Biblioteca de Documentare DACIA, Nr. 8, 1977 (editie bilingvã în spaniolã si românã) 
Editura CARPATII, Traian Popescu, Madrid-6

 

30 NOEMBRIE 1938

de Traian Popescu

 

Zori cetoase. Zori triste de sfârşit de toamnă, pline de rele prevestiri. Intorcându-se dintr'o vizită oficială in Franta şi Anglia, Regele Carol al II-lea s'a oprit in noaptea lui 29 Noembrie 1938, pe frontiera româno-ungară, pentru a aştepta ca Guvernul presidat de Armand Călinescu, să ratifice acordurile financiare încheiate de el cu Londra si Paris.

In zorii zilei de 30 Noembrie 1938, in pădurea Tâncăbeşti, la nord de Bucuresti, s'au ratificat aceste acorduri. Moartea fusese convocată pentru a lua in schimb, vieţile a 14 autentici patrioti români, stinse sub apăsarea degetelor a 14 călăi plătiţi pentru a comite oribila crimă.

Victimile n'au tremurat nici de frică, nici de frig, nici sub greutatea fierului care-i înlăntuia.

Ce s'au cutremurat au fost sufletele Iudelor care duseseră la bun sfârşit teribilul asasinat.

Cele 14 cadavre au fost aruncate in fundul unei gropi adânci, plină de acid sulfuric, peste care au fost asvârlite tone de ciment.

După acea linişte absolută.

Abia doi ani mai tarziu s'au descoperit urmele infamului fratricid.

Au trecut de atunci peste 40 de ani, patruzeci de ani de înspăimântătoare expiare a păcatului comis şi tolerat.

Lumea se clatină. Tara noastră a fost mutilată. Poporul român umilit, martirizat, trădat şi abandonat, a căzut in ghiarele antichristului sovietic.

Crima din pădurea Tâncăbeşti s'a plătit cu valuri de sânge şi munti de suferintă... şi asta pentrucă sub lespedea de ciment de la Jilava, nu fusese asvârlit numai corpul neînsufleţit al lui Corneliu Zelea Codreanu, ci şi conştiinţa naţională a unui popor întreg, deşteptată de el, de unicul om capabil să-l conducă la împlinirea măreţului destin rezervat Românilor in Europa Orientală.

Un Rege pervers, nişte politicieni venali şi indiferenta oamenilor de răspundere din acea vreme, au frânat brutal împlinirea acestui mare destin.

Acuma va fi nevoe de eforturile multor generaţii, cari in perfectă unitate naţională să poată reconstrui România pe care ei au dărâmat-o.

Poporul Roman o ştie şi dacă astăzi suportă cu resemnare opresiunea moscovită, este pentrucă Corneliu Zelea Codreanu a ştiut să-i prepare pentru aceste vremuri, cele mai grele din milenara noastră istorie.

Mai mult, acest încercat popor ştie că va veni o zi, in care din cenuşa ei naţională - ca o pasăre Phoenix - România va renaşte liberă şi strălucitoare ca un soare pe firmamentul Europei.

Corneliu Zelea Codreanu este, şi va fi totdeauna cu noi!

 

CÃPITANUL

 

Corneliu Zelea Codreanu este profetul secolului XX, nu numai pentru pământul românesc, ci pentru lumea întreagă. In ziele noastre opera sa tradusă - in opt limbi -, şi ideile sale politice, stau la baza adevăratei doctrine socio-politice creştine, singura care poate fi opusă valabil amoralismului materialist marxist, care amenintă să cucerească lumea.

Există multe mişcari naţionaliste tinere, atât in Europa cât şi in cele două Americi şi in Africa, care, adoptând doctrina lui Codreanu şi adaptând-o problematicei locale, încearca să formeze "omul nou". Această încercare presupune primordialitatea unei revolutii înfăptuite in spiritul omului de astăzi, operată in insăşi structura lui, alungând din suflet egoismul, materialismul şi bestia in care a fost transformat de către conceptia comunistă asupra vietii, izbutind astfel să redevină creaţia lui Dumnezeu, adică bun, drept, moral, iubitor de aproapele său şi animat de dragoste şi de credinta creştina, care este unica chezaşie a unei convietuiri armonioase şi binefăcătoare a lumii.

