PROCESUL LEGIONARILOR PARASUTATI -1953

-continuare-

ECOUL PROCESULUI ÎN LUMEA LIBERÃ

 PENTRU NEAM SI CRUCE

 "UNIREA"

 Oficiosul Bisericii Unite din SUA

 Decembrie 1953

În urma unui proces de o anvergura neobisnuita, pe data de 13 octombrie a.c., la Bucuresti a fost condamnat la moarte un grup de 13 tineri români pentru "spionaj în favoarea americanilor". De la 23 august 1944, ziua "eliberarii de sub jugul fascist", aceste condamnari la moarte s-au repetat într-un tempo din ce în ce mai rapid, încercând astfel sa se pecetluiasca soarta poporului român. Deschizând însa mormânt dupa mormânt, cei fara lege si fara Dumnezeu nu fac altceva decât sa aprinda si mai puternic în sufletul neamului robit flacara nadejdii în eliberare; sa stimuleze actiunea de lupta împotriva lui Anticrist, lupta care nu va întârzia a-si arata roadele depline... Pentru ca exista un Dumnezeu si pentru ca mai credem neprecupetit în El, Cel care s-a jertfit pentru noi. În spatele "adevarului" pe care tara l-a aflat prin intermediul presei comuniste, poporul român simte, traieste si împartaseste - poate ca în mai mare masura decât credem noi - toata drama si rasunetul jertfei grupului celor 13 tineri. O mâna de oameni numai - în comparatie cu imensitatea hoardelor navalitoare care ne-au cotropit tara, datorita orbirii si tradarii altora - o mâna, da, însa cu suflet curat, cu suflet mare, oameni ce s-au depasit pe ei însisi, asa cum au fost atâtia în cursul istoriei noastre glorioase. Ca arma nu aveau altceva decât dragostea de Cristos, dragoste ce a dominat complet viata lor pamânteana, si iubirea fierbinte a tarânii care le-a dat viata, arma pe care au materializat-o constient în propria cenusa a trupurilor lor... S-au dus senini la lupta împotriva dusmanilor lui Cristos, stiind dinainte ca încununarea acestei lupte nu poate fi alta decât moartea, jertfa ultima si cea mai plina a iubirii Patriei subjugate. S-au dus pentru ca si acasa la noi se "trage cu mitraliera în obrazul lui Cristos". Iar Neamul îsi pleaca fruntea cu smerenie în fata jertfei lor. Cei din tara stiu acum ca nu i-am uitat nici o clipa, ca sunt mereu în mijlocul gândurilor si inimilor noastre. Nu putem face prea mult pentru ei, pentru ca suntem putini. Însa din mijlocul acestor "mici si putini" s-a desprins un grup care s-a dovedit a fi "mare si puternic", care a facut pentru cei de acasa însutit mai mult decât toate declaratiile oamenilor de stat apuseni. Da, "se tragea cu mitraliera în obrazul lui Cristos". . . Însa cu o mult mai diabolica înversunare de cum se tragea nu de mult într-o alta tara crestina (Spania-în timpul razboiului civil - n.r.). Si Apusului i se ofera din ce în ce mai des dovada ca dintre noi se ridica alte rânduri care repeta întrebarea: "oare putem sa stam nepasatori?"

E.C.

SI-AU DAT VIATA PENTRU LIBERTATE

 Donauschwäbische Rundschau Südost Pressedienst

 Nr. 48 - 29 Nov. !953 Nr. 46 - 14 Nov. 1953

În zorii zilei de 31 octombrie 1953 au rasunat din nou 13 salve ucigatoare ale armelor comuniste undeva într-o curte interioara a Tribunalului Militar Bucuresti si au curmat, odata cu rasunetul lor, viata a tot atâtia martiri, luptatori pentru libertatea neamului lor. Dupa cum transmite Radio Bucuresti, luptatorii împotriva tiraniei comuniste, condamnati la moarte în procesul de la Bucuresti din 9-12 octombrie, au fost executati. Este vorba de acei barbati curajosi ce dispretuiau moartea si care au fost parasutati în patria lor subjugata si au organizat, condus si reanimat, de mai multa vreme, rezistenta româneasca. Securitatea din România a putut, fara îndoiala, sa înscrie la activul ei un mare succes prin descoperirea grupelor de rezistenta din care faceau parte si cei 13 condamnati la moarte; fara îndoiala, acest succes se datoreaza tradarii, însa faptul apare secundar în aprecierea de ansamblu a problemei. Numai când ne dam seama cu câta oboseala si cu câta daruire a fost dezvoltata aceasta actiune de rezistenta, se poate judeca în mod corect întinderea tragediei luptei anticomuniste. S-ar însela însa acela care ar presupune ca dupa acest eveniment cu adevarat zguduitor de pe tarâmul Dunarii inferioare, cruciada româneasca a fost înfrânta sau cel putin intimidata pentru multa vreme. În cursul procesului s-a relevat cu toata claritatea ca atât persoanele care au fost parasutate în România, cât si aceia care au pregatit în Vest aceste actiuni, erau membrii ai Garzii de Fier, despre care la un moment dat se spunea ca este moarta demult. Ceea ce se stie în cercurile mai intime ale luptatorilor anticomunisti din România si anume faptul ca numai acei antibolsevici convinsi ai Garzii de Fier sunt în masura sa conduca lupta împotriva terorii rosii, a fost acuma difuzat în întreaga lume în cursul procesului. Comunistii n-au ascuns c-a fost vorba de "legionari ai Garzii de Fier ai lui Horia Sima" si nici n-au încercat sa bagatelizeze activitatea acestei grupe. Dimpotriva, comentariile presei românesti au aratat cu toata claritatea posibila ca regimul comunist considera Garda de Fier ca fiind dusmanul lui de moarte si cel mai periculos. S-ar putea afirma, având constiinta împacata, ca bolsevicii din România se tem numai de Garda de Fier si ca sunt convinsi ca pot termina fara greutate cu toate celelalte organizatii politice. Astfel, pentru prima data dupa razboi, Garda de Fier a aparut din nou în public. Populatia înrobita a României a urmarit cu atentie procesul si se înmultesc semnele ca o mare parte a ei manifesta o rezistenta pasiva contra regimului, ca si cum ar simti ca legionarii se gasesc pretutindeni printre ei. De pe acum, se poate afirma ca propaganda antilegionara, desfasurata de autoritati atât de intens, a actionat ca un bumerang si a obtinut tocmai rezultatul opus. Cu exceptia putinilor comunisti convinsi, nimeni în România nu se teme de "fascistii criminali ai lui Horia Sima", ci dimpotriva, toti îsi pun sperantele de eliberare în ei. Denuntarea Garzii de Fier ca organizatie "fascista", nu mai face asupra nimanui vreo impresie, deoarece comunistii acorda acest calificativ tuturor celor care nu le sunt pe plac. În realitate, Garda de Fier este o organizatie nationalista si nationalismul nu este acelasi lucru cu fascismul. Tot atât de bine ar putea fi denumiti "fascisti" miile de locuitori ai Triestului care, animati de sentimente nationaliste, au demonstrat în favoarea cauzei lor. Ultimul proces din Bucuresti a aratat de asemenea limpede ca multi români au fost gata sa-i ajute pe cei parasutati în tara. Sacrificiul celor 13 nu va îngrozi marea masa, ci va constitui un simbol în lupta pentru libertate a tarilor subjugate din spatele Cortinei de Fier.

