PROCESUL LEGIONARILOR PARASUTATI -1953
-continuare-
PROCESUL
EXPUNERE SI INTERPRETARE
1. Instanta si acuzatii
Procesul grupului legionar cazut în mâinile Securitatii din România în toamna anului 1953 a început vineri, 9 octombrie 1953, la ora 8 dimineata, în sala Tribunalului Militar Teritorial Bucuresti. Actul de acuzare a fost compus de Procuratura Militara Teritoriala Bucuresti. Completul de judecata se compune din colonel Rapeanu, presedinte, lt. colonel Gheorghe Popentiu si lt. colonel Nicolae Lita, asesori populari militari. Acuzarea este sustinuta de procurorul militar, colonel Aurel Ardeleanu. Pe banca acuzatilor se afla: Tanase Alexandru, Popovici Mircea, Golea Ion, Samoila Ion, Tolan Ioan, Pop Gavrila, Bebi Toma, Tartler Erich, Vlad Mihai Vasile, Buda Ioan, Dinca Gheorghe, Popovici Alexandru, Corlan Aurel, Stetin Elena, luhasz loan si Cosma Ioan. Apararea este sustinuta de avocatii Victor Lazareanu, Dan Polichron, Salvator Ciurdaru, Boris Desliu si Petre Georgescu.
2. Durata procesului
Dezbaterile au durat trei zile. Procesul a început vineri, 9 octombrie 1953 dimineata, cu identificarea acuzatorilor si citirea actului de acuzare. S-a continuat cu interogatoriul acuzatilor. S-au luat interogatoriile lui Tanase Alexandru, Popovici Mircea, Golea Ion, Samoila Ion, Pop Gavrila, Bebi Toma si Tolan Ion. Sâmbata, 10 octombrie, dimineata, s-a continuat cu luarea interogatoriilor lui Tartler Erich, Vlad Mihai Vasile, Buda Ion, Dinca Gheorghe, Corlan Aurel, Popovici Alexandru, Stetin Elena, Iuhasz Ion, si Cosma Ion. În sedinta de sâmbata, dupa masa, s-a început audierea martorilor: Ularu Sever, Popovici Dina, Niculescu Aurel, Muscalu Maria, loan Bucsan, Golea Nadejda, loan Stanica, Bonta losif si Meltis Anghel. Duminica, 11 octombrie, în cursul diminetii, procurorul militar, colonel Aurel Ardeleanu, a expus rechizitoriul. În continuare au vorbit avocatii apararii si apoi s-a dat ultimul cuvânt acuzatilor. Dezbaterile s-au încheiat în aceiasi zi. luni, 12 octombrie, dupa amiaza, s-a pronuntat sentinta. Sentinta s-a dat publicitatii în ziare si la radio în ziua de 13 octombrie.
3.Cum este redat procesul în presa din România?
Dezbaterile apar cu doua zile întârziere. Astfel, primele interogatorii au fost luate de Tribunal în cursul zilei de vineri, 9 octombrie. Dar în ziarul de sâmbata, 10 octombrie, nu apare decât actul de acuzare, formulat înainte de începerea procesului. Abia în ziarul de duminica aflam ce-au declarat primul lot de interogati. Declaratiile celorlalti acuzati, facute sâmbata, la 10 oct. 1953, nu le putem citi decât în ziarele de marti, 13 octombrie, ziarele neaparând luni. Pe lânga ultimele interogatorii, în acelasi numar sunt concentrate rechizitoriul procurorului, cuvântul apararii, ultimul cuvânt al acuzatilor si sentinta. Cele trei zile de proces sunt redate asadar în trei numere consecutive: 10, 11 si 13 octombrie, întârzierea ce se observa între dezbaterile procesului si redarea lor în ziare se explica prin nevoia organelor de cenzura de a "potrivi" declaratiile acuzatilor la nivelul propagandei interne si externe. Anumite lucruri au fost modificate sau trecute sub tacere din motive de securitate. Comunistii au deschis pe tema procesului o campanie de presa care înceteaza la comanda, dupa publicarea sentintei. Dezbaterile sunt reproduse în toate ziarele mari din capitala, pe care am avut prilejul sa le consultam: Scânteia, Scânteia Tineretului, România Libera, Viata Capitalei, Munca, Der Neue Weg, etc. În ce priveste textele procesului, ele nu difera de la un ziar la altul. Nu numai actul de acuzare si rechizitoriul pot fi urmarite litera cu litera, dar si declaratiile acuzatilor si martorilor, cuvântul apararii si ultimul cuvânt al acuzatilor, cu extrem de mici deosebiri, sunt aceleasi în toate ziarele. Unde se observa o munca personala, este în notele introductive ce le fac corespondentii de presa la dezbaterile procesului. Dar si aici sar în ochi anumite idei de baza care se repeta în toate comentariile. În ziarele din 13 octombrie, care publica sentinta, editorialele sunt consacrate procesului. Ideile sunt aceleasi pretutindeni, numai ordinea lor de asezare în articol difera. lata câteva titluri: "În tara nu-i loc pentru spioni si tradatori" (Viata Capitalei), "Pamântul scump al patriei nu-i rabda pe spioni si tradatori !" (Scânteia tineretului), "Pedeapsa necrutatoare pentru tradatorii de tara" (România Libera), etc.
4. Asistenta
Guvernul a dat mare amploare procesului. El a fost în asa fel regizat încât faptele acuzatiilor sa apara în conflict cu sentimentele marii majoritati a poporului român. La condamnarea judecatorilor sa se adauge si condamnarea tarii. Deoparte oamenii muncii, spumegând de mânie si ura contra lor, de alta parte acesti "tradatori de patrie". Iata ce scrie "Viata Capitalei" în "aspecte" din sala Tribunalului: "... în fata a numerosi oameni ai muncii din fabrici si uzine, oameni de cultura, scriitori, ziaristi, militari, se judeca de doua zile procesul unor spioni... În contrast cu asistenta, formata din oameni ai muncii, hotarâti sa-si apere cu îndârjire drepturile câstigate în lupta cu clasa burghezo-mosiereasca, stau în boxa neputinciosi, jalnice zdrente terfelite în mocirla celei mai josnice dintre josnicii: tradatori de patrie si popor, slugi vândute pe o mâna de centi, criminali cu dosare supraîncarcate" (articolul "Zdrente", comentarii la proces în "Scânteia Tineretului", 11 oct. 1953). Acest ton este întrebuintat pretutindeni : în actul de acuzare, în rechizitoriu, în întrebarile presedintelui (de pilda: ce activitate "criminala" ai mai desfasurat? desi el era chemat sa judece, sa aprecieze activitatea lor, nu acuzatii), în comentariile si articolele de ziar, în emisiunile de radio si probabil si la sedintele de celula si sindicat. O cascada de invective a iesit din masina propagandistica a guvernului, cu scopul de a-i desfiinta moraliceste pe acuzati.
5. Atitudinea acuzatilor
Atitudinea acuzatilor e departe de a fi aceea a unor "zdrente umane", cum relateaza chiar ziarele comuniste, atât cât a lasat cenzura sa apara în ele. Pe plan politic si ideologic, acuzatii marturisesc fara sovaire pozitia lor anticomunista: întrebat fiind, de ce legionarii lui Horia Sima au trecut din "serviciul" lui Hitler în serviciul americanilor, Alexandru Tanase a raspuns cu seninatate: "noi (adica legionarii) suntem consecventi" (dupa Scânteia Tineretului, 11 oct. 1953, articolul "Zdrente"). În ce consta aceasta consecventa care supara atât de mult pe corespondentul ziarului, ne-o explica Alexandru Tanase în ultimul sau cuvânt: "Fortele din Vest au venit pe linia pe care eu eram de când am întrat în Garda de Fier" (era vorba de permanenta atitudine anticomunista a Miscarii Legionare) sau ca sa luam un alt exemplu, îndrazneala cu care Samoila Ion raspunde presedintelui la întrebarea, ce voia sa faca cu armele: "Doar nu era sa le pun la icoana".
6. Temele procesului
Procesul se dezbate în jurul a doua mari teme:
a. Demascarea cercurilor agresive din Apus si în special pe imperialistii americani.
b. Miscarea Legionara s-a pus în slujba imperialismului american. "Procesul care se judeca în momentul de fata la Tribunalul Militar Teritorial Bucuresti - scrie "Viata Capitalei" din 11 oct. 1953, în "Aspecte de la proces" - dovedeste înca odata ca noii pretendenti la dominatia lumii nu se dau în laturi de la nici o fapta pentru a realiza scopurile lor razboinice". Procesul e încadrat în strategia razboiului rece, e folosit pentru a dovedi opiniei publice mondiale intentiile agresive ale americanilor. Recrutarea si lansarea legionarilor cu parasuta în România fac parte din pregatirile de razboi ale occidentalilor: "Urmarind mersul procesului, oamenii muncii din tara noastra îsi pot da seama cât se poate de bine de caracterul mincinos si demagogic al declaratiilor cu privire la pretinsa dorinta de "pace" si "destindere", facute de unele personalitati oficiale din SUA. Faptele demasca vorbele" (Scânteia, 11 oct. 1953, "În sala de judecata"). Atitudinea pasnica a Uniunii Sovietelor si a democratiilor populare e pusa fata în fata cu atitudinea agresiva a occidentalilor: "Toata lumea vede ca în timp ce Uniunea Sovietica si celelalte tari ale lagarului democrat duc o lupta activa, constanta pentru destinderea încordarii internationale, pentru reglementarea pe cale pasnica, prin tratative între tarile interesate, a problemelor litigioase nerezolvate, pentru restabilirea relatiilor comerciale normale între state, exista forte care actioneaza împotriva politicii de destindere a încordarii internationale, forte care încearca sa submineze cu orice pret aceasta politica" (din Rechizitoriu). Între declaratiile repetate în favoarea pacii, facute de URSS împreuna cu celelalte tari democratice si întreaga lor politica interna si externa este o "perfecta concordanta". Nu acelasi lucru se poate spune despre America, considera comunistii: "Nu de mult, în cuvântarea ce a rostit-o la tribuna adunarii generale a ONU, John Foster Dulles declara ca: "SUA nu îndeamna pe altii la violenta". Pistoalele, munitiile, grenadele, aparatele de radio emisie-receptie... sunt o ciudata ilustrare a acestor vorbe." Aceleasi cercuri, de alta parte, care se fac vinovate de aceste fapte si împing la razboi, "împiedica de ani de zile primirea în ONU a tarii noastre, care nu ameninta pe nimeni si care prin întreaga sa politica interna si externa se dovedeste credincioasa pacii si prieteniei între popoare"(România Libera, 13 oct. 1953, din editorialul "Pedeapsa necrutatoare pentru tradatorii de tara"). Statele Unite se fac vinovate de urmatoarele fapte: a. de a viola spatiul aerian al Republicii Populare Romane cu avioane ce zboara noaptea fara semne caracteristice; b. de a lansa parasutisti pe teritoriul României;
c. de a-i pregati si înarma cu scopul de a rasturna ordinea interna din România. "Istoria relatiilor internationale nu a cunoscut înca o activitate subversiva de asemenea proportii, un amestec atât de brutal în treburile interne ale statelor, provocari atât de sistematice ca cele pe care le desfasoara în prezent fortele agresive" (Rechizitoriu). Aceasta actiune de subminare a ordinii interne din statele democratiilor populare a fost ridicata de americani la rangul de politica de guvernamânt: "Nu este un secret pentru nimeni ca înca din anul 1951 a fost adoptata de Congresul American asa numita "lege a securitatii mutuale", pe baza careia sunt alocate anual din bugetul Statelor Unite sume considerabile de bani pentru recrutarea a tot felul de huligani, fascisti si de elemente decazute din drojdia societatii, care sunt trimise în tarile democrate pentru a desfasura o activitate de subminare." (Rechizitoriu). Procesul se doreste o demonstratie contra americanilor. Dincolo de capetele acuzatilor, vizeaza Washingtonul: "În spatele acuzatilor din boxa stau monopolurile americane care au stapânit în trecut petrolul, telefoanele si alte bogatii ale tarii" (Rechizitoriu). "Pentru realizarea scopurilor lor agresive, americanii nu s-au dat în laturi sa se alieze cu "huliganii", cu "fascistii", cu "odioasa Garda de Fier". "Fascismul a devenit un aliat principal al cercurilor agresive americane". (Scânteia, 13 oct. 1953, în Editorial). Un corespondent mai zelos merge la amenintari la adresa americanilor: "Noi stim ce-i asteapta (pe tradatorii si spionii din boxa)... iar pe stapânii lor, urmariti de ura popoarelor libere si pasnice, nu-i asteapta alta soarta" ( Dumitriu Mircea, în Scânteia Tineretului, 11 oct. 1953).
