"LIBERTATEA", New York,

Director: Nicolae Nitã

Anul 6, Nr. 53-54, Ian.-Feb. 1987

 Imi amintesc, era în 29 Noembrie 1938, ziua Sfântului Andrei, când Capitanul Corneliu Z. Codreanu a fost asasinat. Dupã o veche legendã Daco-Romanã, aceasta zi a fost numita "Inspaimântãtoarea zi a Lupilor", pentrucã din acea zi, lupii începeau sã atace satele românesti, si apãreau în haite flãmânde pe cararile întunecoase ale satelor si padurilor, atacand orice vietuitoare. Fiindca aceasta superstitie se baza pe o permanenta realitate, inca in zilele anului 1938, taranii romani obisnuiau sa se retraga in casele lor foarte devreme, dupa ce isi inchideau in grajd vitele, iar oile cu grija acoperite in tarc, apoi ungeau cu usturoi canatele portilor, usilor si ferestrelor, ca sa insele mirosul fin al lupilor si sa mearga aiurea. Pentru paza lor, tãranii puneau în ferestrele casei lampi aprinse, ca lumina sã-i sperie pe fiorosii lupi si sã nu atace curtea lor. Printr'o tragica coincidenta, "Ziua Lupilor" conectatã cu numele cocotei regale "Lupeasca", face ca acea zi sã fie înscrisã în istoria neamului nostru, ca ziua cea mai tragicã, cãci în 29 Noembrie, în acea noapte a lupilor si lupoaicelor, tânãrul român nationalist Corneliu Zelea Codreanu, a fost asasinat de lupoaica numitã, "Lupeasca".

Cãpitanul, seful suprem al Gãrzii de Fier, a fost arestat la Predeal in noaptea de 17 Aprilie 1938, si imediat transportat la închisoarea Malmaison din Bucuresti, pentru a fi judecat de un complet militar, pentru asa zisa "insultã" la adresa lui Nicolae Iorga, care era consilier regal si care depusese plangere împotriva lui Codreanu. Dar conspiratia Lupeasca-Carol-Iorga, avea fire lungi si erau împletite cu dibacie pentru a forma capcana întinsã lui Corneliu Codreanu, care trebuia sã fie exterminat cu "acte în regulã", la cererea Rabinului Filderman, seful Comunitatii Evreilor din România, adresatã "Reginei Esther", care era Madama Lupescu. Fiindca Garda de Fier era puternica si stransese in ea cel mai mare numar de intelectuali români, Iorga era invidios, iar Carol se temea pentru imperiul lui de "imoralitate, coruptie si jaf", sa nu se prabuseasca. Teama lui Carol era justificata, fiindca Miscarea Legionara deja castigase cele mai multe voturi in Parlament, si mai era un pas ca sa ia puterea de Stat, dupa alegerile din Decembrie 1937. Prin intrigi si uzand puterea regala, Carol l-a respins pe Codreanu in formarea unui guvern de coalitie cu Taranistii, si l-a preferat pe Octavian Goga, care a intrat in complot. Goga, talentat in versuri dar total naiv in politica, a incercat sa dovedeasca romanilor ca el reprezenta primul "guvern nationalist" intr'o tara unde de fapt evreii conduceau inca din 1923. Dar mascarada Goga n' a durat decat aproape 2 luni, caci in noaptea de 10 Februarie 1938, Carol al II-lea l-a destituit si a declarat "dictatura regala". Ca sa induca in eroare poporul, Carol l-a numit prim ministru pe Eminenta Sa patriarhul Miron Cristea, care a acceptat sa " binecuvanteze" imoralitatea si crimele lui Carol. Pentru a deslantui teroarea impotriva romanilor, Carol avea nevoie de un om fara constiinta si chiar fara pregatire pentru postul de ministru al Afacerilor Interne, asa cum era Armand Calinescu, care fusese respins ca "inapt" pentru armata fiind chior, dar fiindca era sotul unei evreice bogate, prietena a cocotei regale, a fost imputernicit sa fie calaul romanilor. A. Calinescu a devenit ministru pentru a ucide pe legionari, si a întãrit dictatura lui Carol al II-lea, care a "fericit" poporul roman cu o noua Constitutie. Constitutia din 1938 , era facuta la ordinul cercurilor masonice, si suprima toate partidele politice, inclusiv libertatea cuvantului. Revoltat pentru incalcarea drepturilor Poporului Roman, Codreanu scrie consilierilor regali in 22 Februarie, urmatoarele:

"In legatura cu lovitura de Stat din noaptea de 10 Februarie 1938 si noua Constitutie, intreaga lupta nationala dupa 20 de ani, se termina printr'o Constitutie care nu numai ca nu rezolva nimic din problemele vitale ale natiunei noastre, dar vine sa pecetluiasca pentru totdeauna drepturile si pozitiile furate dela romani de navalitorii jidani, impotriva carora, nouã romanilor noua Constitutie nu ne mai lasa nici o posibliltate de aparare. Actuala Constitutie, este o piatra de mormânt peste viata natiei romanesti. Corneliu Zelea Codreanu".

 Fiindca aceste acuzatii veneau de la "Primul Consilier Regal", zis si "Apostolul Neamului", dar care in realitate era sluga credincioasa a Madamei Lupescu, cuvintele grele spuse de Iorga au pus in miscare jandarmii si politistii lui Armand Calinescu, care au atacat sediile legionare si au prechezitionat biroul lui Codreanu. Cativa legionari au fost omorîti in batai sau impuscati, si fata de acea brutalitate, Capitanul a declarat oficial:

"Suntem aruncati din rapotul de drept, in raportul de forta. Ne supunem deciziei prin auto-disolvare a partidului Totul Pentru Tara, astfel cã toti membrii acestui partid îsi capãtã libertatea de actiune ce o vor. Corneliu Zelea Codreanu" .

Teroarea lui Carol abia incepea, uzand mana lui Calinescu. Si fara nici o explicatie, politia si jandarmii au navalit cu salbaticie in localurile si magazinele legionarilor, confiscand si lichidând comertul lor. In 26 Martie 1938, restaurantele Berbec, Ciresica dela liceul Lazar si Obor, Colentina, au fost inchise, pentruca Iorga afirmase: "Acolo se conspirã", si Carol atat a asteptat, cã a si dat ordinul sa-i lichideze pe legionari. Capitanul scrie o scrisoare lui Iorga, si i-o trimite la redactia ziarului Neamul Romanesc, fiindca gazetele Legiunii fusesera suspendate si nu exista cale de a publica nimic. Textul acelei scrisori este urmatorul:

"Pentru Profesorul Iorga,

Comertul Legionar dela Obor si Lazãr,

 

Astazi, Sambata 26 Martie 1938, orele 9 dim. cele doua retaurante de la Obor si dela Liceul Lazar, au fost inchise de autoritati. La fel si magazinul de coloniale dela Obor. Ati refuzat sa ne dati ordinul scris in virtutea caruia sa putem actiona in justitie si sa vedem asupra cui cade raspunderea morala si juridica. N'ati voit sa ne dati ordinul? El bine, vi-l dau eu cum a fost primit de autoritatile locale din partea D-lui Armand Calinescu:

"Prefectura si Chestura Politiei, Directia Sigurantei, Bacau, Galati, Piatra Neamt, Arad. Ca urmare a ord. Ministerului de Interne Nr. 745/25 Siguranta Generala Nr.1488/25, trebuie luate masuri si îngrijiti închiderea si sigilarea localurilor de consum si debit cunoscute si specificate prin anexa or.1821/17 din 2 crt. Raportati de urmare 25.687.00213, 86.09122.001."