ÎNTOARCEREA FATALÃ A Dr-ului GOLEA

 The Windsor Daily

 Star 3 Nov. 1953

-- Prietenii spun povestea care a condus la executie --

Unul dintre cei treisprezece executati de catre regimul comunist din România ca "spion pentru americani", dr. Ion Golea, s-a dus în tara nu la cererea americanilor, ci din proprie initiativa. Identitate secreta. Aceasta informatie precum si fotografia dr-ului Golea au fost date ziarului "The Windsor" de catre un om ce l-a cunoscut si care a venit acum câtiva ani în Canada din România. El nu poate fi numit din cauza represaliilor ce s-ar abate contra familiei sale ramase în tara. Dânsul spune ca dl. Golea a scapat din România cu un grup de compatrioti în 1948 si s-a refugiat într-un teritoriu neutru al Europei. Câtiva dintre ei au venit în Canada si în Statele Unite, însa altii au preferat sa se reîntoarca în România pentru a se înregimenta în miscarea subterana de rezistenta. Golea a spus atunci ca el vrea sa mearga înapoi si sa ajute la "eliberarea patriei mele" de sub regimul comunist. Stirea executarii celor treisprezece a fost facuta cunoscuta luni, într-un ziar din Viena.

TREISPREZECE EROI ROMÂNI

 de J. L. Gomez Tello

 "ARRIBA" Nr. 6550,

 Madrid, Nov. 8, 1953

Alexandru Tanase, Mircea Popovici, Ion Golea, Ion Samoila, Gavrila Pop, Ion Tolan, Erich Tartler, Ion Buda, Gheorghe Dinca, Ion Iuhasz, Ion Cosma, Vasile Mihai Vlad, Aurel Corlan. Iata treisprezece luptatori ai Garzii de Fier românesti împuscati de comunisti în ziua de 1 noiembrie în Bucuresti. Acesti oameni sunt mostenitorii doctrinei lui Corneliu Codreanu, ai Capitanului, care la Iasi în 1935 rostea urmatoarele cuvinte : "Legionarii nu mor. Drepti, nemiscati, neînvinsi si nemuritori privesc victoriosi întotdeauna convulsiile urii neputincioase. Din aceasta lupta în care ne-am înclestat am primit toti porunca de a iesi învingatori sau morti. Ma gândesc la voi, acei care va trebui sa muriti, primind cu seninatatea stramosilor traci, botezul mortii." Ei sunt mostenitorii lui Mota si Marin, cei cazuti cu fata spre inamicul occidentului, la Majadahonda si ai ostasilor care mergeau la lupta pentru Patrie, având ca îndemn frumoasele versuri ale lui Vasile Alecsandri: "Hai sa dam mâna cu mâna, cei cu inima româna"..., care aduc cu ele parfumul codrilor si primavara Carpatilor. Sunt urmasii dârzelor echipe ale mortii, ale Arhanghelului Mihail din icoana închisorii de la Vacaresti. Sub acest semn au cazut mii de oameni la Chisinau, la Odesa, pe Nipru, în fata Sevastopolului si a Stalingradului, atât în ofensiva, cât si în ultimele lupte din timpul retragerii. Alexandru Tanase, ca si ceilalti doisprezece camarazi ai sai, a trait în pericol. Stia ca si pentru ei era scrisa deviza de a primi moartea cu seninatatea stramosilor traci. Tanase apartinea Garzii de Fier din 1935. A înfruntat moartea, a suferit în închisori. A luptat împotriva trupelor sovietice pâna în ultimul moment, când regimentele românesti aparau cu onoare drapelul tricolor în padurile Germaniei. Traia în Europa Occidentala ca si alti camarazi de-ai sai. Nimic nu-l obliga sa reîncepa lupta. Nimic în afara de inima sa. Si un om este o inima de soldat, sau nu este nimic. Am cunoscut existenta acestor refugiati veniti din tarile europene cazute sub stapânire bolsevica. I-am întâlnit, saraci, în lagarele germane si pe strazile Berlinului. Am vazut aceste comunitati de români intelectuali, studenti, muncitori dormind pe acoperisul buncarului din Zoo, lucrând în fabricile de la începutul strazii Grenelle din Paris si în portul Marsilia. Oameni cu o credinta fara limite, fara scepticism si fara a cunoaste pacatul lasitatii. Europa ar trebui sa simta teribile remuscari fata de acesti oameni luminati, care cred în eliberarea patriei lor si lupta împotriva întunericului, sclaviei si plutoanelor de executie. Este posibil sa fie unii care cred ca nu exista alta atitudine în fata comunismului decât a discuta cu el cum sa-si aseze capul în apropiere de "nagan". Aceasta este o chestiune de gusturi personale si nu ne ramâne decât sa deplângem ca responsabilii dezechilibrului omenesc sunt totodata responsabili de o serie de erori care au prefacut în grajduri bisericile din Alba Iulia, din Sinaia si din Vâlcovul cu frumusetile verzi ale Dunarii atât de mult visate. Este posibil ca aceasta inconstienta sa transforme - dupa un nou acord Yalta -- într-un spatiu lipsit de aparare si partea libera a Europei, victima a lasitatii sale. Totul este posibil. Daca nu se va întâmpla asa - si credem ca nu se va întâmpla -va trebui sa datoram aceasta nu unei mase de burghezi speriati, nu "rafinatilor" intelectualitatii, aceasta pasta acra si respingatoare, ci unei mâini de alesi care, în loc sa astepte într-un neutralism împaciuitor tancurile rusesti, au plecat sa lupte contra lor, acolo, în spatele "cortinei de fier", fara speranta reîntoarcerii. Alexandru Tanase si camarazii sai au ales cea mai frumoasa atitudine: sa moara luptând. Timp de un an si jumatate cei treisprezece voluntari au savârsit minunea de a se înfrunta cu vigilenta ruseasca si cu slugile ei. Probabil ca amanuntele luptei lor nu se vor cunoaste niciodata. Ceea ce se stie însa sigur, este faptul ca în acest timp milioane de oameni înrobiti s-au simtit razbunati si încurajati de aceasta echipa de eroi. Comunistii turbau de mânie si de neputinta când gaseau în birouri, în buzunare si în adunarile lor manifestele Garzii de Fier, care, dispretuind tot aparatul propagandistic al bolsevicilor, demascau farsa festivalului comunist din luna august. În fiecare casa, în fiecare cabana si în fiecare sat, legionarii au gasit prieteni. Au fost torturati timp de doua luni, judecati în doua zile si împuscati în zori, în apropierea Dunarii "rosii". Au avut înca ragaz de a privi o stea si a descoperi ca moartea lor nu va fi inutila si ca de la Nistru si pâna în Carpati s-au înaltat rugaciuni pentru ei. Rusii au folosit ocazia pentru a reactualiza prezenta pericolului fascist în termeni identici cu cei folositi la 17 iunie pentru manifestatiile din Berlin; îi repeta în Polonia, unde o padure înghite o coloana sovietica, îi repeta în Cotbus, Croatia sau în Slovacia, fiindca se ridica împotriva lor nu pacifistii, ci oameni în carne si oase, cu arma în mâna. Fiecare îsi poate alege drumul pe care-l doreste: acela al sinuciderii de la Lugano, sau moartea ca fiinta libera. Dar, între o viata de "subtili contemplativi-atotstiutori" - carora li se rezerva si asa un glont în ceafa - si între o moarte pe câmpul de lupta, mi se pare mult mai onorabila ultima, aceea a celor treisprezece eroi din România. Pentru ei nu s-a miscat nici una dintre bocitoarele condeie care au plâns atât de mult soarta spionilor Rosenberg. Nici cel putin n-a existat pentru ei spatiul care se aloca rocambolistilor aventurieri ai lui Pontecorvo si Mac Lean. Nici cel putin nu au gasit o presa "buna", care în schimb era atenta la ultimele piruete ale comunistului Picasso si la extravagantele d-lui Sartre. S-au dus sa lupte ca niste soldati necunoscuti; dar eu doresc ca cel putin numele sa le fie cunoscute când, peste opt zile, noi, prietenii lor, ne vom ruga pentru ei. Pentru acei care au ales libertatea ce nu este prescrisa niciunde: aceea de a muri cu arma în mâna.

13 EXECUTATI ÎN ROMÂNIA

 The Windsor Daily StarCanada

 - Nov. 2, 1953-

-- Cifra - avertisment împotriva miscarii de rezistenta --

Viena, (70) - România a executat 13 "spioni în favoarea americanilor ", probabil ca un avertisment - prin severitatea fara precedent - împotriva miscarii de rezistenta fata de regimul comunist.