7. Rafuiala cu Garda de Fier
Acuzatiile nu se limiteaza la persoanele implicate în proces ci e trasa la raspundere si organizatia din care ei fac parte. Întreg trecutul Garzii de Fier e reluat si atacat cu cea mai mare violenta de limbaj. Ce este Garda de Fier ? Interpretarea comunista, care apare la comanda în toate ziarele, afirma ca Miscarea Legionara nu e, nici mai mult nici mai putin, decât o creatie a vechilor partide, care aveau nevoie de un organism politic diversionist în rândurile clasei muncitoare: "Toata lumea stie ca Garda de Fier a fost creata de fostele partide istorice ca o organizatie de provocatori împotriva clasei muncitoare si de pogromisti fascisti" (Scânteia, 13 oct. 1953, Editorial). Trecutul Garzii de Fier e prezentat în culorile cele mai negre: -"scoala a crimei si a salbaticiei rasiste", "banda de lefegii fara patrie", "haita legionara" care a slujit "tuturor jefuitorilor si asupritorilor poporului român: mosieri români si bancheri straini ".- Un punct important în formularea rechizitoriului sunt condamnarile anterioare ce le-au suferit inculpatii pentru activitate legionara: "Cine este acest Tanase Alexandru? Fost comandant legionar în anul 1941 Tanase Alexandru a fost condamnat la 5 ani temnita grea pentru participare la rebeliune". "Samoila Ion, legionar din 1937, are la activul sau numeroase crime. El a luat parte la organizarea unui grup terorist pentru uciderea lui Armand Calinescu. Pentru participare la rebeliunea legionara a fost condamnat la 15 ani închisoare." "Acuzatul Mircea Popovici este tot un vechi legionar, condamnat în 1941 pentru participare la rebeliunea legionara" (Din Rechizitoriu). În politica externa toate piesele procesului si comentariile ziarelor tind sa arate ca "Miscarea Legionara a vândut lui Hitler pamântul tarii, bogatiile ei, sângele atâtor fii ai poporului care au cazut victime unui razboi criminal" (Scânteia, 10 oct. 1953, "În sala de judecata"). Participarea legionarilor la razboiul contra Sovietelor e considerata o noua crima la activul lor: "Intrat în Miscarea Legionara în 1935, Tanase Alexandru participa la rebeliunea legionara din 1941, pentru care este condamnat la 5 ani detentiune. Dar el abia îsi începe cariera banditeasca. Imediat dupa aceasta se afla în primele rânduri ale sustinatorilor criminalului razboi antisovietic, fiind decorat de regimul antonescian de doua ori" (Scânteia Tineretului, 10 oct. 1953). Popovici Mircea e prezentat ca exponent al armatei burghezo-mosieresti, facând, în gradul de sublocotenent razboiul din rasarit. Dupa prabusirea Germaniei hitleriste, Miscarea Legionara si-a schimbat stapânul, trecând în slujba imperialismului american: "Mercenari de profesie, legionarii slugaresc astazi imperialismul american cu acelasi zel cu care au slugarit ieri imperialismul german fascist" (din Rechizitoriu). "Ramasitele organizatiei diversioniste-teroriste Garda de Fier, creata de fostele partide istorice... constituie astazi o pepiniera din care serviciul de spionaj american îsi recruteaza spionii si teroristii pentru cele mai murdare scopuri" (din Rechizitoriu). Activitatea trecuta a legionarilor - scrie Viata Capitalei, 13 oct. 1953 - "prezinta destula garantie pentru cercurile influente din Statele Unite." Explicatiile acuzatilor sunt altele. Ei arata ca legionarii s-au atasat democratiilor apusene, pentru ca atitudinea acestor tari a evoluat spre anticomunism. Legionarii nu si-au schimbat pozitia, ci si-au gasit noi aliati în lupta contra comunismului dupa prabusirea Germaniei. Întrebat fiind, de ce legionarii lui Horia Sima au trecut din serviciul lui Hitler în slujba nu mai putin onorabila a serviciului de spionaj american, Alexandru Tanase a raspuns cu seninatate: "Noi (adica legionarii) suntem consecventi" (Scânteia, 11 oct. 1953). În ce consta aceasta consecventa, o explica tot el în ultimul sau cuvânt: "Fortele din Vest au venit pe linia pe care eu eram de când am intrat în Garda de Fier" (de la alianta cu Rusia, la linia anticomunista). Din interogatoriul lui Buda Ion rezulta aceeasi opinie: "Procurorul: Cum explici dumneata ca legionarii, care pâna în 1944-45 au servit pe Hitler, s-au pus, dupa prabusirea Germaniei hitleriste, în slujba celor mai reactionare cercuri razboinice? Acuzatul: Explicatia nu poate fi alta decât aceea ca legionarii din Vestul Europei se gasesc, fata de regimul democrat popular, pe aceeasi linie cu aceste cercuri."
8. Crimele acuzatilor
În speta, legionarii judecati de Tribunalul Militar Bucuresti se fac vinovati de urmatoarele crime:
1. S-au pus în slujba imperialistilor americani si a cercurilor agresive din Apus.
2. Au urmat scoli de diversiune si spionaj, patronate de catre serviciile de informatii american si francez.
3. S-au strecurat noaptea, parasutati din avioane americane pe teritoriul R.P.R.
4. În vederea executarii misiunilor lor au fost înzestrati cu aparate de radio emisie-receptie, arme automate, truse de falsificat acte, bani si alte ustensile.
5. Au transmis informatii cercurilor din Vest si au fost surprinsi tocmai în faza când pregateau acte diversioniste, ale caror obiectiv final era rasturnarea regimului de democratie populara în România.
9. Rasturnarea regimului comunist din România
În toate textele procesului si comentariile ziarelor se subliniaza faptul ca rolul acestor agenti ai imperialismului american nu a fost de ordin strict informativ. Misiunea lor principala a fost sa submineze ordinea interna, cu ajutorul elementelor fasciste recrutate din interiorul tarii. Opera de subminare trebuia sa aiba ca deznodamânt fie rasturnarea regimului pe cale revolutionara, fie sabotarea posibilitatilor militare ale R.P.R. în eventualitatea unui razboi. Câteva marturii: "Întreaga desfasurare a procesului a aratat ca spionii si teroristii cât si stapânii lor din Apus urmareau acelasi scop, sa rastoarne puterea noastra populara si sa readuca trecutul întunecat... " (Viata Capitalei, 13 oct. 1953). În rechizitoriu Procurorul se întreaba: "Împotriva cui urmau sa foloseasca ei aceste arme? Împotriva independentei noastre nationale, împotriva libertatilor democratice ale poporului muncitor, împotriva orânduirii de stat democrato-popular." "Au venit aici ca sa rastoarne regimul, iata scopul principal al misiunii lor", scrie Scânteia Tineretului din 11 oct. 1953.
10. Complicitatea elementelor fascisto-legionare
În lupta deschisa împotriva regimului democrat-popular din România, legionarii veniti din strainatate au gasit sprijin si gazduire la legionarii din tara. Unii din acestia traiesc clandestin de ani de zile, iar altii ocupa functiuni în stat. "În activitatea lor criminala - spune actul de acuzare ei au cautat sa-si asigure sprijinul elementelor dusmanoase regimului democratic, sa gaseasca complici printre elementele fascisto-legionare, fosti capitalisti si mosieri, printre chiaburi si alte elemente reactionare." În ce masura au reusit ? Grupul legionar s-a implantat în perfecte conditii si nu a fost descoperit decât dupa lungi intervale de timp: - Tolan Ion dupa trei ani de activitate clandestina (1950-1953). - Golea - Samoila, dupa doi ani de activitate clandestina (1951-1953). - Tanase-Popovici, dupa un an de activitate clandestina (1952- 1953). - Echipa Pop Gavrila - Mare -Rada, care n-a plecat pe fir legionar, e descoperita dupa doua luni de activitate, iar Bebi Toma se preda imediat. E remarcabil faptul ca echipele Golea - Samoila si Tanase-Popovici au patruns în Bucuresti, în vreme ce echipa Pop Gavrila - Mare-Rada e surprinsa în satul unde si-au gasit adapost. Din dezbaterile procesului rezulta ca legionarii din strainatate si-au grefat actiunea lor pe nervurile din tara ale Miscarii Legionare. Golea Ion întâlneste pe legionarul fugar Vlad Mihai Vasile, care locuia la Bucuresti sub alt nume. Prin Vlad Mihai Vasile, Golea intra în legatura cu Dinca Gheorghe, vechi legionar care avea serviciul la stat si locuinta declarata. Casa acestuia serveste de adapost întregii actiuni desfasurate de echipa Golea - Samoila la Bucuresti. Tot prin mijlocirea lui Vlad Vasile, Golea descopera un alt legionar fugar, Buda Ion, care îsi avea domiciliul clandestin tot la Bucuresti. E aproape cert ca elementele legionare din tara, ce apar la proces, Dinca, Vlad si Buda, reprezinta numai o parte din reteaua legionara din Bucuresti dirijata de Golea. Lucrul acesta se poate verifica din doua surse: - Mai întâi, la proces apar o serie de martori ai acuzarii, recunoscuti de noi ca legionari, viitorii acuzati si condamnati într-un proces nou. - Apoi raspândirea, de catre aceasta grupa a manifestelor cu prilejul Festivalului Mondial al Tineretului, presupune ca un numar mai mare de legionari au participat la împrastierea lor. Dar nu numai cercurile legionare din tara dau sprijin legionarilor din strainatate. Întreaga populatie le sta în ajutor. Tolan Ion e gazduit de o cunostinta sau prieten al sau, Meltis Anghel, iar actul de acuzare afirma ca a atras de partea lui o serie de elemente dusmanoase regimului. Golea si Samoila sunt primiti de sasul Erich Tartler din Brasov si locuiesc multa vreme în casa acestuia. Tanase Alexandru si Popovici Mircea sunt primiti si gazduiti de întreaga familie a lui Popovici, tata, surori, cumnati. Ei gasesc adapost si la taranii din satul Vladuleni: Aurel Corlan si altii.