Codreanu, om exceptional, s'a ridicat in România într'o perioada haotică. Fiu al unei familii de profesori la Liceal din Husi, a cunoscut ororile primului războiu mondial, participând ca tânăr voluntar -avea 17 ani- la războiul împotriva Germaniei.

A cunoscut deasemeni bestialitatea rusă, exacerbată de revolutia marxistă, ceiace l-a determinat, ca împreună cu un grup de camarazi, să decida a se opune ca luptători de guerila la o eventuală invazie comunistă In Romania, jurând respectarea acestei hotărîri în pădurea Dobrina, nu departe de oraşul său natal.

Eforturile şi sacrificiile româneşti in timpul primului războiu mondial, schimbaseră aspectul Tarii. Regatul român devenise România Mare, prin reintegrarea la Patria Mamă, după secole de ocupatie străina, a provinciilor: Banat, Transilvania, Bucovina şi Basarabia.

Tratatele de pace de la Versailles şi Trianon, au confirmat realizarea visului secular al unificarii teritoriale in limitele vechilor frontiere ale Daciei lui Decebal, dar ne-au adus, in acelaş timp, şi virusul marxist-leninist, vehiculat de către sutele de mii de Evrei, fugiti din Poloma şi Rusia, pe care România a fost obligată să-i adăpostească şi să-i adopte.

Ei au inceput in această epocă grevele şi agitatiile printre muncitori, cu scopul de a răsturna ordinea şi structura Statului român, impiedicand desfăşurarea vietii normale a Tarii.

Codreanu, student la Drept la Universitatea din Iasi, a luat comanda colegilor lui Studenti, şi împreună cu organizatiile patriotice înfiintate cu scopal apărării integritătii teritoriale şi a intereselor poporului român şi s'au opus, cu toată hotărîrea şi energia tineretei lor, infiltratiei comuniste, izbutind să dezarticuleze toate încercarile de subversiune ale bolşevicilor.

Codreanu a facut din dragostea de Tara şi din idea natională, o dogmă. Gratie curajului, efortului şi suferintelor personale, el a reuşit să grupeze pe universitari şi pe tinerii muncitori din toate provinciile româneşti, in bătălia împotriva tuturor acelora care voiau prin ideile şi activitătile lor stângiste, să nimicească România.

Codreanu a creat o noua conştiintă natională şi o nouă conceptie despre datoria fată de Patrie şi de poporul român.

Prin fundarea la 24 Iunie 1927 a Mişcării Legiunii Arhanghelul Mihail şi mai târziu a Partidului de actiune politică "Garda de Fier", Codreanu a anihilat actiunea subversivă a comunismului in România. Tot tineretul tării, studenti, tărani şi muncitori, cot la. cot, intr'o armonie perfecta' şi animati de aceişi vointă de reînnoire, au luat parte la lupta care avea ca tel dreptatea pentru poporul român şi restabilirea suversanitătii absolute in conducerea destinului său.

Pretutindeni pe întinsul tării, s'au deschis tabere de muncă voluntară unde, într'o deplină frătie, legionarii apartinând tuturor claselor sociale, ridicau biserici, case pentru vaduvele sărace, şcoli, reparau şosele, construiau diguri pentru a stăvili inundatiile care ar fi primejduit satele şi recoltele.

Aceasta vastă realizare in spirital doctrinei lui Codreanu producea in sufletele legionariior adevărata revolutie, care îi prefăcea in "oameni noi", eroi sau sfinti ai neamului lor.

La 24 Iunie 1937, cu prilejal aniversării fundării Mişcării Legionare "Arhanghelul Mihail", Codreanu era îndreptătit să spună luptătorilor săi următoarele:

"Dragi Camarazi,

După 15 ani de lapte, de prigoniri şi de jertfe, tineretul României trebuie să stie că ceasul biruintei legionare nu mai este departe. Toate încercările de vrăjmăşie, vor fi strivite. Toate planurile de ademenire, toate încercările de cumpărare a sufletelor, toate incercările de desbinare şi toate trădările, vor cădea la pămănt.