In ambele localuri, marfuri, vesela si vinuri in pivnite in cea mai mare parte pe credit, peste 2 1/2 milioane. Tot ce am adunat prin cea mai mare economie si munca cinstita se afla aici. Este in adevar lipsit deorice simt de omenie ca sa te prezinti la o afacere comerciala, sa o inchizi imediat, sa scoti personalul in drum, luandu-i si camera in care dormea. Si pe deasupra, si râsul si satisfactia comerciantilor iudei, care priveau cum se dãrâma si acest inceput de comert romanesc. Cand acum 15 ani in urma, tineretul manifesta sgomotos impotriva cuceririlor iudaice [nu mai sgomotos decat decat Dl Iorga in 1906] , Domnii de astazi, acesti Domni din guvernul de astazi ne spuneau: "Nu asa rezolvati problema evreeasca. Apucati-va de comert. Faceti comert ca ei". Iata ca ne-am apucat cu sufletul plin de sperante. Cu dor de munca. Cand ati vazut insa ca ponim, ca suntem corecti, ca suntem capabili, cu munca noastra, veniti si, fara mila, inabusiti aceste incercari, tot avantul nostru si atatea sperante. Ce epitete sa va dau? Ce cuvant din limba romana vi s'ar potrivi? Si vine Profesorul Iorga care striga dand alarma in linia comertului romanesc crestin rapus de jidani, si facand apel, chiar la violenta noastra, vine, ne murdanreste gandurile noastre cele mai curate, si ne rapune el pe noi romanii? Dar din adancul unui suflet lovit si nedreptatit, iti strig si iti voi striga din adancul gropii, esti un necinstit sufleteste, care ti-ai batut joc de sufletele nostre nevinovate. Nu veti intampina nici d-stra domnule profesor, si nici ceilalti care v'ati asumat raspunderea unei sangeroase si nedrepte opresiuni, nu numai nici o violenta din partea noastra, ci nici macar o opunere. Dar de acum si pana voi închide ochii, Domule Iorga, si dupa aceea, te voi privi asa cum meriti. Corneliu Zelea Codreanu". [Text din cartea Dlui Horia Sima, Era Libertatii, Vol. 1 ].

 Aceasta este scrisoarea pe care Iorga a folosit-o ca acuzatie impotriva Capitanului, ca l-a "ofensat". Bazat pe aceastã scrisoare, Consiliul de Razboi l-a judecat si condamnat pe Corneliu Codreanu la "6 luni inchisoare". Carol îl voise arestat pe Capitan, caci era deja pregatit un proces de "tradare" care a inceput in 23 Mai, iar in Mai 24, Carol introduce pedeapsa cu moartea, intentionand sa inceapa cu capul lui Codreanu. Procesul politic contra lui Codreanu s'a judecat in "cinci zile" si cu masinatiile bine cunoscute ale Casei Regale dirijata de "Regina Lupeasca", Capitanul a fost condamnat la 10 ani munca silnica, la 6 luni degradare civica, 5000 lei amenda si 2000 lei cheltuieli de judecata, pentru "CRIMA DE TRADARE', si apoi zavorît in inchisoarea Jilava în Fortul no.13.

Urmeaza un val de arestari la ordinul lui Calinescu, si mii de legionari sunt inchisi fara judecata. Altii sunt inchisi in lagarele de exterminare create special pentru legionari, la Miercurea Ciuc, la Tismana, Dragomirna, Sadaclia si altele. Si in acest timp, Codreanu este mutat de cateva ori dela Jilava. Ultima data, a fost mutat dela Jilava la inchisoarea Ramnicul Sarat. Si la acea mare nedreptate ce o indura Codreanu, au mai fost "frati romani" care au spus, precum "marele" Consilier Regal C-tin Argetoianu [in timp ce-i saruta mana Madamei Lupescu]: "Trebue sa dispara si samanta acestor netrebnici". Asadar, pe tronul Romaniei cu un rege betiv, obsedat sexual si criminal nascut cum era Carol II, inconjurat de tot felul de lichele numiti "demnitari", intr'un guvern unde numai coruptia, imoralitatea si jaful erau preocuparile de baza, ea, Madama Lupescu a zis: "Il vreau mort pe Codreanu, fiindca el este un pericol pentru fratii mei evrei. Si fiindca el este un pericol pentru fratii mei evrei. Si fiindca el este asa un credincios in D-zeu si soarta lui, si iubeste asa de mult numarul "13", vreau sa fie omorît impreuna cu alti 13 legionari, ca sa se convinga de realizarea superstitiei sale in acest numar". Carol, a raspuns: "asa sa fie scumpa mea", si a ordonat asasinarea lui Codreanu, inainte de a pleca in vizitã in Franta si Germania. I-a comunicat ordinul lui Calinescu, si a mentionat: "Nu uita sa iei toate masurile, ca omorîrea lui Codreanu sa fie cât mai cumplita si secretul sa fie pastrat. Nu uita, Duduia* doreste asta". [*Duduia - nume purtat de Lupeasca in societate]. Imi amintesc, evreii au imprastiat zvonul: "Codreanu este o marioneta a lui Hitler". Daca ar fi fost asa, ar fi avut Carol curajul sa-l omoare pe Codreanu? Acesta este raspunsul pentru canaliile de atunci si pentru altii de azi, care mai sustin astfel de minciunã.