"Spioni" americani

Cei 13 barbati - sase dintre dânsii acuzati ca ar fi spioni instruiti de americani si lansati cu parasuta în România de catre avioane americane - au fost condamnati la moarte în ziua de 12 octombrie de catre un tribunal militar din Bucuresti. Prima veste despre moartea lor a fost transmisa de "Radio Bucuresti" la sfârsitul saptamânii. Radioul n-a spus când au fost executate sentintele sau prin ce metode, însa se presupune ca cei 13 au fost împuscati în cursul zilei de sâmbata. La radio s-a mai anuntat ca cererile de gratiere ale condamnatilor "au fost respinse de catre Prezidiul Marii Adunari Nationale Române" si ca "verdictele au fost deja executate".

Toti au marturisit

Se spune ca toti cei 13 au marturisit ca au facut "spionaj, terorism si activitati subversive împotriva Republicii Populare Române, în favoarea serviciului secret al Statelor Unite". Asprimea pedepselor subliniaza hotarârea regimului comunist de a stavili extinderea rezistentei subversive.

GARDA DE FIER A FACUT SA SE VORBEASCA IARASI DESPRE EA

 Die TatSalzburger Nachrichten

 Zurich, 6 Nov. 1953

 Salzburg, 6 Nov. 1953

- De la colaboratorul nostru pentru Europa de Rasarit -

Procesul despre spionaj, terminat zilele acestea la Bucuresti cu condamnarea si executarea a 13 acuzati, a reactualizat un nume despre care de mult timp nu s-a mai auzit nimic si ce parea sa apartina deja istoriei. 20 de ani a tinut Garda de Fier a lui Codreanu în încordare nu numai România, ci si Europa, pâna când, în 1941, fiind supusa unei încercari de forta cu Generalul Antonescu, a trebuit sa cedeze si a disparut de pe scena politica. Horia Sima, urmasul lui Codreanu, omorât de regele Carol, s-a refugiat în Germania si a format, în ultima faza a razboiului, un guvern de exil la Viena. Apoi s-a dat la fund pentru un alt sir de ani. Procesul de la Bucuresti a aratat acum ca, Garda de Fier n-a murit, ci dimpotriva, s-a regrupat si a reluat lupta contra stapânitorului de azi al României. În timpul Festivalului Mondial al Tineretului, tinut la Bucuresti în luna august a acestui an, s-a petrecut un incident penibil pentru regizorii acestei manifestari de mase: într-o buna zi, au aparut, în Capitala, manifeste contra regimului, scrise în mai multe limbi. Ele au distrus toate pregatirile de culise ale acestei întâlniri. N-a stiut nimeni la început de unde au venit manifestele anticomuniste. Abia acum s-a aflat ca au fost opera grupelor de legionari lansati cu parasuta în România. Procesul în care au aparut 16 acuzati si 9 martori, dezvaluie detalii interesante în legatura cu activitatea subterana împotriva regimului comunist din România. Acuzatii au fost înarmati cu aparate de radio-emisie, arme, bani si harti si au reusit sa gaseasca în toate cazurile adapost si ajutor în sânul populatiei. Imediat dupa aterizarea lor, centrala de la Paris a fost încunostintata prin porumbei curieri si chiar în noaptea urmatoare s-a stabilit legatura radiofonica cu Vestul transmitându-se, în decursul saptamânilor urmatoare, importante stiri lumii libere. Dupa doua saptamâni s-au expediat chiar carti postale si ziare, pe care cu cerneala simpatica s-a transmis o adresa pentru trimiterea unui al doilea aparat de radio-emisie. A sosit si raspunsul în limba germana, care totusi n-a putut fi descifrat de complotisti. Cu legitimatii false s-au deplasat la Bucuresti, au luat legatura cu cercuri anticomuniste si au îndraznit chiar sa tipareasca manifestele mai sus amintite. Probabil ca le-ar fi fost posibil acestor diferite grupe sa continue activitatea, daca nu ar fi avut tradatori în propriile rânduri. Acuzatul Bebi Toma, care se refugiase mai demult din România si care n-a gasit în Vest acea soarta pe care o sperase, a facut un act fatal pentru toti prin aceea ca îndata dupa lansarea sa în România, s-a prezentat politiei si a tradat misiunea lui si a celorlalti. La început efectul a fost redus. Totusi a atras atentia. Prin difuzarea manifestelor, cercul în jurul legionarilor a devenit din ce în ce mai strâns. Unul dupa altul au fost ridicati. Curioasele lor stilouri, în care se puteau introduce cartuse lacrimogene, a caror declansare orbea pe urmaritori pentru 48 de ore, n-au mai putut fi întrebuintate. Numai grupa "Carpati" a reusit sa se opuna prin forta armelor, în aceasta ciocnire fiind împuscat Mare Sabin. Din desfasurarea procesului a parut ca din rândurile emigratiei românesti numai membrii faimoasei Garzi de Fier au continuat lupta activa de eliberare a patriei lor de sub comunism. Aproape toti acuzatii au fost legionari, care înca din timpul dictaturii lui Carol primisera mari condamnari. În orice caz, prin concursul populatiei, a fost asigurat diverselor grupe de sabotaj, în timpul activitatii lor în România, un succes însemnat pe care, desigur, l-au platit cu viata. Interesanta de asemenea este si declaratia unui acuzat, ca ar fi fost condus din Salzburg, prin zona de rasarit austriaca, peste granita ungara, pâna spre teritoriul român si apoi predat unei alte persoane care l-a trecut si peste aceasta frontiera. Aceasta declaratie demonstreaza ca toate masurile de siguranta luate la granita democratiilor populare, nu sunt suficiente pentru a împiedica circulatia din aceste tari spre Vestul liber.

13 CONDAMNARI LA MOARTE ÎN BUCURESTI

 Südost Echo

 17 octombrie 1953

- Proces de mari proportii contra legionarilor români parasutati si tradati de o Iuda -

Între 9 si 12 octombrie a avut loc la Bucuresti un proces de mari proportii de spionaj si sabotaj, redat într-o forma senzationala de catre presa româna. Au fost acuzate 16 persoane pentru "înalta tradare în favoarea serviciului de informatie american si francez". Sentinta a fost pronuntata cu 13 condamnari la moarte; împotriva celorlalti 3, temnita grea. Procesul pune în lumina lupta tragica a tinerilor nationalisti împotriva regimului comunist. Dezvaluie însa si reversul înscenarii în care se dezvolta aceasta lupta. Acei barbati si femei care au îndraznit sa combata statul întesat de militieni si agenti, stiau ca pentru ei nu exista nici un fel de scapare. Sapte dintre acuzati - Tanase, Popovici, Golea, Samoila, Tolan, Pop si Bebi - au fost lansati în România cu parasutele între jumatatea anului 1951 si iulie 1953. Ceilalti au fost acuzati ca au dat primilor adapost si ajutor în îndeplinirea misiunii. În sala de judecata a Tribunalului au fost expuse arme, aparate de radio-emisie si receptie, documente false, material exploziv precum si alte obiecte, printre care si parasutele pe care Securitatea pretinde ca le-ar fi gasit în momentul arestarii asupra acuzatilor. Pe banca învinuitilor se gasea de asemenea si Erich Tartler, german din Brasov. Acestuia i s-a pus în sarcina ca ar fi adapostit pe doi dintre cei parasutati. A fost suficient pentru Tribunal ca sa-l condamne la moarte. Ultimele cuvinte rostite în fata judecatorilor de catre acest fiu de gradinar, nascut în 1920 în Brasov, au fost miscatoare. El a spus: "Daca Golea si cu Samoila n-ar fi venit la mine si nu m-ar fi rugat sa-i adapostesc, eu n-as sta acum sub aceasta acuzatie. Rog sa mi acorde circumstante atenuante". Dar nu i-au fost acordate, cu toate ca era vizibil ca nu si-a dat seama de consecinte si ca a fost doar o jertfa a ospitalitatii sale.