Priviti-i drept în ochi pe toti tiranii voştri. Indurati cu resemnare, orice lovitură. Suportati orice chin, căci jertfa voastra a taturora, va fi temelia de fier, de trupuri frânte şi de suflete chinuite, a biruintii. Acei ce vor cădea dintre noi, vor avea nume şi morminte de eroi, iar cei ce ne vor ucide, vor purta nume de trădători şi vor fi blestemati din neam in neam.

Din adâncuri se inaltă biruitor legionarul, cu sufletul său de stâncă. Cei ce cred că-l pot învinge, ca şi cei ce cred că-l pot cumpăra, se vor convinge în curând, dar prea târziu, că s'au înşelat".

Popularitatea lui Codreanu şi a Mişcării sale creştea vertiginos, înspăimântând pe regele Carol al II-lea, pe politicienii venali care îl înconjurau şi pe usurpatorii evrei care interveneau in viata poporului român, vrând să-i modeleze viitorul in conformitate cu interesele lor dominatoare.

Moartea eroică a lui Ion Mota şi a lui Vasile Marin pe frontul Madridului, la Majadahonda, in timpul cruciadei spaniole ce apăra credinta in Christos, Spania şi Europa amenintate de marxismul in plină ofensivă, a dărâmat ca un cutremur ultimele rezistenţe ale burgheziei româneşti, transformând inmormântarea celor doi eroi la Mausoleul de la Casa Verde din Bucureşti, in ziua de 13 Februarie 1937 in o apoteoză a conştiintei nationale a Neamului românesc şi a adeziunii lui la legionarism.

In alegerile din toamna anului 1937 a avat loc victoria zdrobitoare a Partidului legionar "Total pentru Tara"', victorie ce deschidea portile Parlamentului român unui numar considerabil de tineri deputati legionari. Frica regelui Carol, a politicaştrilor, a partidelor politice şi a Evreilor, s'a transformat atunci in nebunie. Constitutia democrată a Tării şi legile constitutionale ale Regatului, au fost abolite şi regele şi-a asumat puterea ca dictator, instaurând in România o teroare dementială.

Căpitanul - nume conferit de către masa de legionari şi de către poporul român lui Corneliu Codreanu, după stravechile traditii ale înaintaşilor noştri, care îi numeau astfel pe şefii revoltelor populare contra nedreptătilor şi abuzurilor stăpânirii- pentru a preintâmpina o eventuală manevra infamă a regelui Carol impotriva legionarilor lui, a dizolvat Mişcarea Legionară şi toate formatiile ei politice, dezlegându-i pe membrii ei de orice jurământ de fidelitate fată de el, sau fata de Legiune, pentru a-i pune astfel la adapost de marea persecutie care se anunta.

Măsura nu a fost de nici un folos, căci ordinele fortelor oculte judeo-comuniste erau de a lichida aspiratiile nationale ale Neamului românesc.

Intr'adevar, zeci de mii de legionari au fost încarcerati, torturati cu metodele cele mai inumane ale Evului Mediu, sub acuzatia că ar fi urmat instructiunile şi ar fi servit interesele unor puteri străine -Germania national-socialistă şi Italia fascistă-, acuzatie neintemeiată căci Mişcarea Legionară a apărut in Europa in 1919, in pădurea Dobrina, inainte de naşterea celor două mişcări mentionate, fiind o mişcare specific românească şi servind numai interesele poporului român. Dealtfel, legionarismul, spre deosebire de national-socialismul german şi de fascismul italian era profund crestin.

Primul ministru, Armand Călinescu, călăul regelui asasin Carol al II-lea, a devenit unealta executoare a represiunii şi, ca niciodată in Istoria Romăniei, sângele şi lacrimile au curs in valuri in satele şi orasele nefericitului popor român, care, şantajat cu "amenintarea unei iminente interventii sovietice", a rămas impasibil in fata dramei fiilor lui, greşeală pe care o ispăşeşte in mod crunt, de atunci încoace.