11. Festivalul Mondial al Tineretului
În timpul Festivalului Mondial al Tineretului, care s-a tinut la Bucuresti în cursul lunii August 1953, echipa Golea (Golea, Dinca si Buda) împrastie mai multe serii de manifeste redactate în limba româna si în câteva limbi straine, prin care se dezvaluie oaspetilor straini mizeria si suferintele poporului român sub regimul de democratie populara. Aceasta actiune le-a facut mult sânge rau comunistilor: "Unii dintre spioni ca Golea, ajutat de Dinca Gheorghe, au întocmit si au încercat sa difuzeze fituici prin care calomniau regimul nostru. Organizând aceste actiuni josnice tocmai în perioada Festivalului, propaganda cercurilor monopoliste urmarea astfel sa ponegreasca tara noastra în fata miilor de oaspeti de peste hotare veniti la marea sarbatoare a tineretului din lumea întreaga" (Viata Capitalei, 13 oct. 1953). "Împrastiind în timpul Festivalului Mondial al Tineretului de la Bucuresti fituici murdare cu caracter diversionist acuzatii Golea, Buda, Dinca si altii, sperau sa întunece uriasul succes al grandioasei întâlniri a tineretului lumii pentru pace si prietenie, a carei amploare a speriat de moarte pe fabricantii de armament din Apus" (Scânteia Tineretului, 13 oct. 1953). Daca manifestele n-ar fi avut ecou în masa participantilor la Festivalul Tineretului, probabil ca la proces nu s-ar mai fi insistat asupra acestui fapt. Dar cum raspândirea manifestelor nu mai putea fi trecuta sub tacere, s-a cautat sa se demonstreze în cursul procesului ca ele nu exprima opinia tarii, ci au aparut în urma instigatiei agentilor din afara.
12. Reactia poporului
Guvernul comunist din România a facut eforturi considerabile ca sa prezinte actiunea grupului legionar venit din strainatate în disonanta cu starea de spirit a populatiei. Nu e regimul care se teme si se apara cu mijloace drastice de infiltratiile legionare, ci tara întreaga condamna pe acesti "tradatori". Prin toate mijloacele propagandistice ce le stau la îndemâna, cercurile guvernamentale cauta sa trezeasca aceasta impresie, de unanima abjurare a acuzatilor. Asistenta de la proces e formata din oameni ai muncii. Ei reprezinta întreg poporul muncitor: "Este ora 8 dimineata Sala Tribunalului Militar Teritorial al... este arhiplina. Dintr-o privire recunosti în ea stahanovisti si muncitori fruntasi, tarani, muncitori, învingatori în bataliile recoltei, cunoscuti scriitori, oameni de cultura, ziaristi, militari. Prin ei este prezent în aceasta sala poporul nostru muncitor, milioane de oameni ai muncii, care-si iubesc fierbinte patria", (Scânteia, 10 oct. 1953). "Justitia care-i trage la raspundere pe inculpati este justitia poporului". Ziarele scriu ca legionarii au fugit peste hotare ca sa scape de judecata poporului. "Atitudinea oamenilor muncii aflati în sala de judecata scapara de ura contra agentilor imperialismului american. Dar nu numai cei prezenti, ci poporul întreg freamata de ura contra lor. Oamenii muncii au luat cunostinta cu mânie în suflet de actiunile criminale puse la cale pentru a împiedica poporul sa-si construiasca în libertate o viata fericita" Care este cauza acestui "val de revolta si indignare al întregii tari" contra legionarilor aflati pe banca acuzarii? Dupa cum explica ziarele comuniste, legionarii, împreuna cu stapânii lor din Apus au urmarit sa împiedice cuceririle poporului român pe drumul de pace, bunastare si socialism constructiv, ce si l-a ales dupa 23 August, si sa reînvie vremurile de crunta exploatare burghezo - mosiereasca. "Oamenii muncii înfiereaza aceste nelegiuiri si condamna fara rezerva pe uneltitorii care încearca sa loveasca în linistea caminelor noastre, în munca noastra pasnica" (Viata Capitalei, 13 oct 1953, Editorial). Ziarele comuniste mai stabilesc ca elementele parasutate n-au gasit sprijin în masa populatiei. "Ce-au descoperit în România? Ura si numai ura", scrie Scânteia Tineretului din 11 oct 1953. Afirmatia aceasta, repetata de toate ziarele, e dovedita cu declaratia lui Pop Gavrila, facuta în cursul interogatoriului: "Am vazut ca poporul nu ne prea iubeste". "N-au gasit sprijin decât la lepadaturi", constata tot "Scânteia Tineretului". Aceste "lepadaturi" sunt "elementele fascisto-legionare, fosti capitalisti si mosieri, elementele chiaburesti si alti dusmani ai poporului", cum se exprima Procurorul în rechizitoriu. "Nu numai ca n-au gasit nici un fel de ajutor în sânul maselor muncitoare, dar - cum ne asigura aceleasi ziare - teroristii lansati pe teritoriul României au fost capturati de organele securitatii cu sprijinul populatiei." "Odiosii spioni si tradatori de tara... n-au reusit sa-si realizeze obiectivele datorita priceperii si devotamentului organelor de securitate ale statului, datorita vigilentei mereu treze ale maselor muncitoare, care au contribuit la capturarea lor" (Scânteia Tineretului, 13 oct 1953, Editorial).
13. Îndemn la vigilenta
Cu toate ca propaganda comunista ne asigura de solidaritatea poporului cu regimul din tara si de ostilitatea lui categorica contra aventurierilor veniti din Apus, în schimb, din alte afirmatii ale ziarelor rezulta tocmai contrariul: lipsa de vigilenta a maselor.
Procesul e folosit de presa comunista ca sa dea un semnal de alarma contra sabotorilor si teroristilor ce ar mai calca pamântul tarii: "Acest proces ne arata în acelasi timp ca este necesar sa ne sporim permanent vigilenta, demascând si nimicind toate încercarile dusmanilor regimului nostru democrat-popular", (Viata Capitalei, 13 oct 1953). Se pare ca vigilenta maselor populare a lasat de dorit caci acelasi ziar scrie: "De aceea este necesar sa combatem cu tarie atitudinea de gura-casca si tendintele de auto-linistire." "România Libera" tradeaza si mai clar adevarata stare de spirit a populatiei, care e departe de a fi atât de favorabila regimului cum ne asigura organele de presa comuniste: "Pentru oamenii muncii din patria noastra, procesul care s-a desfasurat zilele acestea în fata Tribunalului Militar Teritorial Bucuresti constituie un puternic imbold pentru sporirea vigilentei de masa... Este o datorie pentru fiecare om al muncii, pentru fiecare om cinstit sa pastreze cu strictete secretul de stat. Este o datorie sa combatem în orice loc manifestarile de usurinta, palavrageala."(România Libera, 13 Oct. 1953, Editorial). Ca sa nu intre în contradictie cu propriile ei afirmatii, propaganda comunista trece sub tacere un fapt deosebit de important: legionarii veniti din strainatate stau ascunsi în tara de la trei ani la un an: Tolan a ajuns în tara în 1950, echipa Golea - Samoila, în 1951, iar echipa Tanase-Popovici în 1952. Mentinerea lor vreme atât de îndelungata nu se putea face fara sprijinul populatiei. Acuzatii legionari Buda Ion si Vlad Mihai Vasile stau ascunsi în Bucuresti din 1948. Dificultatea aceasta este rezolvata de comunisti în felul urmator: acei care i-au sprijinit sunt scosi oarecum din sânul poporului, sunt declarati elemente dusmane regimului, lepadaturi omenesti, asa încât, cu aceasta epuratie a conceptului de popor, extrem de arbitrara, masele muncitoresti stau într-adevar de partea regimului.
14. Punctele asupra carora se insista în proces
1. Cercurile agresive din America pregatesc razboiul. Ei au fost parasutati în cadrul acestor pregatiri. Interogatoriul lui Alexandru Tanase este extrem de instructiv în aceasta privinta: Presedintele: Cine pregateste razboiul? Acuzatul: Este o situatie politica generala. Americanii în primul rând, apoi francezii si englezii. Presedintele: Este vorba de populatie? Acuzatul: Nu, diriguitorii. ...................... Presedintele: Voi ati fost parasutati în cadrul acestor pregatiri de razboi? Acuzatul: Da. Presedintele: Împotriva cui sunt îndreptate aceste pregatiri de razboi? Acuzatul: Împotriva Uniunii Sovietelor si a tarilor din rasarit.
2. Misiunea principala a acuzatilor a fost sa provoace sabotaje si acte de teroare, sa intre la lupta armata cu regimul: "Împotriva cui urmau sa foloseasca toate aceste arme ucigatoare? Împotriva independentei noastre nationale, împotriva libertatilor democratice ale poporului muncitor, împotriva orânduirii de stat democrat-populare", afirma Procurorul în rechizitoriu. 3. Nu si-an putut îndeplini misiunile. Populatia i-a respins, le-a refuzat orice sprijin. Regimul e tare. Rasturnarea regimului prin violenta este o actiune irealizabila: Ajuns în tara - declara Ion Golea - s-a vazut lipsit de posibilitatea de a-si îndeplini misiunile pentru care a fost trimis: "Nu poate o mâna de oameni sa rastoarne ordinea de stat." Aceste învinuiri nu corespund patrimoniului sufletesc al acuzatilor. Atât realitatile de fapt cât si starile intime ale celor judecati, nu le permiteau sa se exprime în forma aceasta. E mult mai probabil ca li s-a impus sa faca aceste declaratii sau sa le nuanteze continutul în asa fel încât sa serveasca cât mai bine ca material de propaganda regimului. Presa comunista reia aceste teme, le amplifica si le denatureaza si mai mult. Câteva exemple: "Au fost trimisi - scrie "Scânteia Tineretului" - pentru a organiza grupuri teroriste, acte de sabotaj, etc." Tot aceleasi ziare: "Curioasa conceptie... Sa creada ca exista oameni pe lumea asta care sa spuna veniti, ucideti-ne! Stam cu mâinile încrucisate" (Scânteia Tineretului, 11 oct. 1953). Ne marginim la afirmatii care intereseaza declaratiile de la punctul doi, voind a le pune în mod special în lumina, caci ele dezvaluie un aspect principal al procesului, asupra caruia vom reveni în concluzii.
