"Un talentat sculptor în lemn.  
    Valeriu Cercel, împreunã cu sotia si douã fetite minore, au trecut oceanul si s'au stabilit in Cleveland, Ohio, în anul 1980 (actualmente cu domiciliul în Canada -N.N.). Pretul plecarii din tara subjugatã l-au plãtit scump: în 1978, o condamnare de un an inchisoare, la Turnu Severin, pentru incercare de trecere a frontierei; 3 luni inchisoare, in anul 1978, 10 Decembrie, "Ziua internationala a drepturilor omului", cand a facut o demonstratie de protest impotriva guvernului comunist. Un act de mare curaj. A asteptat patru ani pentru pasapoartele legale, care, in orice tara civilizata se obtin in cateva zile. De profesie desenator tehnic in Bucuresti, a varsat o lacrima in clipa cand se desprindea de pamantul patriei pe care a iubit-o, dupa cum o iubim toti. O lacrima de durere si bucurie totodata. Oricare roman din exil, cu sufletul curat stie valoarea unor asemenea lacrimi...  
   L-am intalnit in vara anului 1985, in Pennsylvania, la Manastirea dela Elwood City, cu ocazia sfintirii unei minunate troite, lucrata  chiar de el, la comanda Maicei Alexandra si inchinata memoriei patriotilor romani, morti in inchisorile din Romania, in lupta lor pentru libertatea nationala si respectarea credintei stramosesti. A fost o mareata sarbatoare, la care a participat mitropolitul Teodosius, IPS Nathanael si toata preotimea din regiune.  
   Auzind ca troita a fost lucrata de un tanar roman, nu a fost greu sa dau de el. Era inconjurat de lume, la o masa lunga pe care se aflau expuse zeci de lucrari sculptate in lemn: tripticuri, rame, cruci de mana, troite in miniatura si candele. Repede am intrat in vorba. Un om extrem de vioi cu ochi adanci, negri si cu o voce calda, duioasa, de moldovean stramutat in Muntenia.  
   Mi-a spus povestea lui, refulandu-si sentimentul de durere si suferinta, ca sa nu umbreasca splendoarea sarbatorii si peisajului aproape carpatin in care strajuieste manastirea. O Sinaie in Muntii Appalachieni ai Pennsylvaniei, loc pe care numai un suflet de roman il putea descoperi si destina unei manastiri.  
   Este de 36 de ani si in viata lui nu s'a gandit ca va lucra candva in lemn. 'In anul 1984, mi-a spus Dl. Cercel, neavand ce face acasa, am luat dalta si am inceput sa fac cateva crestaturi intr'un lemn, gasit la intamplare in curte. Acesta a fost inceputul". Binecuvantat inceput, zic eu, afland de cele ce au urmat.  
   Din zi in zi dadea la iveala lucrari de inceput tot mai atractive ochiului, pana cand a luat treaba in serios. Chiar in acel an s'a prezentat cu o lucrare din arta populara romaneasca, la un concurs: GREAT LAKES WOODCARVING EXHIBIT din Cleveland, Ohio, unde a luat premiul I.  A fost remarcat pe loc de catre artistii prezenti. Dupa numai o luna, s'a prezentat la un alt concurs, in Columbus, capitala statului Ohio. A luat si aici premiul I, pentruca in August-Septembrie, acelas an, sa participe, invitat special, la INTERNATIONAL WOODCARVING EXHIBITION din Toronto-Canada, unde a luat deasemenea premiul intai, concurand cu o serie de sculptori veniti acolo din intreaga lume. Acesta este pana in prezent palmaresul lui, al talentului si geniului lui... Televiziunea l-a prezentat doua zile la rand, luandu-i interviuri, lui si familiei si expunandu-i pe micul ecran lucrarile executate cu o deosebita maiestrie si dar artistic. 
   Printre ultimele lucrari se numara si o troita, de peste 13 fiti inaltime, care asteapta in curtea inflorita a casei, sa fie transportata la Campul Romanesc de la Hamilton, Canada, unde va fi sfintita in ziua de 10 Mai acest an. Este o troita divina, care se inalta spre cer, spre infinit, spre vesnicie, asemenea unui fragment din Coloana Infinita a lui Brancusi, la care, imi spunea ca se gandise atunci cand a proiectat-o.  
   Valeriu Cercel este si un artist al slovei scrise. Scrie versuri care, intr'o zi vor vedea si ele lumina in aceasta generoasa si binecuvantata tara a LIBERTATII, libertate de care nu ne-am putut bucura in tara noastra, Romania. 
   Departe, peste munti si vai si ape intinse, vad Bucovina si, privind asa, intr'o doara la acest vlastar al patriei noastre, vad in el, sapand in lemn si slova, intrupare unui ICONAR din acea tara de vis, pe care o voiam "ca soarele sfant de pe cer". 
   Numai Dumnezeu i-a daruit acest har, alegandu-l cu un scop anume tocmai pe el. 
Dorul lui de tara, de libertate si de cei dragi, amintirea suferintelor indurate de la "fratii" lui romani, se ostoiesc si se astampara in truda creatiei care prinde viata si iese la lumina din dalta sa. Este un act de sublimare, asemeni celui care a lucrat si a rodit in fiinta si adancurile sufletesti ale marelui taciturn din Canada (Toronto), Ion Nicolau-Delta, inzestrat de Acelas Mare Dumnezeu, cu darul artei picturii. Noi cavaleri cu chip de heruvim."               

---

Pictorul Ion Nicolau-Delta (portret în penitã)

---