Trei grupe de rezistenta

În actul de acuzare se sustine ca cei parasutati ar fi fost scoliti în Vest de catre serviciile de informatii americane si franceze. Ei ar fi urmat cursuri speciale în Salzburg, Lindau, Isny, Andilly si Paris. Apoi ar fi fost adusi separat în grupe mici, pe cale aeriana, la Atena, unde au primit un supliment de instruire. În cele din urma, în sprijinul misiunii lor, au fost dotati cu acte false, arme, bani si aparate radio de emisie-receptie si au fost apoi lansati succesiv în România pe teritorii nelocuite. Lansarea s-ar fi facut în cursul noptii. În fata Tribunalului, se întelege de la sine, acuzatii n-au tagaduit ca aceasta prezentare a faptelor n-ar corespunde realitatii. Tanase si Popovici au declarat ca ar fi fost trimisi în tara vara anului 1952. Dupa parasutare, s-au pus în legatura cu tatal lui Popovici, un fost plutonier de jandarmi disponibilizat, dupa ce mai înainte si-au ascuns într-o padure armele si aparatele. Batrânul Popovici i-a pus în legatura cu Elena Stetin si Aurel Corlan, care de asemenea se gaseau pe banca acuzatilor. Cei doi din urma functionau ca oameni de legatura. Acuzatii Golea, Samoila si Tolan au marturisit ca ar fi format si condus grupa cu numele de "Jacques". Primii doi în regiunea Brasov, iar Tolan, care de altfel n-a fost lansat pe calea aerului, ci s-a strecurat pe jos peste granite, la Arad. Golea si Samoila au gasit, la început, adapost la Tartler, iar mai târziu au reusit sa ia legatura si sa lucreze împreuna cu acuzatii Vasile Vlad, Gheorghe Dinca si Ion Buda, în Bucuresti. Printre altele, acestia au redactat în mai multe limbi si acele manifeste anticomuniste ce au fost raspândite în Bucuresti printre participantii la Festivalul mondial al tineretului. O a treia grupa a actionat în regiunea Oradea Mare. Era condusa de catre fostul ofiter al armatei romane, Sabin Mare. I-au apartinut acuzatii Pop Gavrila si telegrafistul Ilie Rada. Si aceasta grupa a stat mai întâi în Franta si apoi a fost dusa si echipata la Atena. Ea s-a parasutat în noaptea de 30 iunie spre 1 iulie 1953 în regiunea Oradea Mare. Seful grupei, Sabin Mare, a luat curând dupa aceea legatura cu acuzatii Cosma si Juhasz, care le-au acordat adapost si le-au sustinut activitatea. Când Securitatea a ajuns la arestarea grupei, s-a produs un schimb de focuri, în urma caruia Sabin Mare a cazut. Telegrafistul Ilie Rada a disparut. Pâna la ora actuala acesta a ramas nedescoperit. Cu toate ca postul de Radio Bucuresti a difuzat mereu ordinul de urmarire precum si premiul ce s-a pus pe capul lui. Arestat a fost numai Pop Gavrila si cei doi membri ai grupei, recrutati în România, Cosma si Juhasz. Tradatorul Bebi Toma

Tradatorul a fost de asemenea prezent în aceasta drama: acuzatul Bebi Toma. Semnificativ, acesta a primit numai 3 ani închisoare, pentru ca "a marturisit, caindu-se". Aceasta a fost plata Iudei . Bebi Toma a pretins în fata Tribunalului ca ar fi fugit din România în Grecia, unde ar fi fost internat în lagarul Lavrion, interogat de serviciul de informatii american si dupa aceea pregatit pentru misiunea sa în România. La început s-a codit, spune el, dar, pâna la urma ofiterul american a reusit sa-l "înduplece". Bebi a luat cunostinta, în timpul instruirii sale în Grecia, de existenta celorlalte grupe, care erau deja în România, sau urmau sa fie lansate. Banuiala ca el a "fugit" spre Grecia ca spion si pasare ademenitoare se întareste prin purtarea sa dupa lansarea în România în noaptea de 26 spre 27 iulie 1953. În dimineata imediat urmatoare s-a prezentat primului post de militie si "caindu-se", a facut cunoscuta misiunea sa, dupa cum spune actul de acuzare. El însa nu s-a oprit numai la aceasta marturisire, ci a dat Securitatii importante indicii pentru descoperirea si arestarea celorlalte grupe de rezistenta. Daca în 1951 a fost trimis ca agent comunist în Grecia, sau daca tradarea a facut-o din proprie initiativa, nu reiese clar din dezbaterile procesului. Prima ipoteza este cea mai plauzibila. Nu se greseste daca se admite ipoteza ca Bebi va ispasi cei trei ani de închisoare care i-au fost dati de forma. El si-a însusit merite mari. Moartea celor treisprezece oameni care si-au pus viata în joc pentru libertatea poporului lor îi cade în sarcina. Scânteia si celelalte ziare românesti relateaza dezbaterile procesului cu lux de amanunte. În sala Tribunalului ar fi asistat, dupa cum se deduce din reportajele si articolele de fond, reprezentanti ai "poporului muncitor" si ar fi "scrâsnit din dinti, plini de ura contra dusmanilor poporului si bestiilor în chip de om" de pe banca acuzarii. Când însa "s-a scrâsnit din dinti", aceasta nu privea pe tinerii curajosi, barbati si femei, ce au fost adusi în fata Tribunalului de catre regimul politist, ci regimul însusi. Poporul din afara salii Tribunalului a înteles jertfa acuzatilor, dupa cum indica informatiile asupra sarii de spirit di sala, asa cum a fost: ca pe un gest deznadajduit si tragic al unei convingeri viteze. Pronuntarea sentintei a avut loc la 12 octombrie. Au fost condamnati la moarte Tanase Alexandru, Mircea Popovici, Ion Golea, Ion Samoila, Gavrila Pop si Ion Tolan, Erich Tartler, Vasile Vlad, Ion Buda, Gheorghe Dinca, Aurel Corlan, Ion Juhasz si Ion Cosma.

Tradatorului Bebi Toma i s-au acordat "circumstante atenuante". Elena Stetin a primit munca silnica pe viata, iar batrânul Popovici douazeci de ani temnita grea.

GARDA DE FIER N-A MURIT

 Duisburger General Anzeiger 21 noiembrie 1953

Remscheider General Anzeiger 4 decembrie 1953

- 13 Legionari executati. Politia sesizata prin tradare - - de la corespondentul nostru P. Davies -

Conform ordinului, gâdele român a curmat viata a 13 oameni care au jurat sa se dedice eliberarii patriei lor. Acei 13 oameni au apartinut celor mai diferite categorii sociale: erau între dânsii medici, ingineri, electricieni, un poet si doi fosti ofiteri. Ceva aveau totusi în comun: si-au iubit patria si au fost membrii ai Garzii de Fier. Evenimentele din ultimii cincisprezece ani aproape au sters amintirea Garzii de Fier a lui Codreanu. Garda care timp de 20 ani a tinut în încordare nu numai România ci si Europa întreaga. Se credea ca aceasta organizatie nationalista ar apartine deja istoriei. Ultimul ei conducator, Horia Sima, urmasul lui Codreanu - ucis de regele Carol, a disparut de pe scena politica în 1941, în Germania, dupa ce la o proba de forta cu generalul Antonescu a trebuit sa cedeze. În 1945 a mai facut, pentru putin timp, sa se vorbeasca de el, când a format la Viena un guvern în exil, antibolsevic. Pe unde se afla actualmente este un secret bine pazit al Garzii de Fier.

Cu parasuta în România

Pentru prima oara si-a facut aparitia, acea Garda de Fier trezita la o noua viata, cu ocazia Festivalului Mondial al Tineretului din Bucuresti în august anul acesta. La întâlnirea bolsevica au aparut dintr-o data manifeste anticomuniste, scrise în diferite limbi, care chemau la lupta împotriva regimului. Nimeni nu-si putea explica atunci cum i-a reusit miscarii de rezistenta sa redacteze si sa raspândeasca aceste manifeste. De abia cu ocazia marelui proces de "spionaj" din octombrie s-a aflat ca ele au fost opera grupelor de legionari parasutate în România.

