DIN IMPĂRĂTIA MORTII
de Gabriel Bălănescu
-MIRCEA VULCĂNESCU
Rând pe rând, celulele se deschid si echipele, gata formate,
sunt îndrumate spre locul de îmbarcare.
Traversând culoarul etajului doi, unde ne aflam, îmi
arunc ochii la un detinut sdrentãros, care freca cu terebentinã
scândurile.
Mi-au atras atentia ochii lui mari, sticlosi si îndrasneala
cu care ne privea, stiut fiind cã detinutii politici, atunci cand
se intalneau cu un alt detinut, sau grup de detinuti, era obligat sa priveasca
in pamant.
Am trecut chiar pe langa el. Era Mircea Vulcanescu.
Imi sopteste : "mergeti la munca". In privire i-am surprins un fel
de bucurie, îmbinata cu amaraciune.
Aplecat, îngenunchiat pe dusumea, doar ochii si fruntea, care
mi-a parut nimbata, îl mai aminteau pe cel de altadata. Corpolenta lui
era redusa la un schelet, imbracat in haine vargate. Coloana vertebrala
se observa prin zeghea de puscarias.
Mircea Vulcanescu, una din cele mai stralucite inteligente
ale generatiei dintre cele doua razboaie, fost Subsecretar de Stat la Finante,
fusese condamnat la 8 ani de munca silnica, pentru "aservirea economica
a Romaniei, Reichului nazist".
Am asistat la procesul lui. Bancile apararii, ca si pupitrele magistratilor,
erau pline de zeci de dosare prin care Mircea Vulcanescu a dovedit nu numai
ca economia Romaniei nu a fost deficitara in raporturile cu Reichul,
ci dimpotriva, prospera.
Germanii ne plateau granele si alte produse alimentare pe care
le cumparau de la noi, in aur. Mai mult, aveam o cantitate mare
de aur - dupa cate-mi amintesc, doua vagoane - pe care nemtii ni le-au
avansat, pentru livrarile ulterioare de grane.
Sala in care se judeca procesul lui Mircea Vulcanescu era ticsita de
avocati, profesori, economisti, ziaristi, (teroarea inca nu se organizase,
era in anul 1946).
Mircea Vulcanescu, prin dosarele de care dispunea, a dovedit
cu o evidenta indiscutabila, corectitudinea germanilor in
raporturile comerciale cu Statul roman si, in consecinta, priceperea
si grija cu care condusese aceasta economie, Mircea Vulcanescu.
Generalul Stoenescu , militar de cariera, a avut aceasta mare
calitate de a se fi inconjurat de colaboratori priceputi
si, printre acestia, cel mai experimentat si cel mai piceput,
era Mircea Vulcanescu.
Cu toata aceasta evidenta, cu toate actele doveditoare pana la
cel mai minor contract, Mircea Vulcanescu a fost condamnat la 8 ani munca
silnica, ceea ce a echivalat cu o condamnare la moarte, stiut fiind ca Mircea
Vulcanescu a murit la Aiud de tuberculoza pulmonara, fara sa aiba nici o ingrijire
medicala.
Mai tarziu - imi este greu sa-mi amintesc anul - am stat de vorba cu
un fost secretar de la YMCA - filiala Bucuresti - Zahiernic, in bratele caruia
a murit Mircea Vulcanescu. Zahiernic mi-a marturisit urmatoarele : Mircea
Vulcanescu avea o caverna la plamanul stang.
Mircea Vulcanescu aflase de la alti detinuti ca cei cu caverna la plamanul
stang mor in timpul somnului. Voinata de a avea constiinta a tot ce se petrece
cu el era atat de mare, incat facea eforturi supraomenesti sa nu doarma -
ceea ce îi slabea mult rezistenta.
Ingrijirea medicala îi era redusa la cateva aspirine pe zi si
nici acestea in fiecare zi . Cu toate ca fusese internat in ultima faza
a bolii in infirmeria penitenciarului, n'a primit nici o medicatie specifica.
Medicamentele straine, care erau in depozitul infirmeriei, erau folosite
numai pentru ingrijirea delatorilor sau a celor de la dreptul comun, adica
a criminalior de rand.
-Si-a dat duhul, mi-a marturisit Zahiernic, in bratele mele, cu ultimele
cuvinte : "Spuneti-i Aninii sa ma ierte !" (Este vorba de
Anina Radulescu-Pogoneanu, care a fost prima lui sotie.)
Asasinarea lui Mircea Vulcanescu
si a lui George Manu au fost doua dintre cele mai monstruoase asasinate de
la Aiud.
(Editura "DACIA", Madrid, 1981, pag. 275-276)