Legiunea Arhanghelul Mihail şi combatantii ei au fost puşi in afara legii prin măsuri arbitrare şi urmăriti ca nişte răufăcători, pe tot întinsul tării.

In modul cel mai ruşinos, Codreanu şi elita legionară au fost trimişi in fata tribunalelor militare speciale, ca trădători, fiind condamnati la grele şi injuste pedepse, pentru a fi apoi asasinati mişeleşte.

Codreanu şi alti 13 eroi ai Legiunii au fost sugrumati, după ce fuseseră legati de banchetele camioanelor militare in care erau transportati de la închisoarea din Râmnicu Sărat la fortăreata Jilava, in noaptea de 30 Noembrie 1938, în momentul in care convoiul trecea prin pădurea de la Tâncăbeşti.

Ucigându-i prin sugrumare, Evreii nu au făcut altceva decat să aplice perceptele talmudice, care poruncesc să se evite ca sângele nevinovat să se reverse asupra lor, iar cu gloantele trase in ceafă, complicii comunişti voiau să fie siguri ca nici unul dintre aceşti legionari nu va supravietui.

Prin metodele de exterminare alese, ambii si-au pus pecetea pe monstruosul asasinat săvârşit cu premeditare şi pentruca să dispară pentru totdeauna orice urmă a faptelor lor, cadavrele au fost aruncate la Jilava intr'o groapă adâncă, arse cu vitriol, prăvălindu-se deasupra o placă de ciment, groasa de doi metri.

In ciuda acestor mişelii şi persecutii, Legiunea n'a putut fi distrusă. In locul fiecaruia din cei doborîti sau dispăruti, veneau altii zece şi astfel, in câteva luni, membrii curajoşi ai Legiunii l-au pedepsit cu moartea pe călăul Armand Călinescu şi in pofida unui al doilea măcel deslăntuit împotriva legionarilor, la 6 Septembrie 1940, tiranul asasin a fost răsturnat şi a fost instaurat, cu colaborarea Generalului Antonescu, Statul National Legionar Român.

Din păcate, acesta, a fost efemer.

In Septembrie 1939 izbucnise al doilea război mondial şi Nemtii erau deja stăpânii Europei. Interesele militare germane şi sovietice coincizand la început, pactul semnat intre Ribentropp şi Stalin a fost sentinta de moarte a nationalismelor europene, inclusiv a nationalismului german, transformat de mirajul victoriilor usoare din Vest in imperialismul teutonic, conceput de Hitler "Drang nach Osten" (Inaintarea cu forta in Răsăritul vechiului continent).

In acest mod, Germanii au căzut in cursa intinsă de judaismul international, care le-a impus in 1945 capitularea fără conditii, transformând victoria Aliatilor in drama Europei de Est.

Corneliu Zelea Codreanu -Căpitanul- îşi dăduse seama că doctrina comunistă sovietica nu era altceva decat vehicolul imperialismului judaic, care tintea la hegemonia evreiască asupra intregei planete. Din această cauză, antisemitismul şi anticomunismul Legiunii s'au suprapus, fiind şi unul şi altul un mijloc de apărare a drepturilor Românilor, stăpânii de drept şi de fapt ai Tarii, împotriva agitatiilor comuniste ale Evreilor din România.

Nu era nimic de natură rasiala, in această atitudine. Căpitanul a avertizat pe Români şi întreaga lume asupra imensei primejdii care ameninta civilizatia creştină a Europei. Acest lucru l-a dus la moartea năpraznică din pădurea de la Tâncăbeşti.

Toate tratatele şi pactele europene, Mica Intelegere, Intelegerea Balcanica, aliantele şi garantiile privind soarta Poloniei, a României, a Jugoslaviei, au fost aşa cum el a spus-o, "doar nişte petece de hârtie", deoarece comunismul judaic nu respecta nimic.

Intr'un interval de cinci ani, România a fost deposedată de două ori de provinciile sale Basarabia şi Bucovina de Nord şi numai cu pretul unor enorme sacrificii in vieti omenesti si de prestigiu, s'a putut recuceri drumul deschis de Diktat-ul de la Viena, prin Transilvania către zăcămintele de petrol de la Ploieşti.