15. Sentinta
Sentinta a fost pronuntata luni dupa amiaza, 12 octombrie 1953, dar nu s-a dat publicitatii decât marti, 13 octombrie: "Au fost condamnati la moarte si confiscarea totala a averii pentru crima de tradare de patrie: Tanase Alexandru, Popovici Mircea, Golea Ion, Samoila Ion, Pop Gavrila si Tolan Ion." "De asemenea au fost condamnati la moarte si confiscarea totala a averii pentru complicitate la crima de tradare de patrie: Tartler Erich, Vlad Mihai Vasile, Buda Ion, Dinca Gheorghe, Corlan Aurel, Iuhasz Ion si Cosma Ion." "Au mai fost condamnati pentru crima de tradare de patrie: Bebi Toma la 3 ani temnita grea si confiscarea totala a averii, acordându-i-se circumstante atenuante pentru ca s-a prezentat organelor de stat dupa parasutare, a predat toate obiectele si materialele cu care fusese înzestrat înaintea parasutarii si a marturisit misiunile de spionaj, diversiune si teroare pe care le-a primit înainte de parasutare; Stetin Elena, pentru complicitate la crima de tradare de patrie, la 25 ani munca silnica, întrucât a marturisit la primele cercetari faptele savârsite de ea si a ajutat cercetarile; Popovici Alexandru, pentru complicitate la crima de tradare de patrie, la 20 ani temnita grea, întrucât i s-au acordat circumstante atenuante." "Oamenii muncii au primit cu profunda satisfactie dreapta sentinta a Tribunalului Militar."
16. Executarea condamnatilor la moarte
Dupa cum au anuntat ziarele din strainatate, executarea celor treisprezece condamnati la moarte a avut loc sâmbata, 31 octombrie 1953, dupa ce li s-a respins cererea de revizuire a procesului.
17. Interpretarea procesului
Singura forta din România care poate sa mobilizeze potentialul revolutionar al poporului român si sa-l azvârle în lupta contra agresiunii comuniste este Miscarea Legionara. Dar aceasta forta nu se poate afirma decât în ipoteza ca ar obtine sprijinul unei puteri occidentale. Pâna când aceasta legatura nu se face, nici o primejdie nu ameninta din interior regimul comunist din România. Din dezbaterile procesului rezulta ca legionarii plecati în tara s-ar fi bucurat de asemenea sprijine externe. De aici toata furia regimului comunist descarcata în acest proces si asprimea pedepselor care s-au dat. Procesul se ridica peste importanta unui proces de spionaj si devine unul politic. Nu sunt atacate serviciile de informatii americane, ci întreaga politica americana si aliata este pusa în discutie. Nu sunt loviti, umiliti si batjocoriti numai legionari ce stau pe banca acuzarii, ci întreaga Miscare este trasa la raspundere, cu tot trecutul ei. Scopul principal al procesului este sa aduca dovezi care sa "demaste" atât politica "agresiva" americana fata de tarile din rasarit cât si sa compromita actiunea Garzii de Fier. Cercurile americane si occidentale în genere sunt învinuite de pregatirea razboiului contra Uniunii Sovietelor si celorlalte tari "pasnice" din rasaritul Europei. Trimiterea grupului legionar este considerat ca un act pregatitor al ostilitatilor: subminarea regimului, înarmarea elementelor dusmanoase actualului stat român si sabotarea posibilitatilor militare ale R.P.R. în eventualitatea unui atac din vest. Un al doilea cap de acuzatie ce se aduce Statelor Unite este ca în pregatirea agresiunii nu-si aleg nici metodele si nici aliatii. "Violarea" spatiului aerian român si parasutarea de agenti înseamna un act de grava imixtiune în afacerile interne ale unei alte tari, neobisnuite în raporturile normale dintre state. De alta parte, politica occidentala nu s-a dat în laturi sa-si gaseasca aliati printre elementele "fascisto-legionare" refugiate, printre membrii "odioasei" Garzi de Fier. Acest fapt este cu deosebit relief scos în evidenta pentru a impresiona opinia publica occidentala si a trage apoi concluzia ca în tovarasia unor asemenea elemente, Americanii vor sa le dea lor "lectii de democratie". E genul de propaganda comunista, careia i-au cazut victima occidentalii înca din timpul razboiului trecut, facuta în scopul de a îndeparta din lupta cele mai bune si mai valoroase elemente anticomuniste. Miscarea Legionara e acoperita cu toate invectivele posibile, pentru a o compromite în fata tarii si în ochii strainatatii. Întreg trecutul ei este rascolit pentru a-i descoperi punctele unde sagetile regimului sa se poata implanta. Dar urmând aceasta cale, propaganda guvernului comunist se angajeaza într-o zona de contradictii. A ataca trecutul Legiunii înseamna a te declara solidar cu regimurile Carol-Antonescu, a-ti însusii argumentele si atitudinile acestora. Exista vreo înrudire între comunisti si regimurile care au prigonit Miscarea? Probabil ca da, deoarece condamnarile ce le-au suferit Tanase Alexandru, Samoila Ion, Tolan Ion si ceilalti din cauza luptelor lor anterioare sunt relevate cu intensa satisfactie în timpul procesului. O condamnare anterioara pentru "rebeliune" sau alta actiune legionara, e un indiciu pentru procuror ca justitia se afla în fata unui caz inveterat de legionarism si cu atât mai mult se justifica pedeapsa ce o cere. Procurorul militar si ziarele comuniste care îi tin isonul afirma ca Garda de Fier a fost o creatie a partidelor "istorice" si a servit acestora ca instrument de diversiune contra clasei muncitoare românesti. Logica, bunul simt si realitatile istorice dezmint aceasta afirmatie. Cum se explica atunci ca aceleasi partide, de la primele începuturi ale Miscarii, au prigonit-o fara întrerupere? Iar, mai departe, cum se face ca Miscarea Legionara desi "un produs diversionist", o proiectie de culise a partidelor, se încapatâneaza sa traiasca, iesind biruitoare din atâtea prigoane? Spiritul de sacrificiu al Garzii de Fier, verificat în atâtea prigoane, spirit de care se tem comunistii, este si el o simpla diversiune ? Pe plan extern, Miscarea Legionara este învinovatita ca din slujba imperialismului hitlerist a trecut în solda imperialismului american. Si aceasta acuzatie este usor de spulberat. Daca Legiunea Arhanghelul Mihail ar fi fost în slujba hitlerismului, ar mai fi înfundat legionarii lagarele de la Buchenwald, Dachau si Sachsenhausen? Nu numai ca legionarii n-au fost agentii nemtilor, dar nici n-an constituit o expresie politica usor de manevrat de catre regimul national-socialist. Fiind alaturi de germani, legionarii si-au aparat patria contra primejdiei bolsevice, apelând la singurul aliat posibil în împrejurarile de atunci. Dupa prabusirea Germaniei si ocuparea României de Soviete, era firesc ca Miscarea sa se orienteze spre acele forte care puteau sa opuna o bariera eficace expansiunii comuniste si sa ajute, mai târziu, la eliberarea tarii noastre. Când aceasta schimbare de mentalitate politica s-a produs în sânul puterilor occidentale, Garda de Fier nu putea decât sa fie alaturi de ele. Pozitia ei nu s-a schimbat: anticomunism pe timpul lui Hitler, anticomunism acum. N-am schimbat stapânii, ci s-au schimbat fortele anticomuniste din lume. Lucrul acesta a fost clar declarat si la proces de catre Tanase Alexandru, Golea si Buda. Propaganda comunista denatureaza sensul misiunii avute de legionarii plecati în tara. Se insista asupra terorii, actelor de sabotaj, asasinarea cetatenilor pasnici, pregatirea de conflicte armate, înarmarea elementelor dusmane regimului, etc., lucruri care sunt departe de a corespunde realitatii. Comunistii pedaleaza în aceasta directie, întâi, pentru a scoate în evidenta caracterul agresiv al intentiilor americane, apoi pentru a provoca ura si dusmanie în sânul populatiei contra legionarilor, caci a azvârli o fabrica în aer înseamna victime omenesti, nimicirea inutila a unui bun existent cât si provocarea de represalii crâncene din partea guvernului; si, în sfârsit, pentru a acoperi de ridicol si neputinta pe acuzati: "Uitati, ce-au voit sa faca! Au voit sa rastoarne regimul!", intentie care, pentru orice om cu scaun la cap, nu poate însemna, în împrejurarile actuale, decât o stupiditate. Misiunea principala a legionarilor n-a fost sa faca acte de sabotaj, nici de a provoca dezordini, ci contactul psihologic cu tara, restabilirea unei unitati de gândire si actiune între tara si românii refugiati. Planul guvernului din tara este de a înstraina generatiile tinere de aspiratiile neamului si de a crea o noua mentalitate în România, mentalitate aservita doctrinei comuniste. Daca evenimentele si procesul înseamna o înfrângere pentru Miscare în domeniul cadrelor si organizarii, pe plan psihologic reprezinta o mare înfrângere pentru guvernul comunist. Tara reactioneaza favorabil la mesajele aduse de solii din strainatate. Sufletul ei a ramas acelasi. Procesul de la Bucuresti a popularizat pâna în cele mai îndepartate colturi ale tarii numele si activitatea acestor eroi ai Legiunii. Garda de Fier e pe buzele tuturor, e forta de care se leaga nadejdile de eliberare ale poporului nostru. Moartea nu-i înspaimânta pe legionari. Ei strabat Cortina de fier iar vigilenta uriasului aparat politienesc al regimului nu-i împiedeca sa-si îndeplineasca misiunile lor. Când ziarele comuniste proclama triumfal ca legionarii nu si-au îndeplinit misiunea, noi ne întrebam: despre care misiune este vorba? Aceea ce le-o pun în sarcina autoritatile n-a existat niciodata. N-au fost trimisi sa provoace regimul la lupta, ci sa se implanteze în sufletul neamului, pentru ca pe acest fundament psihologic si de adeziune spirituala se pot cladi apoi orice fel de actiuni anticomuniste. Tot atât de putina dreptate are propaganda comunista când afirma ca populatia detesta pe legionari si nu le-a dat nici un concurs. Oamenii care reusesc sa se mentina în tara ani de zile, nu o puteau face decât cu sprijinul populatiei. Propaganda comunista rezolva simplist aceasta problema, trecând pe tainuitorii legionarilor în categoria "dusmanilor regimului", elemente chiaburesti, reactionare, fosti mosieri si capitalisti. În realitate sunt bieti tarani, fosti mici functionari, oameni de categorie modesta, care i-au sprijinit pe legionari. Ei apartin marii mase a nemultumitilor care se confunda cu însasi existenta poporului român. Dar ce sa spunem de camarazii nostri Buda Ion si Vlad Mihai Vasile, care din 1948 traiesc clandestin la Bucuresti si sunt capabili sa întreprinda si actiuni legionare? Un alt indiciu al legaturilor adânci pe care le întretineau membrii Garzii de Fier, veniti din strainatate, cu masa româneasca, este reteaua de elemente care au participat la raspândirea manifestelor în august 1953, mult mai vasta decât grupul de initiativa. Numele, acestora nu apare nicaieri, dar Scânteia Tineretului confirma existenta lor: "Împrastiind în timpul Festivalului Mondial al Tineretului de la Bucuresti fituici murdare ou caracter diversionist, acuzatii Golea, Buda si altii..." "Acelasi grup planuia - dupa declaratiile de la proces - ca mai târziu sa scoata manifeste, destinate sa fie raspândite în lumea muncitoreasca, ceea ce înseamna ca dispuneau de posibilitati de penetratie în uzine si în fabrici. De altminteri, cum rezulta din textul manifestelor iesite din tara, exista o organizatie clandestina de lupta anticomunista formata din studenti si muncitori, care a lansat aceste manifeste sub semnatura "Comitetul National al Tineretului Muncitoresc si Studentesc". Ce semnificatie are apoi pedepsirea cu moartea a celor ce i-au gazduit pe legionari? În nici un caz favorabila regimului. Pedeapsa este prea grava, prea inumana, prea deplasata în raport cu faptele, ca sa exprime tarie si siguranta de sine din partea conducatorilor comunisti. Rostul pedepsei a fost ca sa înfricoseze populatia, guvernul stiindu-se lipsit de sprijinul ei. Numai pedeapsa cu moartea - crede guvernul - mai poate împiedica populatia sa nu intre în complicitate cu elementele venite din Apus. Noi ne îndoim ca aceasta amenintare va avea efectele asteptate de guvern. Dupa noua ani de teroare comunista, riscul mortii nu mai înspaimânta pe nimeni. Tot asa apelul la "vigilenta maselor", reluat cu deosebita vigoare de ziarele comuniste cu prilejul procesului, condamnarea atitudinii de "gura-casca" si accentuarea datoriei fiecarui cetatean de a nu trada secretele de stat si de a nu palavragi, nu sunt de bun augur pentru popularitatea si soliditatea regimului.
