Iată
că din străfundurile istoriei, găsim dovada peremptorie a existentei Tribaliei,
prin descoperirea "Stemei Tării" alături de steagul în
5 dungi pe care Mihail Kogălniceanu, marele om de stat român l-a înmânat
lui Vasile Ion Câncea-Levski în anul 1863, ca simbol al unitătii
nationale a românilor de pe ambele maluri ale Dunării.
Stema poartă desenul unei bufnite si al unui mistret
străpuns de o săgeată, simbolizând întelepciunea poporului [bufnita], si
curajul de a înfrunta si răpune dusmanul cel mai primejdios [mistretul].
Lupta
intereselor străine de separare a românilor din Tribalia de cei din Valahia,
de supunere a lor si desnationalizare petrecută de-a lungul întregii istorii
balcanice este total dovedită prin documentele mai vechi sau mai recente
puse în valoare de cercetătorul român-tribal: Ion di la Vidin. Prin
prisma acestei documentatii, nu este surprinzător faptul că si după 1866,
istoricii interesati să lase în tenebre adevăruri supărătoare intereselor
sârbesti, grecesti sau slavone, au lăsat în mod interesat să se
astearnă praful uitării peste realitatea existentei istorice a Tribaliei
si implicit a tot ceea ce ar fi dovedit existenta aceasta, asa cum este
aceea a steagului si stemei TRIBALIFI. Despre românii de pe malul drept
al Dunării nu se va mai vorbi. Epoca fanariotilor a accentuat mult această
uitare. Interesele ulterioare ale caselor de Habsburg si Hohenzollern,
ambele de esentă germana, pentru mai usoară supunere a popoarelor din
Balcani au contribuit din plin la consolidarea frontierei dunărene dintre
cele două teritorii românesti. Interesele rusesti de expansiune
slavă si implicit de dominatie în Balcani pentru a ajunge la Marea
Egee -visul lui Petru cel Mare- au impus de asemenea aceeasi strategie,
de desfiintare a grupurilor neslavizate, mergându-se pana la strămutări
de populatie românească din Tribalia spre Ucraina si sudul Basarabiei.
Toate aceste ticălosii premeditate sunt ascunse cu grije de istoricii
aserviti intereselor acestor puteri, fie prin originea lor, fie pentru
că "adevărul" istoric este scris întotdeauna de învingător.
Si cu toate că românii s'au luptat vitejeste mii de ani ca să-si păstreze
fiinta natională, tesătura de păianjen a intereselor unor mari puteri
ca Austria, Rusia si Turcia au dictat destinul acestui popor pasnic, harnic
si cinstit. Un destin tragic care a fost plătit cu milioane de victime
în decursul secolelor si pentru a cărui schimbare înspre bine ne luptăm
noi astăzi, urmasii acelor martiri de altădată, pentru ca stergând praful
cu grijă asternut de asupritori, să arătăm lumii întregi adevărul. Să
ne strigăm cu forta dragostei de libertate dreptul nostru la acest pământ
care a fost de totdeauna si este ROMÂNESC.
Să
stie dusmanii ca noi nu i-am uitat si că dacă istoricii lor ne-au trecut
sub uitare, noi ne-am scris istoria noastră, spusă din gură'n gură si
păstrata prin limba noastră strămosească, românească. Trăiască România
Mare, a tuturor românilor.
Valentin TITUS
Libertatea,
New York, Anul VI, Nr. 52, Dec. 1986
D O B R O G E A
Acest
pâmânt multimilenar, scăldat de undele line ale bâtrânului Danubius
si de valurile spumegânde ale lui Pontus Euxinus, în inima cãruia
si-a înfipt rădăcinile, cel mai vechi masiv muntos al Măcinului, înainte
de a se naste Carpatii, a ramas din străvechime până in zilele noastre,
sanctuarul de lumina si istorie a neamului românesc.
Această
metropolă a trecutului nostru, 
va
strălumina veacurile omenirii până la sfârsitul vremii.
Zadarnic
pândesc miseleste vecinii nostri, să rupă în ceasuri critice internationale
si pentru soarta neamului nostru, câte o halcă din acest sfânt ogor, pe
care-l mostenim dela strămosii nostri Traci. Stie toată lumea si e martoră
istoria, că niciuna din hoardele năvălitoare care s'au revărsat, cu sălbaticie
si cruzime din noptile asiatice peste Tara noastră, n'au adus în tolba
lor barbară, cultura, civilizatia si credinta în Dumnezeu a străbunilor
nostri, pe care le-au întâlnit pe aceste plaiuri scumpe si stăpânite de
poporul român si pe care le-au pângârit si jefuit.
In 1940, când Romania era atacată din toate
părtile, de bolsevici, de nemti si de unguri, având din nefericire în fruntea Statului un
monarh străin de neamul românesc, tiran si desfrânat, vecinii nostri bulgari,
pe care nu i-am cunoscut pană la năvăirea lor în Europa, i-au smuls cu
usurintă regelui vândut străinilor, Cadrilaterul Dobrogei pe care-l
stăpânesc făra nici un drept, dar pe care îl vor restitui în curând. Il
vor restitui, marturisim această certitudine absolută, astazi când se
împlinesc 600 de ani, de când Mircea cel Bătrân stăpânea Tara Românească,
Dobrogea si alte tinuturi românesti, prevăzute în analele istoriei. Il vor
restitui, în clipa când sub cerul Carpatilor, vă răsuna trâmbita Sfântului
Arhanghel Mihail, care cu spada lui de foc va elibera Neamul si Pamântul
Românesc, din cătusele robiilor si a Moscovei păgâne.
D-tru PAULESCU
Libertatea,
New York, Anul VI, Nr. 57, Mai 1987