist, care ocupasera pozitii de frunte in viata sociala, cei care se remarcasera in viata culturala si nu intelesesera sa se alature regimului, profesionistii cunoscuti, cei care se bucurau de simpatie si popularitate.
        Contingentul criminalilor de razboi, a celor condamnati pentru crime impotriva umanitatii, activitate antimincitoreasca isi sporeste numarul. Delicte comune: neindeplinirea cotelor, sabotajul, detinerea de aur si valuta completeaza armata campurilor de munca fortata, justifica jaful organizat, asigura supraproductia aparatului represiv.

3)   Arestarile din 1956 sunt menite sa ingramadeasca miscarea anticomunista starnita de revolutia din Ungaria. Loviturile principale sunt indreptate impotriva centrelor universitare( La Timisoara sunt arestati aproximativ 1.500 de studenti ), a cercurilor nationaliste, aelementelor cunoscute pentru atitudine ostila.
       Nici unitatile militare care dadusera semne de insubordonare nu sunt crutate. Se pronunta condamnari la moarte pentru insubordonare, aparatul de stat este curatat de dubiosi.

4)   Unda de soc declansata in anul 1958/59 are pretentia de a lichida suspectii si elementele ramase in libertate, pe cei identificati mai tarziu, precum si pe cei care iesirera din inchisori si se incapatanasera sa pastreze vechile orientari si nu s-au aratat dispusi sa colaboreze cu autoritatile.
       Aceasta unda de soc este menita sa creeze o comotie generala si teroare devoranta care sa asigure succesul colectivizarii agriculturii.
       Inchisorile devin din nou supraaglomerate si cer inovatii de conjuctura.
       Cand in 1948 inchisorile - Aiud, Bacau, Barlad, Botosani, Brasov, Caransebes, Cluj, Craiova, Deva, Dumbraveni, Fagaras, Galati, Gherla, Giurgiu, Iasi, Jilava, Miercurea Ciuc, Mislea, Ocnele Mari, Oradea, Pitesti, Ploiesti, Ramnicu Sarat, Satu Mare, Sibiu, Sighet, Suceava, Timisoara, Targusor, Targu Mures, Tg. Ocna, Vaslui, vacaresti - nu mai pot face fata avalansei de capturi ale poterei comuniste, apare constelatia lagarelor de internare si numeroase locuri si forme de sechestrare. Fiecare punct al concernului concentrtionar isi are viata si invidualitatea lui, cu eroii, mucenicii si calaii locului, intrand in istorie sau fiind inghitite de uitare. Unele lagare au  fost cerute de necesitatea de moment, slujind planurilor de conjunctura ale puterii, altele au avut o existenta de durata menita sa rezolve o problema, sa anihileze o categorie de adversari.
       In inchisorile din anii 1949 - 1951 conditiile de detentie au fost inspaimantatoare. Spatiile inguste unde iarna te congelai de frig si vara te topeai de caldura au fost pline la refuz. Priciurile suprapuse, fiecare centimetru de podea, la serparie, pe interval, in jurul tinetei, langa usa erau ocupate aveau un stapan cu drepturi inscrise in traditia puscariei. Oameni de diverse varste si conditii sociale erau inghesuiti in custi de hingher, se sufocau in incaperile pline de duhoare. Mancarea sub limita de supravetuire a transformat barbati in floarea varstei in armata de schelete ambulante. Nu-ti mai recunosteai prietenii.