INTEROGATORIUL ACUZATILOR
Interogatoriul acuzatului Alexandru Tanase
Pres.: Din ce organizatie ai facut parte înainte de razboi? Acuz.: Din 1935 am facut parte din Miscarea Legionara si în 1941 am luat parte la rebeliune, fapt pentru care am fost condamnat la 5 ani detentiune simpla. Pres.: În ce împrejurari ai fugit din tara? Acuz.: Dupa 23 August 1944 a sosit la Timisoara un curier de la Comandamentul legionar din Iugoslavia, care a anuntat ca este dispozitie sa treaca cât mai multi legionari în Iugoslavia. Prin septembrie 1944 am plecat la Kikinda, în Banatul iugoslav, apoi am plecat la Belgrad si ulterior, cu un subofiter neamt din serviciul de informatie din imediata apropiere a frontului, la Budapesta si Viena. Pres.: Ce ai facut la Viena? Acuz.: La Viena am fost prezentat lui Horia Sima, care mi-a spus ca vom pleca la armata într-o unitate care s-a format în cadrul armatei germane. M-am înrolat. M-a dus într-o cazarma unde se facea recrutarea. Am fost gasit apt pentru armata si am plecat la Kaufholtz, în Austria, unde era centrul acestei armate. Pres.: Ce activitate ai desfasurat la aceasta formatie legionara din armata hitlerista? Acuz.: Unitatea a fost trimisa la Schwed, pe Oder, în 1945. Din noiembrie 1944 si pâna la capitulare am fost si eu pe front împotriva Uniunii Sovietice si împotriva tuturor fortelor care luptau contra Germaniei. La întrebarile presedintelui, acuzatul relateaza, în continuare, împrejurarile în care a fost luat prizonier de americani, care l-au predat englezilor, felul în care a evadat din lagarul de prizonieri si s-a stabilit într-un lagar de "persoane stramutate" din Hanovra, patronat de U.N.R.A. Pres.: Ce ai facut dumneata acolo? Acuz.: În lagar a sosit Mircea Dimitriu, un legionar fugit din tara. El mi-a încredintat comanda legionarilor din zona engleza. Drept misiune aveam mai întâi documentarea asupra situatiei legionarilor din zona, apoi organizarea si gruparea lor. Ulterior am primit dispozitia de a organiza în comitet pe românii fugari aflati în zona engleza. Dupa ce am facut scoala de spionaj, am avut misiunea de a recruta elemente apte pentru scoli de spionaj. M-am deplasat în diferite regiuni si am luat contact cu legionarii. Pres.: De ce ai fost înlocuit în aceasta misiune? Acuz.: La sfârsitul anului 1949 sau începutul lui 1950, mi s-a spus ca s-a gasit o posibilitate de a trimite baieti la scoala de pregatire pentru misiuni în tara. S-a precizat ca sunt propus si eu. Am aflat ca era vorba de serviciul de spionaj american, care lucreaza împreuna cu serviciul de spionaj francez si care avea în grija o parte din pregatirea elementelor din scoala. Mi s-a spus ca mai trebuie înca un om. Eu l-am recomandat pe Tolan. Am fost la Bonn, am discutat cu dânsul si am cazut de acord ca la 9 Mai sa fim la Lindau. Pres.: Ce era la Lindau? Acuz.: Era un centru de trierea elementelor care urmau sa faca scoala de spionaj, elemente fugite din diferite regiuni sau tari. Noi eram primii. De aici împreuna cu Tolan am plecat cu un avion la Paris. Pres. : La Paris cine v-a primit? Acuz.: La Paris am fost primiti de Mircea Musetescu, un legionar fugit din tara în 1941, care facea parte din Comandamentul legionar si care tinea legatura ca serviciile de spionaj francez si american. Mai era un francez, Beaumont. Dupa impresia mea si dupa cele observate, era cea mai înalta persoana din partea autoritatilor franceze care a aparut printre noi în legatura cu scoala de spionaj. Pres.: Ce s-a întâmplat dupa aceea? Acuz.: Am plecat la un loc de întâlnire fixat de serviciul de spionaj. Acolo s-a prezentat cineva care ne-a comunicat anumite dispozitii pe care trebuia sa le respectam. Ne-a spus ca vom merge cu un automobil cu geamul mascat ca nu avem voie sa ne uitam si sa tinem minte o serie de nume, de strazi si de localitati. În plus sa respectam toate regulamentele de care vom lua cunostinta. Am plecat catre ora 12 cu aceasta masina cu geamurile vopsite. Am iesit din Paris si am mers într-o directie necunoscuta. Dupa trei ore am ajuns la o cladire izolata unde am stat numai o zi, dupa care am trecut în alta localitate, unde am facut scoala propriu-zisa. Pres.: Cine au fost instructorii în aceasta scoala? Acuz.: Un oarecare Georges pentru radiotelegrafie, un oarecare Jean pentru fotografie, sabotaj si tir si un alt instructor care facea un curs despre tehnica apararii în operatiuni. Am facut ulterior un exercitiu de filaj la Paris, apoi am plecat în alte localitati unde am facut exercitii de tir si sabotaj prin explozii. Acuzatul precizeaza în raspunsurile urmatoare felul la care si-a pregatit plecarea în R.P.R împreuna cu ceilalti complici ai sai la centrul din Biberach: Pres.: Cât ai stat d-ta la Longjumeau? Acuz.: Am stat cu intermitente, din martie-aprilie 1952 pâna în august 1952, apoi am plecat la Paris, rue de Pergolese, unde misiunea noastra a fost controlata direct de serviciul de spionaj american prin persoana lui Vidal. Pres.: În ce a constat aceasta pregatire? Acuz.: Misiunea noastra comuna consta în ajungerea în tara, în asigurarea noastra personala si dupa aceea la crearea de posibilitati pentru primirea unei noi echipe parasutate. Cealalta misiune era de a crea un canal de scurgere din România spre Iugoslavia si contactarea pe baza unei parole a echipei "Jacques" compusa din Ion Golea si Ion Samoila, si a echipei Tolan.Trebuia sa culeg informatii si în masura în care ma informam, trebuia sa le transmit, urmând ca apoi sa primesc dispozitii. De asemenea, daca unul din ceilalti era urmarit, îl scoteam afara prin canalul de scurgere. În cazul în care ar fi putut sa treaca dincolo, ei se prezentau autoritatilor iugoslave si cereau sa fie dusi la consulatul american. Daca n-avea gazda si eu aveam, îi faceam rost de gazda. Pres.: Ai spus ca te-ai vazut cu Horia Sima înainte de plecare. Cu ce scop? Acuz.: Au fost ultimele recomandari pe care mi le-a facut în legatura cu plecarea mea în tara. Mi-a spus sa fiu precaut, prudent, întrucât, din informatii sigure, Securitatea din România este destul de puternica. La întrebarile Presedintelui acuzatul a aratat amanuntit calatoriile facute prin Franta, Germania, pâna la Atena, înainte de a fi parasutati pe teritoriul R.P.R.-ului; faptul ca pâna la Stuttgart au fost însotiti în avion de instructorul de parasutism Charpentier, iar la Stuttgart au fost primiti de Vidal, care i-a condus pâna la Atena si a ramas cu ei pâna la plecarea în R.P.R. Proc.: Unde ati fost înzestrati cu materialul necesar în vederea misiunilor? Acuz.: O parte din material l-am avut din Franta. La Atena am primit o alta parte. În Germania am primit porumbei calatori, care trebuiau sa dea primele stiri de la noi. Proc.: În afara de porumbei cu ce ati mai fost înzestrati? Acuz.: Am fost înzestrati cu doua aparate de emisiune si receptie, unul la priza si cu acumulator, iar altul cu generator. Am avut doua pistoale mitraliera, doua pistoale mici Mauser, de 7,65, cartuse circa 250 sau 300 pentru pistoalele mitraliera si circa 100 pentru pistoalele mici. Am avut lanterne, doua topoare, doua lopeti speciale, doua cutite, doua bricege, harti, un lichid care determina pierderea mirosului la câini, bani românesti si cocosei. Am avut acte false, câte doua rânduri de acte în alb, care urmau sa fie completate pe baza informatiilor pe care le capatam la sosirea noastra. Am avut si otrava, pe care spionul o ia atunci când e prins si nu mai are posibilitate de scapare. Proc.: Cu ce fel de avion ati fost transportati spre R.P.R? Acuz.: Era un avion american special construit pentru parasutare. Pres.: Ce ati facut dupa ce ati fost parasutati? Acuz.: Dupa ce am ajuns la sol cu Mircea Popovici, am adunat bagajele si le-am îngropat în pamânt. Acuzatul a relatat amanuntit cum a prins de veste ca prezenta lor a fost observata si ca din aceasta cauza a fost obligat sa plece cât mai repede din locul respectiv. În continuare acuzatul a descris cum a luat legatura cu serviciul de spionaj american din Paris prin corespondenta, cum a ajuns la Bucuresti, legaturile pe care si le-a creat si cum si-a falsificat actele, etc. Proc.: Când urma sa fiti trimisi în misiune în R.P.R., de unde ati primit fondurile si materialul? Acuz.: Va spun ceea ce s-a întâmplat practic cu echipa mea. Banii românesti si cocoseii mi-au fost predati de americanul Vidal la Atena, iar aparatele le-a adus Charpentier de la Stuttgart. Proc.: Ai spus ca acolo în Vest se vorbeste mereu de razboi si ca se fac pregatiri de razboi. Cine anume se pregateste de razboi si cine vorbeste de razboi? Acuz.: Este o situatie politica generala. Propaganda, adica o parte foarte mare este facuta în acest sens. Proc.: Cine organizeaza aceasta propaganda pentru razboi? Acuz.: Desigur ca aceia care dispun mai mult, dupa cum am vazut si în cadrul scolilor, sunt americanii. Conteaza si englezii si francezii. Proc.: Este vorba de populatia Frantei, a Angliei si a Americii? Acuz.: Nu. Guvernele si diriguitorii. Proc.: Din partea cui sa se duca acest razboi? Acuz.: Din partea fortelor din Vest engleze, franceze si americane, lucru cu care noi eram de acord, urmând numai de a gasi modalitatea de a ne putea încadra în acest front al fortelor din Vest. Proc. : Voi ati fost trimisi în vara în cadrul acestor pregatiri de razboi? Acuz.: Da. Proc. : Împotriva cui sunt îndreptate toate aceste pregatiri de razboi ? Acuz.: Aceste pregatiri de razboi sunt îndreptate contra Uniunii Sovietice si a celorlalte tari din rasarit. Proc. : Asa dar, voi sunteti uneltele acelor care pregatesc noi masacre de vieti omenesti, noi distrugeri ? Acuz.: Da. Proc. : Dar pentru ce tocmai pe legionari i-au ales fortele agresive razboinice si-i folosesc în vederea îndeplinirii planului lor ? Acuz. : Sunt siguri ca legionarii prezinta mai multa încredere în aceasta privinta. Proc. : Pentru ce pâna în 1945 legionarii au servit fascismul si hitlerismul si dupa caderea hitlerismului, legionarii au intrat în slujba acestor forte agresive? Deci legionarii s-au dovedit a fi niste mercenari în slujba fortelor razboiului. Cine-i subventioneaza pe legionari si pe ceilalti mercenari? Acuz. : Desigur ca americanii. Noi am fost subventionati de americani prin intermediul francezilor. Am vazut ca în ultima faza noi am fost preluati de americani si parasutati în tara. Proc. : Cu ce scop ati facut exercitii de tragere si cu ce scop ati fost înarmati ? Acuz.: Evident ca toate aceste lucruri duceau la pregatirea în tara a unor grupe care sa saboteze posibilitatile armatei române si ale guvernului pentru a le pune în imposibilitate de a face fata unui eventual atac. Proc. : Adica sa sabotati fortele armate ale R.P.R.-ului? Acuz. : Da.
Interogatoriul acuzatului Mircea Popovici
Pres.: Ce activitate politica ai avut înainte de
razboi? Acuz.: În 1937, fiind elev în clasa V-a de liceu, am intrat în
organizatia legionara "Fratia de Cruce". Pres.: Ai fost condamnat?
Acuz.: Am fost condamnat în 1941 pentru participare la rebeliune. Pres.: Dupa
ce ai executat pedeapsa, ce ai facut? Acuz.: Am activat într-un "cuib"
al Facultatii de Drept. Acuzatul descrie în continuare felul în care, fiind
trimis pe frontul antihitlerist a dezertat în decembrie 1944, trecând de
partea trupelor hitleriste. "M-am înrolat în armata legionara de la Viena",
a spus acuzatul. "În 1948 am trecut în Franta, cu ajutorul unei
organizatii legionare create pentru a înlesni trecerea peste frontiera, condusa
de Alexandru Tanase. Pres.: Cum si prin ce împrejurari ai întrat în contact
cu elementele legionare din Paris? Acuz.: La Paris m-am prezentat la biserica
ortodoxa, unde era un oarecare Mitica Popa, un legionar. El a declarat ca ma
cunoaste si a semnat o declaratie pentru a putea obtine prelungirea sederii mele
în Franta. Raspunzând la întrebarile Presedintelui, acuzatul relateaza în
amanuntime felul în care a fost recrutat în serviciul de Spionaj american si
cum a fost instruit la centrele de spionaj din Andilly, la 30 km de Paris si
Isny din zona franceza din Germania Occidentala, de unde apoi a plecat din nou
în Franta, la Longjumeau, unde s-a întâlnit cu Tanase si cu alti legionari.
Pres.: Cine v-a însotit? Acuz.: Francezul Blondel, agent din serviciul de
spionaj francez. Pres.: De la cine ai primit misiunea de a pleca în tara? Acuz.:
De la serviciul de spionaj american. Pres.: În ce consta aceasta misiune? Acuz.:
În plecarea în tara si aranjarea unei situatii semi-clandestine, pentru a ne
putea duce activitatea, în gasirea unui teren sau doua de parasutaj si de
comunicare a lor, prin radio, unui centru de spionaj american din strainatate
precum si gasirea unor adaposturi pentru cei care urmau sa fie parasutati;
crearea unui canal de scurgere catre frontiera iugoslava si luarea de contact cu
o echipa cu numele de "Jacques" parasutata mai înainte. S-a hotarât
ca în caz de nereusita, sa ne retragem în Iugoslavia si daca este posibil, sa
ajungem neobservati pâna în Franta. Pres.: Si daca totusi erati observati?
Acuz.: Daca eram observati atunci scriam o scrisoare în Franta, sau faceam în
asa fel ca prezenta noastra sa fie cunoscuta de ambasada americana sau de alte
autoritati americane prin parola pe care ne-a comunicat-o Vidal înainte de
plecarea noastra din Grecia. Pres.: Dupa pregatirea misiunii ce ati facut ? Acuz.:
Am fost dotati cu materialul necesar de la Longjumeau, adica cu doua aparate de
radio emisiune si receptie, cu doua pistoale 7,65; mi s-a aratat planul de lucru,
cifrurile. Am primit trei pungi de înot pentru a putea trece Dunarea în cazul
unei retrageri spre frontiera iugoslava; lanterne pentru semnalizare si bagajul
nostru personal. Pres.: Cu ce fel de avion ati plecat? Acuz.: Un avion trimotor
camuflat. El avusese la început inscriptia americana. La întrebarile
presedintelui, acuzatul a relatat felul în care a fost instruit de Vidal si de
un alt agent al serviciului de spionaj american de la Atena si cum a fost
parasutat pe teritoriul R.P.R. El a aratat si materialul pe care l-au avut
asupra lor si pe care l-au îngropat în pamânt. Pres.: Unde este acest
material? Acuz.: A fost gasit de organele Securitatii. Pres.: Este aici? Acuz.:
Da. Recunosc parasutele camuflate; au fost ale noastre. Recunosc combinezoanele
cu care am fost îmbracati, pistoalele mitraliera si pistoalele Mauser, un
generator electric. Relatând în amanunt activitatea desfasurata dupa
parasutare, Popovici confirma declaratiile acuzatului Tanase, împreuna cu care
a fost parasutat. Proc.: Ce aranjamente ai avut cu tatal dumitale în vederea
contactarii altor spioni parasutati ? Acuz.: Înainte de plecarea la Bucuresti,
i-am spus tatalui meu ca probabil vom fi cautati de alti parasutisti. I-am spus
ca, daca se prezinta cineva cu un cuvânt format din trei litere din "provocare",
sa fie recunoscut si sa fim anuntati acolo unde trebuia sa ne gasim o gazda. În
continuare acuzatul a vorbit despre activitatea sa criminala la Bucuresti cu
sprijinul acuzatei Elena Stetin si a altor oameni de legatura.
