N E C R O L O G
Revista
"CARPATII"
La
1 Aprilie 1973 s'a stins din viată la Madrid, după o scurtă suferintă,
Principesa Zoe Mavrocordat Sturdza, sotia Principelui Mihail Sturdza, fost
Ministru de Externe al României Legionare si distins colaborator al revistei
CARPATII.
Grea
pierdere pentru familie cât si pentru Comunitatea Românilor din Spania, în
mijlocul căreia Principesa Zoe se bucura de multă stimă si dragoste, fiind
totdeuna exemplul elocvent a ceace înseamnă abnegatie, putere de sacrificiu,
patriotism.
Prietenă
nedesmintită a Căpitanului si a Legiunii Arhanghelului Mihail, încă dela
înfiintarea ei, a rămas neclintită în credinta legionară si idealurile Misedrii
Legionare, până în ultima ei clipă.
A
înfruntat senin toate prigoanele si rămasă singură în Tara ocupată de
hoardele sovietice, a suportat cu resemnare toate lipsurile si umilintele la
care a fost supusă, dând exemplu celorlalti.
Reusind
să se refugieze în streinătate, a venit în Spania, unde s'a integrat grupului
legionar de la Madrid, fiind prezentă în toate actiunile românesti
întreprinse.
Cu
energia si puterea de sacrificiu, care o caracterizau, a reusit să-si regrupeze
în câtiva ani de sbucium, familia; întâi fiul Ilie Vlad, care lupta în
Legiunea Franceză în Indochina, apoi sotul Principese Mihail Sturdza, exilat
în acea vreme in Costa Rica, dedicându-se după acea luptei întreprinsă de sotul
ei, de a dovedi Occidentului cu scrierile lui, nedreptatea făcută
României prin predarea ei la Yalta cu mâinile legate comunismului moscovit,
evidentiind primejdiile care pândesc acuma lumea încă liberă.
Chemati
un timp în Statele Unite ale Americii, pentru tipărirea cărtilor pregătite,
continuând pe linia acelorasi eforturi supraomenesti, a isbutit să-si salveze si
nepotul Paltin Sturdza cu sotia lui.
Fericită,
s'a reîntors la Madrid, unde dorea să-si trăiască restul vietii de pribegie.
Totdeauna
surâzătoare, însă dotată cu o vointă de fier, Principesa Zoe a stiut să
învinga toate greutătile vietii, împlinindu-si cu prisosintă datoria de
româncă, sotie, legionară, fiind exemplu pentru toti si bucurându-se de
respectul si dragostea tuturor.
ZOE
STURDZA! PREZENT!
Carpatii,
Anul XIX, Nr. 12-13, 15 Iunie - 15 Iulie 1973
TRAIAN TENGHER
S'a născut la 7
Iulie 1913, în orasul Buzău.
A
urmat scoala primară si cursurile liceului teoretic B. P. Hasdeu din Buzău, pe care 1-a absolvit in anul 1934.
După satisfaccrea stagiului
rnilitar, în 1936,
s'a mutat la Bucuresti,
fiind functionar la diverse institutii.
In urma unui examen depus conform Legii de organizare a
politiei, în anul
1940, a fost numit în gradul de comisar ajutor la Politia din Făgăras.
Prin
Decizia nr. 3486 din 8 Aprilie 1945 a fost îndepărtat din serviciu.
După
ce reusise sa-si găsească un loc de muncă la Regionala Buzău a
Societătii de Constructii si Drumuri, la data de 25 Martie 1948 a fost arestat
împreună cu alti salariati.
A fost judecat de Tribunalul Militar Bucuresti care prin sentinta nr. 2159
din 7 Decembrie 1948 la condamnat la 15 ani temnită grea pentru crimă de
organizare si participare la organizatiile de tip fascist.
A executat
pedeapsa de 15 ani prin închisorile Jilava, Aiud, Caransebes si Gherla.
La închisoarea Gherla a fost grav
bolnav: apă la genunchiul stâng, T. B.
C. pulmonar, dantura căzută 80%.
A fost eliberat
de la Gherla după executarea a 15 ani de temnită grea.
NELU PĂUNESCU
S'a
născut la 4 August 1921 la Câmpina. Frecventează cursurile anului unu
si doi la Facultatea de Drept din Bucuresti, pe care le întrerupe fiind
urmărit de Siguranta Statului pentru activitate legionară, reluându-le in
1940.
După
Ianuarie 1941, Nelu Păunescu este nevoit să ia calea pribegiei în
Bulgaria, iar după 23 August 1944 trece în Germania si luptă în Armata
natională română, condusă de generalul Chirnoagă.
În 1947 se întoarce
în tară, este identificat si arestat. După ancheta foarte dură a
Securitătii,
trece prin închisorile Gherla si Aiud, unde este izolat la Zarca. Eliberat
după 17 ani de detentie, în 1964, se stabileste în Bucuresti, unde lucrează
pe un santier de constructii, iar, dupa căsătorie, ca machetist si proiectant.
La sugestia sotiei se înscrie la cursurile Scolii populare de
artă. Din 1970 prezintă permanent lucrări la expozitiile artistilor plastici
amatori din Bucuresti.
A încetat din viată la 21
Iulie 1995.
("Poeti
după gratii", vol. 5)
Ed.
Ramida, Buc. 1999
VECHI
IMAGINI ROMÂNESTI