Porumbei curieri spre Paris

Acest proces, în care au fost implicati 16 acuzati si alti 9 martori, a dezvaluit amanunte interesante asupra activitatii subterane împotriva regimului comunist din România. Grupa era prevazuta cu arme, aparate de radio-emisie, bani si harti, gasind adapost si ajutor zelos în sânul populatiei. Îndata dupa lansarea lor, cei parasutati au anuntat Centrala din Paris prin porumbei curieri, ba chiar în a doua noapte au reusit sa stabileasca legatura radiofonica cu baza de plecare, transmitând pe aceasta cale în decursul saptamânilor urmatoare, importante informatii spre Vestul liber.

Tradatorul a fost de asemenea condamnat

De n-ar fi fost în propriile lor rânduri un tradator, aceasta grupa prudenta ar fi lucrat înca mult timp spre bataia de joc a politiei de stat românesti. Acuzatul Bebi Toma, fugise mai demult în Occident, dar care n-a aflat acolo soarta comoda ce si-o imaginase. Parasutat în tara, si-a tradat camarazii politiei de stat, care dupa un timp a reusit sa aresteze întreaga grupa. De altfel nu-i lipsit de interes faptul ca Bebi Toma a fost condamnat si el, dar numai la trei ani de detentie. Din desfasurarea procesului s-a putut câstiga impresia ca în sânul emigratiei românesti numai membrii faimoasei Garzi de Fier au fost gata pentru o lupta activa de eliberare a patriei lor de sub jugul comunist, cu atât mai mult cu cât aproape toti acuzatii au fost legionari, care înca de sub dictatura lui Carol au fost condamnati la pedepse grele. Grupul de spionaj ar fi putut sa-si continue nederanjat activitatea sa anticomunista, daca elemente noi nu s-ar fi strecurat în rândurile lui, elemente care au tradat denuntând nume si actiuni politiei de stat.

MONSTRUOASELE ASASINATE ALE BOLSEVICILOR SI CALVARUL POPORULUI ROMAN

 "Radio Nacional" Madrid, "Amanecer" din Zaragoza, "Proa" din Leon, "Informacion" din Alicante, "La Voz de Espana" din San Sebastian, "Linea" din Murcia, "Solidaridad Nacional" din Barcelona, si "Albacete" din Albacete

- Difuzat si publicat în zilele de 10, 11, 12, 13 Noiembrie 1953 -

În ziua de 1 noiembrie au fost executati în Bucuresti 13 luptatori nationalisti români, condamnati la moarte de un Tribunal Militar la 13 octombrie. Este vorba de membri ai Garzii de Fier: Alexandru Tanase, Ion Golea, Ion Samoila, Mircea Popovici, Ion Tolan, Pop Gavrila, Gheorghe Dinca, Vlad Mihai Vasile, Ion Buda si aceia care i-au ajutat si gazduit: Tartler Erich, Corlan Aurel, Ion Iuhasz si Cosma Ion. Asa cum anunta "Radio Bucuresti", acestia au patruns clandestin în tara în ultimii ani pentru a lupta împotriva regimului comunist. Ceea ce este deosebit de relevant în acest ultim proces este temeritatea si sacrificiul respectivilor luptatori, care dupa ce au reusit sa evadeze de sub teroarea rosie în anii care au urmat ocuparii României si sa guste din privilegiile libertatii, au renuntat la tot pentru a îmbraca "camasa mortii". S-au întors în tara, înfruntând toate primejdiile inerente acestei actiuni si au reînceput lupta din care nu exista scapare. Jertfa eroica a celor executati în zorii zilei de 1 noiembrie - ziua tuturor sfintilor - constituie o pilda si o mustrare pentru acei din lumea libera care, ca pret al unei linisti si bunastari aparente, vor sa lase pentru vesnicie prada Sovietelor natiunile de dincolo de Cortina de fier. Cu toata criminala represiune a monstrului bolsevic si a complicilor sai, nobilul popor român lupta si va lupta pâna la ultima picatura de sânge, pâna va reusi sa se elibereze de catusele sclaviei si de valul mortii pe care i l-au aruncat tradatorii, fara frica de carcera sau de plutoanele de executie. Un popor, care pune mai presus de orice bine omenesc independenta si eliberarea patriei, stie sa sufere, sa lupte si sa moara pentru ea. Va sosi ziua când sângele si sacrificiul atâtor patrioti si martiri vor da roade într-o era de libertate, de pace si de unitate nationala, era pe care ei au visat-o. Ne solidarizam cu durerea camarazilor din Miscarea Legionara a României si pentru cei cazuti strigam: Camarazi ai Garzii de Fier: Prezent!

ROMÂNIA EXECUTA 13 SPIONI ÎN FAVOAREA AMERICII

 The Detroit News

 Nr. - 2 Nov. 1953

-- Cererea de gratiere a fost respinsa --

Viena, 2 Nov. (UP) - România a executat 13 spioni în favoarea Americii, probabil ca o amenintare, cu masuri de severitate fara precedent, împotriva rezistentei subversive fata de regimul comunist. Sase dintre barbati au fost acuzati de a fi spioni instruiti de americani, care s-au lansat cu parasuta în România din avioane americane. Toti au fost condamnati la moarte în ziua de 12 octombrie de catre un tribunal militar din Bucuresti. Prima veste despre executarea lor a fost transmisa de "Radio Bucuresti" la sfârsitul saptamânii. Radioul nu a anuntat când a fost executata sentinta de moarte sau prin ce metoda. Însa se presupune aici ca cei 13 an fost executati în cursul zilei de Sâmbata. Radioul a anuntat ca cererea de gratiere înaintata de conamnati "a fost refuzata de catre Prezidiul Marii Adunari Nationale Române si ca verdictele "au fost deja executate". S-a anuntat mai departe ca toti cei 13 au marturisit ca au facut "spionaj, terorism si activitati subversive împotriva Republicii Populare Române si în favoarea serviciului secret al Statelor Unite" Asprimea pedepselor întareste hotarârea regimului comunist de a stavili extinderea rezistentei subversive. Radioul comunist a repetat ieri anuntul de executie de mai multe ori, probabil pentru a intra în urechile fiecarui român soarta aspra ce-l asteapta pe oricare ar ridica armele împotriva regimului rosu. Anticomunistii sunt activi

Anuntul coincide cu rapoarte asupra cresterii nelinistilor în România, cu o "banda" de partizani anticomunisti ce se spune ca ar activa în Muntii Carpati, la nord de Sinaia. Rechizitoriul spune ca parasutistii "au fost lansati pe teritoriul patriei noastre de catre serviciul de Spionaj american cu scopul de a duce la îndeplinire actiuni de spionaj, terorism si alte forme de activitati subversive". Se spune ca serviciul de spionaj american s-a bucurat de sprijinul serviciilor secrete francez, grec, "si a altor tari capitaliste", în folosirea de "elemente criminale, legionari, fascisti, criminali de razboi si alti criminali pregatiti în scoli speciale".

O femeie condamnata

Trei alti acuzati, printre care o femeie, au fost condamnati la închisoare între 3 si 25 ani. Cei sase parasutisti au fost identificati în persoana lui Alexandru Tanase, Mircea Popovici, Ion Golea, Ion Samoila, Gavrila Pop si Ion Tolan.

Executati pentru a fi ajutat pe acestia au fost Erich Tartler, Vlad Mihai Vasile, Ion Buda, Gheorghe Dinca, Aurel Corlan, Ion Cosma si Ion Juhasz.