Interogatoriul acuzatului Ion Golea
Pres.: În ce a constat activitatea legionara pe care ai dus-o înainte de a fugi din tara? Acuz.: Am intrat în Miscarea Legionara în 1940. În ianuarie 1941 am luat parte la rebeliune, apoi am fost însarcinat sa organizez un loc de refugiu pentru eventualele elemente urmarite si, în acelasi timp, sa sap doua adaposturi în pamânt pentru materiale si alimente, altul pentru locuinte. La întrebarile presedintelui, acuzatul a relatat felul în care a trecut frontiera spre Iugoslavia în anul 1948 si cum a ajuns în 1950 în Germania Occidentala, unde s-a pus la dispozitia Comandantilor legionari. De aici a plecat cu un francez, anume Blondel, în Franta, la o scoala de spionaj. În aceasta scoala, a declarat acuzatul, am urmat cursuri de radio - telegrafie, de fotografie, un curs de cerneluri simpatice, instructie de tragere cu pistolul, s. a . Acuz.: Apoi la casa de spionaj din Isny ne-au vizitat Horia Sima, Traian Borobaru si Mircea Dimitriu si de câteva ori a venit si Alexandru Tanase. Pres.: Cine era Dimitriu? Acuz.: Era omul de legatura cu serviciul de spionaj franco-american. Împreuna cu Mircea Dimitriu am plecat la Lindau, unde s-au facut pregatiri în vederea parasutarii în România. La întrebarile presedintelui acuzatul a aratat cum a fost instruit si pregatit în scolile de spionaj de catre Vernier si alti ofiteri francezi în solda spionajului american. "De la Lindau - a spus în continuare acuzatul - am fost luati cu masina de un om al serviciului de Spionaj francez, pe care nu-l cunosc, si de un american, pe care-l cheama Johny, si dusi la un aeroport militar american din Germania, îmbarcati pe un cvadrimotor si transportati la Atena. Acolo mi s-a predat echipament în plus, aparatele si codurile cifrate. Proc.: Cine v-a predat acest material? Acuz.: Americanul Johny, împreuna cu un cetatean care stia limba sârba, pe nume Andrei. Era îmbracat ca americanii însa nu purta nici un grad. Acuzatul recunoaste printre corpurile delicte expuse în sala de judecata armele, echipamentul si celelalte materiale cu care au fost înzestrati. Pres.: Cum ati ajuns pe teritoriul R.P.R.? Acuz.: Am fost îmbarcati la Viena într-un avion trimotor, care cred ca era un Douglas. Pres.: Ce ati facut din momentul parasutarii? Acuz.: Ajunsi pe sol, am cautat imediat sa iesim din zona respectiva. Am plecat în orasul Stalin unde am tras la Erich Tartler. Acesta si cu Samoila, dupa o întelegere prealabila, au plecat si au dezgropat aparatele de radio - emisie si receptie si le-au adus ca sa faca primul contact. Am încercat, însa, pentru ca au stat prea mult timp îngropate în pamânt, s-au defectat si contactul nu ne-a reusit. Atunci m-am gândit la modalitatea de a-l repara. Vlad Vasile mi-a promis ca va încerca sa repare cutia de alimentare. Pres.: Cine este Vlad Vasile? Acuz.: Un legionar pe care l-am întâlnit în orasul Stalin si caruia i-am spus ca am fost parasutat. La întrebarile presedintelui, acuzatul a aratat ca încercarea lui Vlad de a repara cutia de alimentare n-a reusit si ca a dat-o lui Dinca pentru a fi reparata. De asemenea acuzatul relateaza cum s-a pregatit cu sprijinul lui Vlad sa se întoarca în strainatate. Pres.: Ai mai dezvoltat si alta activitate criminala în Bucuresti. Acuz.: Da. În perioada care a precedat arestarii, în casa lui Dinca am redactat, multiplicat si apoi, în luna august, am difuzat doua tipuri de manifeste, unele din ele scrise în limbi straine, si altele redactate în limba româna. Pres.: Ce continut aveau aceste fituici ? Acuz.: Continutul lor era dusmanos la adresa regimului de democratie populara. Dupa ce acuzatul a relatat felul în care si-a procurat cele necesare pentru multiplicarea fituicilor, procurorul i-a înmânat fotocopiile fituicilor si a altor materiale. Cercetând fila cu fila dosarul, acuzatul a recunoscut si a numit obiectele cu care a lucrat: o masina de scris marca Senta, matrite, un multiplicator rudimentar, borcanele cu tus, planul de lucru al aparatului de emisie si receptie, instructiunile privind functionarea aparatului, codul scris de Ion Buda pentru Golea. La întrebarile procurorului, acuzatul a aratat ca însarcinarea de a îndeplini misiunea a primit-o prin legionarii Horia Sima, Traian Borobaru si Mircea Dimitriu. Proc.: Ce raporturi sunt între acestia si serviciul de spionaj american? Acuz.: Acestia sunt elemente de legatura între serviciul de spionaj american si elementele care au fugit din tara. Proc.: De ce serviciul de spionaj american se adreseaza tocmai legionarilor? Acuz.: Pentru ca Horia Sima si ceilalti pe care i-am amintit sunt în serviciul Americanilor. Ei au cautat sa recruteze elemente legionare pe care le-au parasutat pe teritoriul R.P.R. Proc.: În ce scop? Acuz.: În scopul de a spiona în favoarea Americanilor. Proc.: Din ce fonduri traiesc acesti oameni acolo? Acuz.: Din fondurile serviciului de spionaj american. Proc.: Împotriva cui urmau sa fie folosite mijloacele de distrugere cu care ati fost înzestrati ? Acuz.: Împotriva Republicii Populare Române. Proc.: Cum iti explici faptul ca unul va pregateste si altul va preia si va duce? Ce raporturi sunt între acestia doi. Acuz.: Pentru mine înseamna ca exista raporturi de subordonare: serviciul de spionaj francez este în subordinea serviciului de spionaj american.
Interogatoriul acuzatului Ion Samoila
Pres.: Ce activitate politica ai desfasurat? Acuz.: Am fost încadrat în Miscarea Legionara în 1937. În 1941 am luat parte la rebeliune, dupa care am fugit la Sibiu, unde am fost din nou arestat. Adus la Bucuresti, am fost implicat în mai multe procese, din care doua pentru rebeliune si unul pentru asasinat. Am fost condamnat la zece ani munca silnica. Acuzatul relateaza amanuntit repetatele sale evadari din închisori, fuga în Iugoslavia, apoi plecarea în Austria, la Salzburg, unde a luat legatura cu Borobaru: "L-am cunoscut pe Borobaru la Mircea Dimitriu acasa, unde stiam ca este un sediu legionar. Mai târziu m-am lamurit însa ca era o casa de informare a serviciului de spionaj american. Aceasta am aflat-o dupa 1951, adica dupa ce am fost propriu zis recrutat de serviciul de spionaj american. La 20 Septembrie 1951 Borobaru mi-a spus ca este ordin de la Horia Sima sa plec împreuna cu Golea. Am fost dus la Isny, unde era o scoala de spionaj americana. Aici l-am întâlnit pe Horia Sima, care mi-a spus ca a luat hotarârea sa ma trimita în tara cu Golea. Mi-a spus ca eu trebuie sa-l ajut pe Golea în misiunile pe care le va avea. Pres.: În ce a constat misiunea pe care ai primit-o? Acuz.: Misiunea pe care am primit-o împreuna cu Golea era ca, dupa ce vom fi parasutati în România, sa facem un prim contact prin aparatul TFF, sa-i anuntam ca am ajuns cu bine, ca regiunea n-a fost alarmata, apoi sa cautam sa îngropam aparatele, sa gasim o persoana care sa ne adaposteasca si sa ne informam asupra situatiei din tara. Apoi trebuia sa cautam terenuri de parasutare, sa le raportam si sa primim una sau doua echipe de spionaj legionare. Dupa ce vom fi primit aceste echipe, aveam misiunea de a le scoate din zona de parasutare, a le adaposti si a le duce la prima gara apropiata, a le da informatiile necesare economice si politice. Proc.: În ce calitate v-a dat Horia Sima aceste misiuni? Acuz.: El lucra cu serviciul de spionaj american. Proc.: Dupa ce ati facut scoala si pregatirile, cine v-a înzestrat cu material si bani? Acuz.: Un anume Johny, agent al serviciului de spionaj american. Scolile erau patronate de serviciul de Spionaj american. Acesta ne-a dotat cu bani, echipament, aparate. Scolile