Era pe la miezul noptii in 29 Noembrie, iar Codreanu statea ghemuit pe rogojina rece si umedã, in acea celulã cu peretii reci ca ghiata, luminata de un bec slab si galben. Era imbracat in uniforma puscariei numita "zeghe", dintr'o stofa asprã si teapãnã, cu dungi albe pe fod maron, uniforma puscariilor din Romania. Se misca si incerca sa atipeasca, dar frigul nu-l lasa. Tremura si îsi tragea jacheta, ghemuindu-se pe acea rogojina, dar lanturile dela maini si picioare îl incomodau si îi provocau mai mare raceala prin atingerea de trupul sãu. Gemea încet de dureri le ce le avea în toate oasele, de frig si de mizeria pe care o îndura cu stoicism de 8 luni de zile. Cand Codreanu a fost arestat, era îmbrãcat in costumul lui national, cu o camasã alba din in si brodata de mâna manei sale. Purta pantaloni de stofa din lana albã, brâu cu cusaturi românesti, si deasupra un "ilic" din blanã de oaie garnisit cu astrakhan. Cravata era o mica esarfa verde, semnul Legiunii. Deasupra purta un suman cu frumoase cusaturi bucovinene. Cismele si caciula neagra, completau eleganta nationala a frumosului moldovean. Dar jandarmii l-au desbracat de hainele lui, si l-au fortat sa imbrace acea uniforma pentru criminali si tradatori, asa cum fusese etichetat de strâmba justitie a lui Carol II, tiranul rege, care nu s'a sfiit sa omoare pe cel mai mare nationalist al neamului romanesc dela Cuza Voda, si a facut asta ca sã o multumeasca pe concubina lui, Elena Wolf-Lupeasca. Ceva nu i-au putut lua jandarmii: credinta în Dumnezeu si curajul. Printr'un miracol, nu i-au luat nici iconitele cu Christ crucificat, Maica Domnului si Arhangelul Mihail, impreuna cu "saculetul cu pãmânt".  Codreanu le purta la gât, si le atingea cu piosenie cand se ruga.

Corneliu Zelea Codreanu era un barbat inalt, bine facut, nascut pe plaiurile Moldevei, in oraselul Husi, figura si amintind de frumusetea plaiesilor lui Stefan cel Mare. Pãrul sau era negru, usor ondulat, si îi inconjura fruntea lui cu tumultoase ganduri, reflectandu-se in ochii lui albastri intreabatori. Codreanu era o adevarata frumusete barbateasca. Mai mult decat atat: figura lui purta o aura mistica ce fascina pe oricine se privirea sa patrundea in adancul sufletului celui ce îi retineea privirea. Te domina fara sa spuna un cuvant, iar cand îti vorbea, vocea lui calda mergea la inima. Oricine era captivat de spiritul lui uman, inteligenta si propria lui disciplina.