   In noaptea de 14/15 mai 1948 se da semnalul pentru declansarea universului concentrationar comunist de factura clasica. Acesta va atinge cotele cele mai inalte atat in intensitate cat si in amploare.
   Teritoriul Romaniei devine scena unei drame de proportii nebanuite. Perioada de consolidare, pregatirea cadrelor si acumularea de experienta trecuse pentru frontul rosu.
   Odata cu lichidarea monarhiei, care s-a facut fara dramatism si convulsiuni - un divort civilizat, asa cum s-a exprimat regina mama - si a inlaturarii tovarasilor vremelnici de drum - liberalii lui Guta Tatarascu - comunistii au in mama toate levierele puterii si spatele asigurat de genialul conducator al popoarelor, I.V. Stalin. De altfel, regele Mihai nu fusese decat o firma comoda, atat pentru oligarhia militara a lui Antonescu, cat si pentru bolsevicii dogmatici a lui Ana Pauker si Gheorghiu Dej.
   Noaptea de 14/15 Mai cand incepe si razboiul din Israel, sub oblonul secretarului de stat si efectele surprizei, este orchestrata o vasta operatie revulotionara de sechestrari si rapiri de persoane. Tinta fiind legionarii, asa cum a intrat in traditia statului roman, detinatorii puterii nu se simt obligati sa respecte vreo lege. Mai mult ca oricand politia, siguranta, jandarmeria se manifesta ca o asociatie de gangsteri, lipsita de orice responsabilitate.
   Agentii fortei publice navalesc in case particulare, institutii si intreprinderi, la sate si orase, si ridica persoanele consemnate in liste, atat pentru fapte care se inscriu in perimetrul     de legalitate la ora cand au avut loc, cat si pe cei care erau semnalizati ca sunt incadrati in retelele frontului subteran anticomunist organizat si condus de prof. Nicolae Petrascu. Echipele agentilor fortei publice sunt intarite de membrii zelosi ai organizatiilor de partid.
   Se estimeaza ca intr-un timp relativ scurt sunt arestati 5000 - 10.000 de legionari in intreaga tara. Cei care reusesc sa scape printre ochii navodului, precum si altii care se considerau amenintati, intra in ascunzatori, se refugiaza in paduri si in munti. Ei vor constitui primele nuclee de rezistenta armata, carora li se vor alatura pe parcurs alti anticomunisti si persecutati. Numerosi vor fi cei care vor incerca sa-si piarda urma schimbandu-si identitatea, ascunzandu-se pe santierele periferice in masa mobila a muncitorilor prost retribuiti. Nu putini vor fi si cei care se vor aventura pe caile exilului, expunandu-se gloatelor granicerilor, riscurilor expulzarii. Putini au ajuns la "tinta dorita". Inchisorile, lagarele, locurile de detentie improvizate sunt suprasolicitate. Intr-un spatiu inchis sunt ingramaditi de zece ori mai multi oameni decat capacitatea normala. Locurile de detentie nu au avut niciodata instalatii sanitare corespunzatoare, conditii umane de cazare. Razboiul si criza le adusese intr-o stare jalnica. Mediul de viata si alimentarea sunt subumane. Un grajd ar fi fost de invidiat. Foamea, mizeria, murdaria pregatesc drumul degradarii fizice, marasmului sufletesc. Echipele de anchetatori lucreaza in ture prelungite. Pentru a-si spala pacatele colaborationismului, vechii politisti si magistrati militari se intrec in zel si cruzime. Apar primele victime: Titi Gâtã, Caciuc, Petrica Vila. Numarul celor schiloditi in bataie, dezechilibrati nervos, nu se mai poate socoti. Anchetatorii vor sa descopere culpe cu orice pret, cat mai multi infractori politici, cat mai multi dusmani ai poporului. Nu se mai face economie de tortura. Tehnica este cruda, primitiva. Rafinamentul chinurilor va surveni mai tarziu.
   Geografia gulagului romanesc nu este bine cunoscuta. Hartile conventionale publicate sunt departe de a prezenta puzderia de insule componente. Cei care au vorbit si au marturisit sunt putini si de cele mai multe ori vocile cele mai putin autorizate, persoane de periferie, colportori de folclor de carcera, persoane dispuse sa confunde o experienta limitata sau un fragment cu complexul intregului.
   La Bucuresti, in afara de punctele cunoscute: Ministerul de Interne, Militia Capitalei, Malmaison, Calea Rahovei, Cretulescu, Uranus, Buftea, Jilava, Vacaresti, Bragadiru, Ghencea, Popesti-Leordeni, Pipera-Rosia, au existat numeroase alte locuri de depozitare si pastrare a clientilor politici si a indezirabililor sociali. Vile, case conspirative cu regim diferentiat, cu functiuni specifice, atat pentru adversari cat si pentru tovarasi de lupta care au calcat normele codului proletar, rasar ca ciupercile.
                          INAPOI LA