GARDA DE FIER ÎN ROMÂNIA CONDUCE LUPTA ÎMPOTRIVA REGIMULUI COMUNIST

 Il Giornale d-Italia

 Nr. 258 3 Nov, 1953

-- Din partea corespondentului nostru --

Viena, 2. În 16 octombrie corespondentul nostru ne-a comunicat ca Tribunalul Militar din Bucuresti a condamnat la moarte 13 persoane învinuite de a fi dus o activitate de spionaj pentru puterile occidentale. Noutatea, care n-a fost confirmata din partea unui for oficial, n-a ajuns sa fie publicata din motive de exactitate. Acum comunicarea oficiala din Bucuresti face cunoscut ca în 12 octombrie a fost pronuntata condamnarea la moarte împotriva a 13 spioni. Procesul de la Bucuresti a readus în actualitatea cronicii o pagina uitata a istoriei Românesti si a pus din nou în circulatie un nume despre care de multi ani nu s-a mai auzit: Codreanu. Timp de 10 ani aceasta personalitate a condus renumita Garda de Fier care a câstigat faima nu numai în România ci si în restul Europei. În 1941 generalul Antonescu a facut ca numele lui Codreanu sa dispara cu totul de pe scena oficiala româna. În ziare a aparut stirea mortii sale într-un comunicat: "Codreanu a fost asasinat din ordinul regelui Carol". Omul care a succedat lui Codreanu la conducerea Garzii de Fier se numeste Horia Sima si a creat la Viena, în ultimii ani ai razboiului, un cabinet românesc în exil, care ulterior s-a dizolvat. Pentru mult timp nu s-a mai auzit vorbindu-se de el. Acum procesul confirma din nou ca Miscarea Legionara si seful ei n-au disparut ci dimpotriva, sunt foarte activi si conduc o lunga lupta clandestina împotriva actualilor dictatori comunisti din România.

LOVITURA DE PUMNAL PRIN "SATELITI"

 "Ruhrwacht"Oberhausen

 3 Decembrie 1953.

- Activitate subterana în tinuturile preluate de Soviete -

- Teama de agenti -

 -- De la corespondentul nostru Martin Bethke --

Experti ai conducerii NATO deseori s-au gândit asupra problemei daca armatele satelite pot conta ca fiind de încredere pentru Soviete. Acestea pareau a fi consimtit prin tratativele maresalului Bulganin, maresalul partidului, caruia mai întâi în timpul razboiului i-au fost încredintate sarcini militare. Dotat cu o inteligenta ascutita si cu oarecare talent de la natura, a îndraznit saltul de la functionar de partid la ofiter în armata, în care calitate a organizat armatele satelite drept organisme tactice pentru nevoile Sovietelor. Totul s-a petrecut într-o forma care pare a-si cauta un precedent la Napoleon. Napoleon a facut o coalitia din regimentele Rhinului (Bavaria, Würtemberg, Baden si Sachsen), din italieni, olandezi si altii, coalitie aflata pe lânga armatele franceze si sub comanda maresalilor napoleonieni. Tot asa a fost prescris de Soviete cum sa fie facuta înarmarea, instruirea si mobilizarea pentru Bulgaria, Cehoslovacia, Polonia, România si Ungaria. În exterior s-a obtinut impresia ca, fata aceste coalitii, Sovietelor le este suficient, într-o anumita situatie, rolul de corset, pentru a putea dispune de masa diviziilor satelite, instruite si uniformizate.

Idealuri sovietice neîmplinite

Cercetari precise arata ca speranta - daca a fost serios întretinuta - a dezamagit. Aproximativ 22 divizii cehe nu reprezinta în nici un caz idealuri care ar însemna ceva pentru Soviete. Cu toata disciplina lor de fier, exista totusi o nesiguranta, a carei expresie clara o formeaza cele câteva duzini de dezertari lunare ce cuprind toate gradele pana la maior inclusiv. Rezultatele cercetarilor arata ca cei mai de încredere în sensul sovietic sunt poate, bulgarii, la care aversiunea istorica fata de turci si sârbi (iugoslavi), mai slaba fata de greci, poate fi mobilizata. Ei sunt relativ bine înarmati, contrar Românilor, Ungurilor si polonezilor. Cehii sunt multumita propriei industrii, bine înarmati, dar nici ei nu sunt transparenti si nici caliti în crize. Într-adevar, conventiile lor militare izvorasc mai mult dintr-o manevra optica de camuflaj, decât dintr-un câstig de forta.

Îndoctrinarea trebuie sa salveze

Neîncrederea sovietica este, ca totdeauna, foarte treaza. Ea opereaza cu neobisnuit de multi ofiteri de legatura, MWD-Oficii, instruire si îndoctrinare politica. S-ar putea spune ca, conducerea armatei sovietice, priveste fara iluzii asupra situatiei actuale. Ea a dedus, pe cât se poate desprinde din diferite surse (între altele, din marturisirile dezertorilor), o surprinzatoare extindere a miscarii de rezistenta în cazul unui eventual razboi în zonele de vest ale concentrarii de trupe. Daca într-o tara mai avansata cultural, rezistenta n-are sa fie atât de raspândita pe cât au trait-o armatele germane în interiorul Rusiei, ea ramâne totusi foarte periculoasa. Aceasta nu se poate evita decât prin evacuarea tuturor barbatilor pe care ar trebui sa-i supravegheze cu armate întregi, în nici un caz cu compatrioti. Natural, astazi unitatile de partizani nu mai lucreaza, ci doar grupuri restrânse prin Carpati, Slovacia, Polonia si-n Ucraina.

Aparate de radio-emisie clandestine si explozive

Astfel, o vie activitate a agentilor, se poate constata. Ei sunt echipati cu aparate de radio-emisie si explozibil. Priesc sprijini din partea populatie. La începutul lunii noiembrie, un tribunal român a trebuit sa condamne la moarte 13 membrii ai Garzii de Fier. Ei au fost parasutati cu mai multe saptamâni înainte si numai fiind tradati, pentru ca unul din ei si-a pierdut nervii, au putut fi descoperiti. Prin aceasta însa s-a putut afla doar un coltisor din secretele Sovietelor, de obicei tainuite.Sovietele stiu foarte bine ca ele trebuie sa asigure o organizare armata care angajeaza multe divizii si despre a caror moral nu se poate spune mult. Cât de putin satisfacatoare este tânara generatie comunista - chiar si în conducerea maselor - o dovedeste (aparent deviat) folosirea maresalului Paulus. E nevoie de specialistii de alta data, pentru ca nu este nici o încredere în noua generatie… si acesta este un factor de nesiguranta.

* * * * * *

INITIATIVA DIPLOMATICÃ

 "YA" - Madrid

 Nr. 4757 - 19 nov. 1953

-- Foster Dulles dispus a discuta cu Rusia -

Foster Dulles a insistat din nou ca Statele Unite "nu vor negocia cu Rusia, cu pretul sacrificarii popoarelor subjugate si a pozitiei de aparare a Europei", dar sunt dispuse a discuta cu Uniunea Sovietica asupra punctelor concrete ale tensiunii internationale. Discursul acesta al lui Foster DulIes are importanta prin personalitatea acestuia si prin conjunctura speciala în care se afla relatiile internationale în acest moment. Pe de alta parte, discursul este destinat Conventiei anuale C.I.O. (Congresul Organizatiilor Industriale). Nu încape îndoiala ca acest nou apel al sperantei va avea un profund ecou în spatele Cortinei de fier. Omul care conduce politica externa a Statelor Unite se pare ca îsi formeaza o idee optimista asupra posibilei eliberari pacifice a tarilor satelite. "Nu este necesar, nici de dorit sa sustinem revolutii violente" în aceste tari pentru a le elibera de sub jugul sovietic, deoarece "aceasta ar însemna expunerea si macelul acelora care iubesc cel mai mult libertatea"". Fara îndoiala ca lui Dulles îi va fi trecut prin minte, vorbind asa, imaginea celor 13 patrioti români din Garda de Fier, care acum câteva saptamâni au fost împuscati la Bucuresti, dupa un lung proces în care acestia au dovedit superioare calitati crestinesti si umane. Acelora care imputa guvernului de la Washington de a fi las sau neglijent fata de planurile Moscovei, li se adreseaza Dulles cu o fraza care trebuie aprofundata: "Luptam în mod activ pentru autoguvernare (se întelege pentru tarile înrobite) mai mult decât se poate vedea la suprafata". Face aluzie aici Dulles la activitatea rezistentei si la contactul cu opozitia care se pare ca se agita în interiorul Uniunii Sovietice? Fraza se preteaza la o asemenea interpretare, mai cu seama explicând-o prin cele ce urmeaza. Alt pasaj important este acela în care DulIes se refera la indiciile de debilitate ale structurii comuniste. "Guvernantii sovietici - spune Dulles - sunt în defensiva pe terenul diplomatiei. Initiativa o are acuma lumea libera". Si nu numai în domeniul diplomatiei, ci si în acela al moralei, dupa cum afirma Dulles. Pentru a mentine aceasta initiativa, omul politicii Washingtonului preconizeaza o atitudine de "persistenta si de forta"". Cu privire la conflictele coloniale, Dulles asigura: "nu am uitat ca noi am fost prima colonie care si-a câstigat independenta si nu am dat nici un cec în alb vreunei puteri coloniale". Comunismul exaspereaza sentimentele nationaliste ale coloniilor, dar Dulles avertizeaza ca "trecerea de la starea de colonie la cea de independenta este drumul cel bun, si nu revoltele".