La 23 August 1944 Evreii romani au pus stăpănire pe Tară, intrând triumfal călare pe tancurile sovietice "made in U. S. A." şi Ana Pauker şi coreligionarii ei au devenit stăpânii absoluti ai României.

Regele Mihai care la 23 August 1944 a trădat şi a mintit poporul român, capitulând fără conditii, a fost silit, după doi ani de nenorocită "democratizare", să abandoneze tronul, lăsând Tara la cheremul Anei Pauker şi a comunismului sovietic.

Conducătorii de atunci ai Europei n'au dat importanta cuvenită faptului, iar invingătorilor le-a păsat şi mai putin, căci au oferit in dar comunismului toată Europa de Est şi mai târziu 3/4 din Asia şi din Africa Neagră, redeşteptand astfei vechiul imperialism rusesc al lui Petru cel Mare, acelaş care il impinge azi şi pe Brejnev să dorească stăpânirea intregei planete.

Omagiul pe care il aducem lui Corneliu Zelea Codreanu la 50 de ani de la fundarea Legiunii Arhanghelul Mihail, dovedeşte nu numai veneratia pe care legionarii români şi numeroşii camarazi străini o poartă memoriei Căpitanului, ci şi faptul că el este viu in fiecare dintre noi şi in sufletele noastre şi că el nu ne va părăsi niciodată, nici pe noi, nici poporul român, căruia i-a oferit fără şovăire viata si moartea.

Prin viziunea asupra primejdiilor care amenintau Tara, prin virtutile şi sacrificiul său, Corneliu Zelea Codreanu rămâne pentru eternitate profetul secolului XX, căci gândirea sa, precum şi invătămintele lăsate constituie singura armă eficace in lupta impotriva marxism-leninismului, propagat de comunismul sovietic agresiv.

"Eurocomunismul" de astăzi va fi poate eurosocialismul de mâine, dar convingerea noastră este că in cele din urma totul va ajunge la un eurocreştinism social si national, singurul care va uni popoarele lumii intr'o infrătire senină şi dreaptă, aşa cum a fost gândită şi va fi promovată de "oamenii noi", preconizati de Corneliu Zelea Codreanu.

 

PÃTLÃGELELE ROSII

 

Când cămăşile verzi ale Legiunii Arhanghelul Mihail mărşăluiau dealungul plaiurilor româneşti, ridicând moralul clasei tărăneşti şi al muncitorimii exploatate de oligarhia partidelor politice şi de ovrei, partidul comunist din Romania era redus la cei circa o mie de membri, pe care i-a avut, când trădarea regelui Mihai şi tancurile ruseşti i-au deschis portile spre conducerea Tării.

Se poate lesne dovedi că între 1927 şi 1944 perceptele doctrinei legionare ale lui Corneliu Zelea Codreanu-Căpitanul, au provocat un miracol in spatiul românesc pe punct de contaminare de virusul comunistoid, adus de sfârşitul primului război mondial.

Ungaria, Germania şi nu mai vorbim de Rusia taristă, erau prada convulsiunilor şi oribilelor crime puse la cale de marxism. România căuta să se strecoare. Campania fulgerătoare din Ungaria terminată cu victoria armatei române asupra hoardelor comuniste ale lui Bela Kun, urmată de ocuparea Budapestei, au curătat această tară de marxism, constituind un indemn in acest sens pentru Germania şi noile State, Cehoslovacia şi Polonia, care sfărâmase deasemeni ultimele agresiuni ale bolşevicilor, stăpâni deja pe destinele poporului rus.

România, devenită "Mare", în realitate reîntregită in granitele fireşti ale Daciei, prin revenirea voluntară la Patria mamă a provinciilor Transilvania, Bucovina şi Basarabia, începuse să fie frământată de mişcări muncitoreşti. Grevele se înmulteau, iar pichetele agitatorilor profesionali, majoritatea ovrei dintre "oaspetii" pripăşiti in Tara care îi acceptase din omenie, instigau la răsmerită armată contra Statului, masa muncitoare dezorientată de demagogia marxisto-leninistă.

