Odatã cu
ocuparea tãrii de cãtre hoardele comuniste si instaurarea unui guvern de
aceeasi tendintã, s-a început o nemiloasã distrugere a trecutului. De la
istorie la literaturã, de la traditii strãbune la sentiment religios, de la
stiintã la politicã, totul a fost trecut prin ciurul dialecticii marxiste
în scopul de a i se imprima o nouã opticã, falsã din temelii. Era
consecinta urii nestrãmutate a acestui sistem anti-uman fatã de tot ce-ar fi
putut reaminti sau rãsãdi în suflete imaginea adevãratului spirit
românesc. Mai ales, generatiile noi trebuiau lipsite de posibilitatea de a
cunoaste acest spirit, ce le-ar fi împiedicat sã cadã pradã ideilor
materialiste.
Astfel, ... neamul românesc trãieste în minciunã, îndopat cu idei false
si reconditionat în raport cu trecutul. Natural, pãtura socialã care a
suferit mai mult în urma acestei actiuni constante a fost tineretul. Rari au
fost cei ce au avut fericirea sã gãseascã prin vreun fund de pod o carte
pusã la index de oficialitatea comunistã si scãpatã astfel, ca prin minune,
de la hecacomba rugului rosu...
Ura aceasta dementialã a izbit în toate directiile si pe toate tãrâmurile.
Dar nimic nu a depãsit în rãutate, în minciunã, în miselie, în
perseverentã ura îndreptatã împotriva Miscãrii Legionare, împotriva
GÃRZII DE FIER. Tot ce s-a putut scrie si spune mai urât si mai infam,
pentru a distruge onoarea legionarã, a fost scris si spus.
Tineretul trebuie împiedicat de a cunoaste si aprecia aceastã organizatie
spiritualistã si nationalistã, unicã în felul ei în lumea întreagã.
Zeci de cãrti, mii de articole, ne-au reprezentat ca pe niste asasini,
banditi, teroristi, oameni fãrã cãpãtâi, derbedei, vânzãtori de patrie,
etc., pentru a se crea o imagine falsã despre noi si a se naste o dusmãnie
permanentã fatã de Legiune.
Iatã de ce noi, legionarii liberi, ne strãduim sã salvãm acest patrimoniu
spiritual al neamului si sã-l trecem mai departe noilor generatii. Noi nu
uitãm cã în lupta ce ducem pentru dezrobirea României de sub jugul
comunist, tierele generatii vor avea un cuvânt de spus, precum si întreaga
rãspundere a viitorului. De aceea, vrem sã se cunoascã adevãrul pentru a
sti unde se aflã speranta neamului. Vrem sã stergem din mintea
compatriotilor nostri mai tineri falsa imagine ce le-a fost impusã asupra
Miscãrii Legionare.
Faust Brãdescu
Personalitatea
acestui om e reprezentativ româneascã prin aceea cã e singurul om politic
care crede în Dumnezeu. Nu numai cã el crede, dar crede cã politica e si ea
supusã lui Dumnezeu. Prin aceasta e pe linia româneascã a lui Stefan cel
Mare.
Personalitatea acestui om e unicã prin bogãtia fãrã sfârsit a tuturor
însusirillor lui. Pus în fata oricãrei situatii de viatã, omul acesta a
putut întotdeauna si va putea sã facã fatã pentru cã are la îndemânã
toate însusirile sufletului omenesc.
Omul acesta este un cerebral si un sentimental în acelasi timp, e rational si
mistic, e bun si aspru blând si neiertãtor, voluntar si domol, mândru si
modest, tenace fãrã sã fie rigid, idealist fãrã sã fie utopic, vizionar
al marilor talente omenesti cu o înaltã energie spiritualã, pe cât de
rezistentã energie fizicã, pedagog si comandant, rãbdãtor si chibzuit,
desi tumultos în structura temperamentului sãu, viteaz si mai cu seamã
moral în cel mai greu înteles al cuvântului, adicã dezlegat de imperative
personale, ori predestinat înaltelor dominãri colective.