PÂNA UNDE POATE MERGE REAUA CREDINTA

 BIRE. Paris, Nov. 1953

Comentariu, pe marginea afirmatiilor lui BIRE - (Buletin informativ al Românilor din Exil) -

BIRE îsi deschide barajul de foc împotriva Miscarii Legionare cu întrebarea: Cine este Bebi Toma ? si chiar de la început ataca "cârdasia" ce-ar fi existat între legionari si comunisti, ca si când legionarii ar fi creat comunismul si nu coreligionarii lor de la BIRE, ca arma de lupta împotriva crestinismului si a statelor nationale. - ca si când Codreanu nu si-ar fi început cariera politica cu organizarea la 17 ani - a unei echipe de luptatori anticomunisti în padurea Dobrina si nu si-ar fi închinat întreaga viata acestei lupte. - ca si când nu ar fi fost el acela care s-a catarat pe vârful cladirii de la Nicolina ca sa dea jos cârpa rosie a bolsevicilor pe care au ridicat-o oamenii lui Gheler si Ghelerter, coreligionari ai d-lor de la BIRE si pe care s-o înlocuiasca cu tricolorul românesc, - ca si când nu ar fi fost Gheler si Ghelerter, cu ajutorul comunitatii coreligionarilor lor din Iasi si cu sprijinul Moscovei, aceia care au vrut sa transforme România într-o guvernare sovietica, - ca si când la 23 August legionarii ar fi fost aceia care au complotat ca sa-l aresteze pe Antonescu si sa deschida astfel larg portile puhoaielor bolsevice ca sa între în tara, - ca si când ei, legionarii, ar fi format, în coalitie cu comunistii, primele guverne dupa 23 August, care au umplut puscariile cu oameni nevinovati, au confiscat averile oamenilor si au rapit pamântul taranilor. - ca si când dupa 23 August evreii ar fi intrat în închisoare si nu în guvern, de unde apoi au casapit populatia. - ca si când, dupa însasi marturisirile lui Moses Rosen facute în 1981, nu le-ar fi mers lor atât de bine în România încât s-a simtit obligat sa-si exprime profunda recunostinta fata de Ceausescu pentru grija ce-o poarta comunitatii evreiesti din România, în timp ce românilor li se darâmau satele si bisericile. Dar BIRE (când se leaga de legionarul Bebi Toma, facându-l cu oua si cu otet, târându-l prin toata mocirla unui om fara vâna, fara caracter si fara scrupule, unul care-i minte pe toti si-i vinde pe toti, si împreuna cu el încearca apoi sa atraga Miscarea Legionara în aceeasi decadere) nu numai ca este pe o pista gresita, ci dovedeste o totala rea credinta. Bebi Toma nu-i de al nostru. N-am auzit de el decât când numele lui a aparut în ziarele cu procesul. Daca Bebi Toma este sau a fost legionar, el este sau a fost "un legionar de-al lui Valimareanu et Co", cu care noi nu avem nimic comun. Si astfel, tot ce BIRE a varsat ca murdarie împotriva lui Bebi Toma si ai presupusilor sai sefi, aceia care l-au recrutat, trebuie sa schimbe de directie si sa fie varsat asupra "altora", asupra acelora al caror oficios este "Vatra" d-lui Petre Valimareanu - dupa cum afirma BIRE - si de unde BIRE îsi extrage parte din argumentatie. Aici avem o stranie coalitie antilegionara între "Vatra" si BIRE în exil si "Scânteia" în tara, la care numai viitorul poate sa-i gaseasca dezlegarea. Probabil ca Bebi Toma a fost "presat" sa accepte sa fie parasutat în tara pentru ca vroiau "si ei" neaparat sa-si aiba omul lor în tara. Si Bebi Toma a facut ce a putut. Raspunderea nu este a lui. Raspunderea comportamentului sau o poarta ce-i care l-au "recrutat" pentru aceasta misiune, cât si cei care l-au instruit si pâna la urma chiar l-au parasutat. Bebi Toma a fost trimis pe o cu totul alta filiera decât a noastra, filiere care nu au avut absolut nimic comun în afara poate de tipurile de mijloacele si servicii tehnice de lansare. El a fost trimis de unul singur, asa ca afirmatia lui BIRE ca "a fost pus în fruntea unei echipe care are misiunea de a activa în tara", este de absoluta rea credinta, fara nici o tangenta cu situatia reala si cu cele petrecute, facuta numai si numai în scopul de a denigra Miscarea Legionara. Unde BIRE îsi tradeaza reala fata este la încheiere, acolo unde afirma ca: "Ne gândim cu amaraciune la unele cercuri din lumea libera, care mai înclina înca sa creada ca Garda de Fier reprezinta o autoritate si ca actioneaza pentru cauza româneasca." Da, domnii de la BIRE se gândesc "cu amaraciune" si îi doare ca mai sunt oameni care sa creada în Garda de Fier. La înversunarea comunistilor din tara împotriva Miscarii Legionare, în exil se adauga înversunarea acelora care i-au jurat moarte lui Codreanu înca din 1920, de când a dat jos cârpa rosie a bolsevicilor de pe Nicolina si a ridicat steagul românesc. În acest punct BIRE si cu zbirii din tara sunt din nou de aceeasi parte a baricadei când ataca Miscarea Legionara, pentru ca unul din scopurile majore urmarite de comunistii de la Bucuresti, prin marea publicitate pe care au dat-o procesului legionar, si nu ne îndoim ca au actionat sub directivele Moscovei, a fost acela ca sa dea un semnal de alarma responsabililor cu conspiratia internationala, ca acestia sa aduca cele doua tabere zise "adverse", lagarul comunist si cel capitalist la o "coexistenta" pacifica. Actiunile echipelor de legionari i-a înspaimântat atât pe comunistii din spatele Cortinei de fier, cât si cercurile din exil înrudite ideologic cu domnii de la BIRE, si au tras alarma, au mobilizat marea conspiratie, sub presiunea careia s-a ajuns ca armata americana sa fie privata de prerogativele ei de a actiona independent politic si administrativ pe terenul pe care-l controleaza. Exemplu clasic este guvernarea generalului Mac Arthur în Japonia, careia i-a dat o constitutie dupa gustul sau, si azi a ajuns o mare putere economica În Europa, imediat dupa razboi, comitetele române din Austria, Germania si Franta, formate aproape exclusiv din legionarii si militarii care au fost în armata nationala a Guvernului Român de la Viena, au colaborat strâns si rodnic cu autoritatile civile locale si cu serviciile armatei americane. Pe aceasta cale s-a ajuns la colaborarea dintre Miscare si armata americana, care s-a soldat cu parasutarile. Colaborarea i-a speriat însa atât pe comunistii de la Bucuresti, cât si pe cei de la Moscova, care apoi au alarmat patronii conspiratiei mondiale. Acestia din urma au intervenit ca toate actiunile ofensive, înspre tarile comuniste, de acum înainte sa fie scoase din competenta armatei si puse sub controlul State Departamentului - S.U.A., sub autoritatea caruia a trecut si "Europa Libera"(postul de radio - n.r.) ce sta bine prinsa în chingile marii conspiratii.