Curajul şi hotărîrea cu care tinerii nationalişti români au înfruntat şi înlăturat, sub conducerea lui Corneliu Zelea Codreanu, tăvălugul marxist la ateleierele căilor ferate dela Nicolina-Iaşi, au spart greva, cea mai importantă in acea epoca, şi miile de muncitori terorizati de amenintările marxiste, au aclamat drapelul românesc care fâlfîia din nou falnic deasupra atelierelor, substituind pe cel cu secerea şi ciocanul, smuls deacolo de Corneliu Codreanu personal şi asvârlit la picioarele pichetelor de grevă, rămase încremenite de gestul plin de bărbătie al tânărului şi de privirea care le sfredelea ce brumă de conştiintă mai aveau.

In acel moment sudura sufletească între Codreanu şi muncitorime a fost definitivă. Ei descoperiseră omul care putea să le facă dreptate şi l-au urmat fără şovăire până dincolo de moartea lui.

Ajuns deputat in Parlamentul Tării a pledat cu căldură cauza muncitorilor şi când la atelierele Grivita din Bucureşti au căzut primele victime muncitoreşti, Codreanu a spus: "E rău ca nenorocitii de muncitori au ieşit în stradă, dar, ar fi mai rău şi de ei şi de Neamul nostru, dacă in fata nedreptătii strigătoare la cer n'ar ieşi, ci şi-ar pleca resemnati capul, in jug; oamenii de la acele ateliere nu au ce mânca; le este foame şi au sete de dreptate". Iar când Mişcarea Legionară s'a infiripat ca partid politic tot el le-a spus: "Mişcarea Legionară va da muncitorimii mai mult decât un program, mai mult decât o pâine mai albă, mai mult decât un nat mai bun. Ea va da muncitorimii dreptul de a se simti stăpână peste Tară, deopotrivă cu ceilalti români".

Lamentărilor la Moscova ale conducatorilor comunişti români ingrijorati de lipsa de adeziune a maselor muncitoreşti din România, Stalin le-a răspuns insidios: "şi pătlăgelele sunt verzi la început, dar mai târziu se fac roşii".

Sângerosul tiran se inşela însă, căci cei la care se referea şi al caror simbol era cămaşa verde a sperantei, crescuseră in alt ogor, in ogorul credintei in Dumnezeu şi primiseră seva din dragostea de Neam şi Patrie a străbunilor.

Au trecut ani multi de atunci şi nimic nu i-a determinat să-şi schimbe culoarea. Nici incercările de cumpărare, nici ademenirile staliniene prin Ana Pauker, nici lagărele de concentrare, nici exterminarea pusă la cale prin jidovime sub Carol al II-lea şi mareşalul Antonescu, cum mărturişeşte Matatias Carp, nici "invitatia de onoare" a Fuhrerului Adolf Hitler la Buchenwald, nici Canalul Dunărea-Marea Neagră, nici inchisorile comuniste cu subdiviziunile de reeducare de la Piteşti şi Aiud, n'au zdruncinat credinta in Căpitan, in Legiune şi in dreptatea care va veni pentru Neamul Românesc.

Râuri de lacrimi şi sânge au curs şi sute de mii de vieti s'au stins anonim in stepele ruseşti in gropile comune ale închisorilor marxiste din Tară şi din afara Tării, mărind numărul "strigoilor" ce turbură liniştea asasinilor ştiuti şi nestiuti.

Şi ca aşa este, ne-o dovedeşte cu prisosintă Comunicatul No. 7 al Miscării Legionare din Tară, adresat muncitorimii şi difuzat la 24 Decembrie 1974 la Reşita, pe care-l reproducem integral:

COMUNICAT No. 7

 

N. B.-Citeste reciteste, cugetă la cele scrise. Trece apoi textul mai departe dela mână la mână sau prin postă. Dacă poti multiplică-l si răspândeste-l in mijlocul tineretului studenteac şi muncitoresc. Nu te manifesta deschis. Nu lăsa urme. Misiunea ta e să arunci sământa cea bună, in tacere, dar cu convingere. Va veni si timpul culesului.