Deodata, Codreanu a tremurat si a deschis ochii, fiindca a auzit tropotul de cisme al sentinelelor, scrâsnetul de lacate deschise si sunetele metalice ale barelor de fier mutate dela use. Tremura de frig, atent la cele ce se petreceau in coridorul acelei zavorate temnite in mijloc de noapte… S'a ridicat in picioare, caci a auzit pasi ce s'au oprit la usa celulei lui, si intuitia sa i-a dat un semnal de alarma. Usa s'a deschis si cativa jandarmi si civili au aparut in celula, punand toti luminile de lanterna pe Codreanu. Vocea seaca a Maiorului Dinulescu a intrebat: "Cum te cheama?" Si Capitanul a raspuns: "Corneliu Zelea Codreanu, condamnat la 10 ani munca silnica". Cativa jandarmi s'au apropiat si i-au spus: "Hai, iesi afara…, afara!". Il grabeau pazitorii, si Codreanu încadrat de ei, a pasit pe coridorul bine lumianat, încercând sa-i vadã pe cei care il însoteau. L-au scos in curtea inchisorii, unde spre mirarea lui, a dat cu ochii de 13 camarazi: Nicadorii si Decemvirii, pe care nu-i vazuse de multi ani. Pe Nicadori din 1933 [cei care l-au pedepsit pe Duca], iar pe Decemviri din 1936 [cei care l-au pedepsit pentru tradare pe Stelescu]... Si toti 14, au stat in flanc in acea noapte rece si cetoasa, sub o burnita perfida, asteptand in curtea inchisorii Ramnicul Sarat. Si in timp ce Codreanu si camarazii lui tremurau de frig afara, in biroul comandantului inchisorii, evreul Scarlat Rosianu, cu gradul de Maior, discuta febril cu Maiorul Dinulescu si Maiorul Macoveanu, cum sa fie omorîti legionarii. Ordinul era dela Generalul Begliu si Gabriel Marinescu, care la rândul lor primiserã ordin dela Armand Calinescu, cum sa fie ucisi cei 14 legionari. Jandarmii au fost instruiti, si li s'a dat câte un pistol si câte un streang. Apoi, cei 14 jandarmi au luat in primire fiecare câte un legionar si i-au suit in doua dube închise. Patru legionari intr'o duba cu Maiorul Macoveanu, si alti 9 impreuna cu Capitanul Corneliu Codreanu in a doua duba, cu Maiorul Dinulescu, ce era in fata cu automobilul lui, urmand sa conduca convoiul la Bucuresti. In acele tragice clipe, Codreanu a avut timp sa-si priveasca camarazii în tãcere. Toti erau slabi si purtau urme de rãni pe fata, iar mâinile si picioarele înlãntuite în fiare grele. Toti simteau ca nu era bine prentru ei acea nocturna calatorie cu 14 jandarmi în spate si altii in jur. Mai sperau ca pote îi mutã pe toti la o alta închisoare, si se priveau unii pe altii întrebãtori. Privirea Cãpitanului a trecut peste fetele celor 9 legionari, cei care si-au sacrificat de bunã voie vietile, pentru o Românie a Românilor, pentru credinta si justitie. Capitanul i-a încurajat cu ochii lui de otel, caci nici el nu stia cã in acea noapte a sfantului Andrei, camarazii lui urmau sa impartaseasca sorarta lui cumplita intr'o groapa comuna. Codreanu era un implacablil credincios in Dumnezeu si in soarta lui, hãrãzitã sã salveze Natiunea Românã. El era pur sufleteste, asa cum era si Zodia lui Virgo, care însemna: cinstit, tacut, om de încredere, muncitor si curajos a lua rãspundere si pentru altii. Acesta era Corneliu Z. Codreanu. Când Capitanul a zidit Legiunea, el a folosit data nasterii sale, 13 Septembrie, ca simbol în linia ierarhicã a Legiunii. De aceea, numarul 13 incepea dela "cuib" pânã la centrul de comandã, întotdeauna fiind 13 persoane. Si în acea noapte de 29 Noembrie 1938, erau 13 legionari în jurul lui alesi de Madama Lupescu, sã-l însoteasca pe Capitan în adâncul mormântului, la 39 de ani, ceea ce este de trei ori 13…