SERVICIUL DIVIN

 pentru odihna sufletelor celor 13 eroi români

Madrid, 15 Noiembrie 1953

Duminica, 15 Noiembrie 1953, în biserica Las Salezas din Madrid, dupa slujba obisnuita de duminica, parintele Alexandru Mircea a oficiat un serviciu divin pentru odihna sufletelor celor 13 eroi români executati la Bucuresti. Nu s-a facut nici o invitatie scrisa. Românii au fost anuntati din om în om. Falangistii au fost anuntati de Luis Beneyto, reprezentantul Falangei pentru România. Ceilalti straini au luat cunostinta de serviciul divin din anuntul dat în ziare si la radio. A luat parte toata colonia româna din Madrid, afara de Stelian Popescu, grav bolnav si care a tinut sa comunice tuturor regretul ca nu poate participa si el la pomenirea celor 13 eroi. A mai lipsit si Vintila Horia din aceeasi cauza. A participat si Principele Nicolae. Dintre straini a mai fost Garcia Ortiz, reprezentând pe ministrul Fernandez Cuesta, Jose Antonio Eilola, seful national al "Frente del Juventud", Sergio Cifuentes, secretar general al Serviciului Extern, Maria Victoria Eiroa, reprezentând pe Pilar Primo de Rivera, sefa Falangei Feminine, viceprimarul Gutierez del Castillo, reprezentând pe primarul Madridului, Contele Mayalde, Sintes Obrador, director general al bibliotecilor si arhivelor, Marchizul de Valdeiglesia si circa 30 de reprezentanti ai organizatiilor falangiste de tineret, organizatii universitare, etc. Apoi reprezentantul Radioului National Jesus Suevos, 10 delegati ai Movimiento Sociale Italiano, în frunte cu Andreani si Negrelli, Colonel Pusici, etc., precum si numerosi ziaristi. Biserica a fost plina pâna la refuz.

DUPÃ DOUÃ DECENII

 P a r a s t a s

 München Oct. 1973

Alexandru Tanase, Ion Samoila, Ion Golea Mircea Popovici, Ion Tolan.

Ei au trait printre noi, au trait cu noi. Multi i-am cunoscut, am vorbit cu ei, am glumit cu ei. Nici unul dintre ei nu avea o stea în frunte sau alte semne deosebite. Erau la fel ca noi, si totusi... Miscarea Legionara se gasea într-unul din momentele grele ale dramaticei sale istorii. Legionarii din tara nu erau numai nimiciti trupeste în închisori, lagare si la canal dar, ce era mai grav, erau otraviti sufleteste prin metodele dracesti de reeducare de la Pitesti. Cei din refugiu erau dezbinati si dezorientati. În acest moment de rascruce, glasul deznadajduit al Miscarii Legionare a fost auzit de multi, dar numai ei l-au si înteles. Din înaltimile sufletului lor legionar s-a cristalizat o hotarâre: cu pretul vietii lor sa deschida noi orizonturi. S-au smuls din viata sigura si comoda a refugiului si s-au întors în tara pentru a relua lupta împotriva comunismului, o lupta dusa în conditii care nu lasau nici o sansa de supravietuire. Au mers asadar, în mod constient, la sacrificiul suprem. Au luptat si au cazut. Împreuna cu ei au mai cazut si alti opt legionari din tara care i-au ajutat. Ultima munitie le-a fost propria cenusa, si asta le da dreptul sa se înalte pe podiumul istoriei si de acolo sa vorbeasca Neamului... De la sacrificiul lor au trecut douazeci de ani. Neamul a auzit si înteles discursul lor însângerat, iar Miscarea Legionara, prin camarazii care mai pot spune: Prezent! îi poarta în suflete si sunt gata sa le urmeze exemplul înaltator. Alexandru Tanase Prezent ! Ion Golea Prezent ! Ion Samoila Prezent ! Mircea Popovici Prezent ! Ion Tolan Prezent ! Ion Buda Prezent ! Mihai Vasile Vlad Prezent ! Gheorghe Dinca Prezent ! Erich Tartler Prezent ! Aurel Corlan Prezent !

Mircea Dimitriu

LA A 30-A ANIVERSARE

 "Tara si Exilul"

 Nov. - Dec. 1983

Pomenirea echipei Golea - Samoilã - Tãnase

Duminica, 30 Octombrie, s-a celebrat o slujba de pomenire a eroilor legionari din echipa Golea-Samoila-Tanase, la Biserica Greceasca din Madrid. Slujba a fost facuta de Preotul Dimitrie Tsiampalis, asistat de dl. Ion Bozosan care a dat raspunsurile. Se împlinesc anul acesta 30 de ani de la condamnarea si executarea legionarilor din aceasta echipa, denumita într-un articol al Iui Vasile Posteuca "Spargatorii Cortinei de fier". Nici nu se putea o expresie mai potrivita pentru a sublinia valoarea sacrificiului acestor camarazi. În timp ce lumea fugea din tara încatusata si transformata într-o vasta închisoare, acesti tineri, în care viata abia înmugurise, s-au întors pe plaiurile strabune pentru a se înfrunta cu fiara bolsevica. Sansele de supravietuire erau minime, încât putem spune ca s-au întors la moarte sigura. Dar peste durerosul lor sacrificiu se înalta biruitoare ideea nationala si crestina. Ei pot spune, ca si Mota, ca prin fapta lor au facut mai mult decât în tot restul vietii si chiar dincolo de ea. Ei au murit transformând existenta lor într-un monument al constiintei nationale. Câte suflete din închisori si din marele lagar de concentrare care este România întreaga, nu s-au îmbarbatat, continuând rezistenta contra cotropitorului? Avem atâtea marturii încât nu mai ramâne nici o îndoiala asupra zguduirii provocate în opinia publica de eroismul lor cutremurator. Atâtia au murit si mor în exil datorita unor scadente biologice, dar rare sunt cazurile când cei plecati dintre noi pornesc de buna voie sa înfrunte moartea, lasând în urma lor familie, prieteni si surâsul cald al vietii. E un sacrificiu urias pe care-l va rasplati Dumnezeu în ziua Învierii, iar neamul le va pastra vesnica recunostinta. Echipa Tanase-Golea-Samoila nu numai ca au intrat în istorie, dar au creat istorie.

 IMNUL BIRUINTEI

                        de Radu Gyr

Batuti de crivatul nebun,

 Dusi în surghiun

 Am sângerat.

 Cu carnea rupta în fâsii

 Mucenicii Ne-au inspirat.

 Temnite reci: Tismana si Ciuc

 Si Dragomirna lumini aduc.

 Se strâng si vifore si nori,

 Biruitori

 Cãlcãm pe zori.

 Refren:

 Din ranile noastre,

 Cresc glorii de legionari

 Si-n ceruri albastre

 S-aprind ca niste flacari mari.

 Din temniti si bezne,

 Din ocna-n care am suferit,

 Cu aripi la glezne

 Se-nalta Neamul dezrobit.

Venim cântând din închisori,

 Învingatori

 Prin aurori.

 În lanturi trupul ne-a scrâsnit,

 Dar am zidit alt rasarit.

 Am patimit prigoane si chin,

 Pentru credinta în alt destin,

 Iar astazi faurim sub cer

 Un veac de fier,

 Un veac de fier.

 Refren:

Se zvârcolesc toti cei misei

 Sub pasii grei

 De legionari.

 Dreptatea noastra triumfând

 Strafulgerând

 Pe umeri tari.

 Cu pieptul ars de grindini si vânt,

 Tu Capitane tradari ai frânt

 Si mari destine românesti,

 Împaratesti,

 Tu împlinesti.

 Refren: ...