Muncitori români! Ati fost mintiti! Ati fost înşelati! De când regimul comunist s'a cuibărit la cârma tării, soarta voastră n'a cunoscut decât munca istovitoare, reaua vointă a responsabililor sindicali, şedintele de îndoctrinare fortată şi procesele de defăimare, intocmite dinainte de către politrucii regimului. Ati suportat totul în nădejdea unei DREPTATI ce va veni. Ati tăcut in convingerea că POZITIA voastră SOCIALA se va schimba. Ati dus greul productiei in gândul unui TRAI MAI BUN şi mai omenos. Dar până acum, nici dreptatea n'a venit, nici pozitia socială nu s'a schimbat, nici traiul mai bun nu s'a împlinit! Dimpotrivă, totul s'a înrăutătit! Mizeria se adevereşte in salariile ce primiti (cele mai slabe din toată Europa), in cozile fără sfârşit pentru a capăta câteva cepe, un kilogram de cartofi sau o bucată de carne... Iar cei ce huzuresc in bine pe spinarea voastră, sunt lingăii de partid, membrii Securitătii şi cozile de topor ce vă spionează.

De 30 de ani vi se cer sfortări din ce in ce mai mari pentru prosperitatea tării şi-a clasei muncitoreşti. Dar nimic nu apare in văzul lumii, nici viată mai bună, nici prosperitate. Or, productia industriala la care luati parte nu rămâne in stocuri. E vândută şi aduce devize. Oare

unde se duc aceşti bani? Cui sau la ce folosesc? S'o stiti măcar de-acum incolo: in loc să fie intrebuintati pentru imbunătătirea stării sociale şi economice a muncitorimei române, o buna parte din această avere ia drumul Indochinei, Africei sau Americii Latine, pentru a intretine revolutiile comuniste sau a înteti propaganda marxistă.

Sistemul comunist e cea mai cruntă nenorocire ce se poate abate peste sufletul unui popor. Pentru el nu exista drepturi omeneşti şi respect fata de muncitor, decât atunci când e vorba să acuze regimurile necomuniste. De indată insa ce s'a înscăunat undeva, sunt svârlite la gunoi şi drepturi, şi respect, şi demnitate omenească. Tirania cea mai crudă domneşte, iar muncitorimea e transformată in puhoi de robi. Voi o stiti mai bine ca oricine!

Această stare de lucruri trebue să inceteze. Muncitorii români au drept la un trai omenesc, la respectul muncii şi demnitătii lor. Dar aceste principii nu pot fi găsite in doctrina comunismului materialist şi ateu. Ele fac parte din tezaurul social şi economic al organizatiei legionare, care vede in muncitor un frate, iar nu un robot la cheremul guvernului. Numai in doctrina legionară veti găsi adevărata valoare dată muncitorului, respectul fată de om şi de munca lui, ridicarea nivelului de viată, indemnul la cultură, infrătirea claselor sociale întru prosperitatea şi belşugul comun.

Numai sub steagurile legionare vii veţi simti "zidari de veacuri viitoare", iar inimile voastre se vor desfăta in cadenta marilor reînoiri. 

Muncitori români, 

Mişcarea Legionară de Rezistentă va aşteaptă, ca să clădim impreună o Românie a cinstei, a respectului omenesc si-a libertătii. 

Mişcarea Legionară de Rezistentă

Reşita, 24 Decembrie 1974

* * *

Nu sunt comentarii de făcut.

"Muncitorii Români au drept la un trai omenesc, la respectul muncii şi demnitătii lor".

Revolta minerilor din Valea Jiului, din vara anului 1977, confirmă comunicatul reprodus.

 

S'au tipărit din această broşură bilinguă 1.000 de exemplare, astăzi 30 Noembrie 1977, in Atelierele Marsiega, S. A.. Calle E. Jardiel Poncela, n.° 4. Madrid - 16.

Traian POPESCU