franceze de spionaj erau o masca a serviciului de spionai american. Pres.: Ce instructie ai primit? Acuz.: Am plecat la un centru de instructie cu parasuta la 40-50 km de Paris. Erau niste baraci la stânga, iar în dreapta era terenul de instructie. Era un sopron de circa 50-60 m lungime. La centru erau niste mese cu o parasuta, iar în stânga o estrada înalta de 75 cm. La un capat era o usa, care reprezenta usa avionului, iar sus era un cablu. De aici am facut exercitii de sarit. Apoi ne-am urcat pe niste sanii si ulterior într-un turn de 15-25 m pe un trapez, unde am fost legati cu curele. Trapezul se continua cu un cablu si am sarit de acolo. Dupa aceste pregatiri am fost la aeroport unde am sarit de trei ori din avion cu parasuta si am facut trageri la tinta cu pistol cu tragere automata. Pres.: Îti aduci aminte ce fel de avion era? Acuz.: Era un avion cu doua motoare de tip Douglas. În continuare acuzatul a descris pe larg codul conventional stabilit pentru trimiterea corespondentei destinate serviciului de spionaj american. Pres.: Dupa ce ati fost instruiti ce s-a întâmplat? Acuz.: Am plecat cu o masina pâna la aeroport de unde, cu avionul, am plecat în Germania, la circa 50 km de Lindau. Acolo a venit o masina americana, condusa de un ofiter american care ne-a dus la un aeroport. La 2 p.m. am decolat cu directia spre Atena, unde am ajuns seara. Pres.: Cu cine erati în avion? Acuz.: Era ofiterul american Johny, eu si Golea. Americanul era în carlinga. La Atena ne-am dat jos. L-am observat pe Johny ca s-a dus dupa o masina. Proc.: Cu ce materiale ati fost înzestrati? Acuz.: Un aparat TFF, pistol automat, pistol mitraliera, un pistol Mauser, munitiile necesare si bani. Pres.: Cum trebuia sa folositi armamentul? Acuz.: Doar nu era sa-l pun la icoana. Pres.: Cum anume? Acuz.: Sa trag, sa omor. Acuzatul recunoaste printre corpurile delicte expuse în sala de judecata armele si materialele cu care a fost înzestrat. Acuzatul a descris în continuare amanuntit felul în care a plecat spre România, cum a fost parasutat si activitatea pe care a desfasurat-o dupa aceea, felul în care tinea legatura cu serviciul de Spionaj american prin scrisori, legaturile pe care le-a stabilit în tara, printre care cu Tartler, prin intermediul caruia si-a procurat arme în plus fata de cele pe care le avusese la parasutare. Proc.: În ce scop ti-ai facut rost de alte arme? Acuz.: În scopul de a le folosi în eventualitatea unui razboi. Pres.: Cine dorea acest razboi? Acuz.: Cei care manevreaza lumea de acolo. Proc.: În acest scop te-ai si pus în slujba celor ce-l doresc? Acuz.: Da, aceasta este realitatea. Pres.: Cum se explica ca legionarii Horia Sima, Traian Borobaru si ceilalti au trecut în serviciul de spionaj american? Acuz.: Sigur ca si ei doresc acest razboi. Interogatoriul acuzatului Gavrila Pop La întrebarile Presedintelui acuzatul arata împrejurarile în care a fugit din tara si a ajuns în Austria, la Klagenfurt, unde a dat informatii economice, politice si militare serviciului de spionaj englez. Pres.: Ce ai facut dupa aceea? Acuz.: M-am dus la caminul legionar din Salzburg. Proc.: Cine întretinea acest camin al legionarilor? Acuz.: Acest camin era întretinut de Biserica Catolica. Când am ajuns în camin, am fost prezentat agentilor serviciului de spionaj american. Acolo am fost cercetat si timp de trei zile am dat informatii din tara, fapt pentru care am primit 150 de silingi. Acuzatul relateaza felul cum a fost recrutat în serviciul de Spionaj american, plecând apoi la München: "Acolo - arata acuzatul - am fost cercetat de un american Lorenz si de francezii Wagner si Cassis. Am fost trecut printr-o masina pe care o numeau "masina de minciuni". Mi s-au pus o serie de întrebari la care trebuia sa raspund cu da sau nu. Masina înregistra pe o banda de hârtie respiratia si pulsul inimii. Am plecat apoi pâna aproape de frontiera. Acolo am luat un jeep acoperit cu pânza. Mi s-a atras atentia ca atunci când vom trece frontiera sa nu vorbim si sa fim linistiti. Masina s-a oprit la frontiera. Soferul a intrat la vama, apoi a venit din nou la masina si am trecut în Germania. De aici am plecat cu un avion în Franta, la scoala de spionaj din Andilly". Acuzatul relateaza în continuare felul în care a fost instruit la aceasta scoala. Proc.: În timpul cât ati stat la instructie în scoala, mai veneau si alti straini acolo? Acuz.: Americanul Lorenz, unul din sefii serviciului de spionaj american si Beaumont, unul din sefii serviciului de spionaj francez, veneau în inspectie. Dupa ce am terminat pregatirile, am fost trimisi în munti ca sa facem o proba exact asa ca si când am fi fost parasutati în România. La aceasta proba au asistat sefii serviciilor de spionaj american si francez. Apoi am fost înzestrati cu materiale din fondurile serviciului de spionaj american. Pres.: În ce consta misiunea pentru care ati fost pregatiti ? Acuz.: Misiunea consta în a fi parasutati pe teritoriul R.P.R. pentru a lua legatura cu elementele ostile regimului si a recruta agenti pentru culegere de informatii. Proc.: Cu ce fel de materiale ati fost înzestrati în vederea îndeplinirii misiunii ? Descriind armamentul si materialele cu care a fost înzestrat acuzatul le recunoaste printre corpurile delicte expuse în sala de judecata si vorbind despre stiloul cu gaze, arata în continuare cum fiecare stilou are cartuse. - "Se introduce cartusul înauntru, când esti surprins si nu vrei sa faci uz de arma ca sa nu faci zgomot, scoti stiloul din buzunar si declansezi gazul lacrimogen care orbeste omul pentru 48 ore. Astfel ai timp sa fugi. De asemenea am avut cutite automate, un pumnal, 6 grenade, 300 cartuse pentru pistolul mitraliera, 200 cartuse pentru pistolet, o lanterna mare pentru semnalizare pentru avion, 2 lanterne dinam, o lanterna patrata precum si mai multe beculete pentru balizarea terenului în vederea sesizarii avioanelor ce vin sa parasuteze. De asemenea un aparat de fotografiat" - . Pres.: Ce fel de acte aveai asupra dumitale? Acuz.: Biroul populatiei, livret militar, carnet de tractorist, extract de nastere si ordin de serviciu. Ele mi-au fost date de serviciul de spionaj american. Am fost înzestrati cu o trusa de "machiaj". Aceasta este o trusa pentru falsificarea actelor. Mai aveam 3 busole, 12 harti cuprinzând anumite suprafete din R.P.R. Am primit o mare suma de bani românesti si monede de aur, trei sticle cu lichid contra câinilor, o sticluta cu somnifer si trei fiole cu otrava. Pres.:Cum ati fost îmbarcati pentru plecarea în România? Acuz.: Am fost luati de catre americanul Lorenz cu masina si dusi pe un aerodrom. Aici am fost îmbarcati pe un avion american, fara pavilion pentru a nu putea fi recunoscut, în care se gaseau o serie de manifeste. Pres.: Dupa ce ati fost parasutati ce ati facut? Acuz.: Am îngropat pistoalele, castile de parasutisti, am luat tot materialul care era asupra noastra si a doua noapte am luat legatura cu centrul de spionaj american din Franta, caruia i-am transmis situatia noastra precum si locul unde suntem gazduiti. Ases.: Ce te-a determinat sa iei aceasta cale criminala? Acuz.: Pe mine m-a determinat faptul ca dincolo citeam ziarele si ascultam emisiunile posturilor de radio apusene despre situatia din România. Pres.: Venind în tara ce-ai vazut? Acuz.: Am observat, pâna la urma, ca poporul nu era cu noi. Am constatat ca lucrurile nu sunt asa dupa cum mi s-a spus în Apus, dupa cum spun posturile de radio si dupa cum scriu ziarele de acolo. Am vazut ca poporul nu vrea sa ne primeasca si ca nu ne iubeste.
