In toamna anului 2004 a fost ridicatã lângã Catedrala din Orãstie, o troitã închinatã memoriei martirilor Ion Mota si Vasile Marin. Si totusi,  aflãm cu mare îndurerare cã, la numai o sãptãmânã dupã dezvelirea troitei, fãrã nici o justificare, în chip reprobabil, Primãria orasului Orãstie a decis stergerea numelor celor doi, acoperindu-le cu o bucatã de lemn. Un act de impietate si sacrilegiu cu puternice canotatii atee comuniste.

Am putea vorbi despre o adevãratã profanare, condamnabilã, ca un delict contra "respectului datorat mortilor", în virtutea Articolului 319, care stipuleazã cã: " Profanarea prin orice mijloace a unui mormânt, a unui monument sau a unei urne funerare... se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 3 ani".

Guvernul trecut s'a prevalat de puterea pe care a detinut-o, pentru a eradica orice mentiune despre meritele Legiunii si ale membrilor ei. S'a mers într'atât încât, s'a instituit faimoasa "ordonantã de urgentã nr. 31" din Martie 2002, încãlcându-se (o metodã tipicã de reprimare comunistã) în mod flagrant Articolele 29 si 30 din Constitutia României care afirmã libertatea de constiintã si libertatea de exprimare a individului.

Abuzul în sine a declansat o adevãratã vânãtoare de "apartenenti" presupusi legionari sau de "extremã dreaptã", pentru a fi tradusi în fata unor veritabile tribunale "de exceptie"; si spunem acest lucru, repetând cã aceste tribunale, la comandã, au fost instruite sã condamne orice persoane luate în vizorul "vigilentului" SRI, înscenându-li-se procese politice frauduloase. Dintre toate aceste cazuri, cel mai cunoscut si mediatizat, este cel al Prof. Grigore Opritã din Brasov, condamnat în chip anacronic pentru presupusul delict de a fi... "gândit modalitatea de racolare a tinerilor pentru a-i educa în spiritul si convingerile legionare..." (Punctul 1), pentru a nu mentiona decât unul din punctele aberante de condamnare formulate în rechizitoriul acuzãrii.

Desigur, guvernul a comis o încãlcare gravã asupra libertãtii de constiintã si exprimare, cum se poate vedea din exemplul enumerat mai sus. Nu ne-am asteptat ca "lupii" sã-si schimbe pielea peste noapte si nici nu ne-am pus sperante, atâta timp cât firele vechiului sistem represiv comunist s'au repus în circulatie în slujba "noului comunism".

Decade de-a rândul am îndurat batjocura şi calomniile vrăjmaşilor, ne-am retras în adâncuri sub presiunea "noptii" abãtute peste noi, (pentru a-l parafraza pe neuitatul Vasile Posteucã), în suferintã si doliu... Suferinta a fost imensã si lungã, iar doliul s'a întins dela un capãt la altul al Tãrii prin cei martirizati pentru crezul lor. Ne-a mentinut Credinta si Speranta...

Totusi, profanarea troitei ridicatã lângã Catedrala din Orãstie, în memoria eroilor Ion Mota si Vasile Marin învredniciti de a merge până la mormânt, şi dincolo de el, pe acest drum al datoriei si al luptei lor pentru Crestinãtate, constituie un afront direct adus tuturor Românilor Crestini. "Mortii nu vorbesc"... Dar viii?!?

Pentru noi, Mota si Marin sunt vii, sunt "prezenti" în inimile noastre; sunt sarjã si cutezantã în fata mortii; suferintã si eroism în apãrarea Crucii lui Iisus si altarelor Lui pângãrite si arse de comunistii atei; Mota si Marin sunt în chip apodictic simbolul transfigurãtor al României Crestine si a celui mai desãvârsit martiriu crestin. 

De aceea, nu putem avea liniste interioarã, pânã când numele acestor doi eroi crestini mistuiti în focul luptei pentru Christos, nu-si gãsesc locul acolo unde li se cuvine pe drept.

Gestul incalificabil si fãrã nici o argumentare al "autoritãtii totalitare", este repugnant si sfidãtor. Nãdãjduim si trãim totusi, cu speranta cã miselnica întinare adusã eroilor sub vechiul regim, va fi totusi reparatã în chip respectabil si condamnatã ca atare. E vremea ca sã redãm linistea eroilor. Avem dreptul sã cerem acest lucru... Mortii ne dau acest drept...

Nicolae Nitã

Inscriptia în întregime, la sfintirea troitei:"IN MEMORIA EROILOR MARTIRI ION MOTA SI VASILE MARIN CÃZUTI IN APÃRAREA LUI HRISTOS. SPANIA 13 IANUARIE 1937. PE VECI POMENIREA LOR!"