Interogatoriul acuzatului Bebi Toma
Acuzatul relateaza despre activitatea sa legionara din 1932 si pâna în 1951, când a fugit din tara. Pres.:Dupa ce ai fugit, ce activitate ai desfasurat? Acuz.: În Grecia am fost dus în lagarul din Lavrion, o localitate situata la 50 km de Atena. Acolo mi s-au luat declaratii. Dupa aceea a venit o comisie cu un fel de anchetatori americani. Dupa patru sau cinci zile de sedere în lagar, am fost dus de un jandarm la directia generala a controlului strainilor, unde mi s-a spus ca un american doreste sa îmi vorbeasca. Peste câteva minute am fost trimis la biroul grecilor plecati din România. Acolo am asteptat pâna a venit un american. Mi-a facut propunerea sa ma trimita în România ca sa le furnizez informatii. Nu l-am refuzat. El a schimbat discutia si mi-a spus sa merg în lagar, sa ma mai gândesc si ca o sa ma cheme altadata. Într-adevar, peste câteva luni m-a chemat odata. La a doua chemare am acceptat în fata lor, cu gândul de a veni aici si sa-i dau peste cap. Am fost parasutat în tara în 1953 între 25-26 iulie. Pres.: Dupa ce ai acceptat propunerea lor nu ai facut nici un fel de instructie? Acuz.: Da. Am fost pregatit timp de un an ca radio-telegrafist. Între timp faceam scoala de topografie, cunoasterea terenului cu harta si busola. Am facut apoi trageri cu revolverul. Pres.: Dupa ce s-a terminat instructia ce ai facut? Acuz.: S-au adus materiale cu care trebuia sa fiu trimis în tara si s-au împachetat. În ziua de 25 iulie dimineata împachetatul a fost gata. Dupa masa a venit o masina închisa acasa la mine, am bagat în masina toate bagajele si m-am urcat cu cei doi care au venit cu masina. Am plecat la aeroportul 112 Machis. Aveam la noi aparatul de radio-telegrafie, un aparat compus din patru piese, cifratorul si descifratorul, un revolver Bereta 7,65, un Walther de 9, doua granade defensive, cartuse pentru revolvere, un cutit de vânatoare, o suma mare de bani românesti, 50 de napoleoni de aur, o trusa de medicamente personala, o fiola de otrava. Proc.: Ce misiune ai primit pentru venirea în Vara? Acuz.: Sa furnizez informatii cu caracter militar, economic, politic si social centrului de spionaj american de la Atena. Am fost instruit ca atunci când voi fi încoltit de autoritati, sa trag si sa împusc în stânga si în dreapta si daca vad ca nu e scapare, sa iau o fiola cu otrava si sa termin. Pres.: Ce ai facut dupa parasutare? Acuz.: Am atins pamântul pe la orele 20. Am strâns lucrurile din locul unde am cazut si le-am bagat într-o padurice ca sa nu fie la vazul lumii, dupa care am dormit pâna s-a luminat de ziua. Când m-am trezit era ziua. Am lasat toate lucrurile acolo si m-am dus în satul apropiat, am anuntat autoritatile ca am fost parasutat, m-am dus cu ele si am luat lucrurile de acolo de unde le-am lasat. Pres.: Cum ai fost adus de la Atena catre tara? Acuz.: Într-un avion american cu patru motoare, fara nici o emblema pe el. Pres.: De ce nu era emblema pe el? Acuz.: Un hot când se duce sa fure nu ia clopotel cu el.
Interogatoriul acuzatului Ion Tolan
Pres.:
Când ai luat prima legatura cu organizatia legionara si ce activitate ai dus?
Acuz.: În 1940 m-am înscris în organizatia legionara. În septembrie 1944 am
fugit în Germania pentru a ma întâlni
cu grupul de legionari care se organiza la Frankfurt pe Oder. M-am înrolat în
formatiunea legionara. Pres, : Cine platea aceasta formatiune legionara? Acuz.:
Era în subzistenta SS - ului. Pres.: Împotriva cui lupta aceasta formatiune?
Acuz.: Împotriva armatei sovietice si a armatei române. Pres.: În slujba cui
ai fost? Acuz.: A hitleristilor. La Hamburg, în timpul retragerii, m-am predat
armatelor americane. Am stat trei luni la americani si apoi am fost predat englezilor,
care m-au dus în Belgia. De aici am ajuns în lagarul de la Hanovra care era
sub patronajul UNRRA. La întrebarile Presedintelui, acuzatul arata cum a luat
contact cu Alexandru Tanase si Mircea Dimitriu si prin intermediul lor cu serviciul
de spionaj american: - "Într-o dupa amiaza a venit un strain, care ne-a
condus cu masina la aeroportul Friedrichshafen. Acesta era un agent al serviciului
de spionaj american. Am fost condusi la un avion trimotor cu care am plecat
la Paris. Dupa doua zile am fost luati cu o masina cu geamurile vopsite si am
fost dusi în afara Parisului la circa doua ore de mers cu masina. Asupra directiei
nu pot sa-mi dau bine seama fiindca soferul era asa de bine instruit încât la
mare distanta de orice încrucisare stingea farurile. Am putut totusi sa-mi dau
seama ca am ajuns la marginea unui orasel de provincie, în curtea unei vile.
Aici am facut scoala de spionaj. Pres.: Cât timp ati facut instructajul la aceasta
scoala? Acuz.: Am facut instructaj timp de patru-cinci saptamâni, dupa care
am fost dusi într-alta parte, într-o padure, în niste baraci, într-un fel de
cazarma. Aici am facut exercitii de tir si sabotaj cu explozibil. Pres.: Ce
scop aveau aceste exercitii? Acuz.: Sa stim sa aruncam în aer orice: un atelier,
o fabrica, etc. Pres.: Unde? Acuz.: În tara, atunci când am fi primit misiunea.
Pres.: Cu ce ai fost dumneata înzestrat în vederea îndeplinirii misiunii despre
care ai vorbit? Acuz.: Pe o bucata de hârtie am scris strictul necesar în legatura
cu radio, de asemenea frecventele, orele de întâlnire si codul cifrat de lucru.
Hârtiuta pe care erau scrise aceste lucruri era bagata într-un ventil de bicicleta.
În afara de aceasta eu am memorat un cifru cu care urma sa cifrez scrisorile
pe care le-am trimis mai târziu din tara centrului. Am primit însemnate sume
de bani în lei, dolari, dinari si forinti. De asemenea am primit circa un kg.
de pietre de bricheta, pe care la nevoie sa le pot vinde si pe care sa le am
pe drum ca sa-mi camuflez misiunea, sa apar ca un negustor contrabandist. Pres.:
Relateaza crimele desfasurate din momentul când ai ajuns în tara. Acuz.: Dupa
circa doua saptamâni am scris o ilustrata prin care am anuntat ca am ajuns si
ca stau bine. Apoi pe un ziar am scris cu cerneala simpatica, aratând mai clar
adresa mea pentru ca sa primesc scrisori, si alta adresa, ca sa primesc aparatul
de radiotelegrafie. Dupa câteva luni mi-a sosit raspunsul. Pres.: În ce consta
raspunsul? Acuz.: Într-un text, scris nemteste, mi s-au dat probabil anumite
directive cifrate, pe care n-am reusit sa le descifrez. Am repetat totusi sa-mi
trimita aparatul pe aceeasi adresa si am cerut bani. Pres.: Ce alta activitate
criminala ai mai dus? Acuz.: În timpul sederii mele în tara am recrutat anumite
persoane pentru a le pregati ca radio-telegrafisti. Pres.: Ce scop ai urmarit
dumneata prin toate actiunile acestea? Acuz.: Toata actiunea mea era îndreptata
împotriva Republicii Populare Române, executând ordinele primite direct de la
comandantii legionari de dincolo, care si ei erau subordonati centrului de spionaj
american.