Ceea ce e singular, dupã cum se vede, în constructia sufleteascã a acestui
om, e cã în el sãlãsluiesc valabil nu numai cele mai numeroase calitãti
sufletesti, ci cele mai depãrtate. Inalta lui putere de proiectie a
spiritului si în acelasi timp exceptionala lui putere de organizare
materialã, surprinzãtorul lui bun simt, formeazã un contrast de o
fertilitate nemaiîntâlnitã. Oamenii care se bucurã de înãltime
spiritualã sunt de obicei complet dezorientati în viata concretã. Iar
"organizatorii" nu sunt niciodatã obsedati de imperative spirituale.
Si iatã, omul acesta e valabil pentru toate planurile vietii. Omul acesta are
cea mai armonioasã îmbinare a intelectului cu vointa si sentimentul, fiind
prin aceasta omul cel mai întreg si mai sãnãtos al contemporaneitãtii,
expresia cea mai plenarã a omeniei noastre românesti. Cerebralismu sãu este
un cerebralism care merge pânã la lucidiate, la iluminare, vointa este o
vointã de otel si afectivitatea sa este uriasã, o afectivitate care
proiecteazã asupra tuturor fiintelor din jur marea sa radiatie interioarã.
E ceva unic, ca pasiunea Sfântului Francisc din Assisi, în uriasa putere de
iubire a acestui om pentru ceilalti oameni, pentru celelalte fãpturi ale lui
Dumnezeu, pentru animalele si gâzele colorate ale câmpurillor si pentru
flori si pentru pãsãrile colorate ale lui Dumnezeu ... si pentru copii ... o
uriasã putere de iubire, o nesfârsitã bunãtate...
Aici, desigur, e însusirea esentialã care îl face un predestinat. Nimic nu
s-a fãcut vreodatã în lume fãrã iubire. Nu putem iubi, nu putem crea. E
un adevãr care depãseste biologia. Porneste din divinitate, de la Iisus.
Cine poate închina o mare, nesfârsitã iubire acestui neam românesc, acela
îl va fecunda.
Cãci numai cine poate astfel iubi neamul - neamul acesta asa cum este el,
socotit pãcãtos, ros de grele mosteniri istorice si pãcate atavice - numai
cine îl poate iubi total si poate total sã i se jertfeascã, numai acela
poate dezmorti latentele vietii etnice, aducând la suprafatã un cu totul alt
suflet românesc decât ne-am obisnuit sã vedem. E aici un tainic proces de
fecundare, un complicat joc de dezlãntuiri lãuntrice pe care numai
afectivitatea îl realizeazã în ascunsul suflet omenesc.
Fenomenul politic (pãstrãm cuvântul "politic" pentru a nu izbi
prea tare mentalitatea actualã si pentru a desemna oarecum aspectul
realizãrilor materiale ce vor însoti viitorul fenomen românesc, care însã
nu se va mai putea numi fenomen politic ...) românesc, adicã o mare
înflorire a nãzuintei, va fi posibil numai atunci când neamul acesta
obijduit va simti, în sfârsit asupra lui tradusã pânã în faptele mici,
concrete, o mare iubire care planeazã desupra-i, care îi va da în sfârsit
sentimentul cã are pentru ce trãi, cã nu-i mai sunt zadarnice sfortãrile,
cã e înteles, ajutat, ridicat.
Creatia politicã româneascã va fi posibilã abia atunci când în locul
monstruoasei abstractii a Statului român actual, se va realiza de la Cãpitan
pânã la ultimul român, sentimentul marii comuniuni românesti.
Si atunci se va deschide marea epocã româneascã ...
Un astfel de om cum e Cãpitanul, prin complexitatea însusirilor de care
dispune, poate pãtrunde toatã diversitatea vietii si se aseazã în inima
lucrurillor. De acolo este un punct de observatie si o perspectivã asupra
vietii, care îti îngãduie sã o vezi simultan în totalitatea ei.
Rezolvãrile de viatã care pornesc din acel punct de observatie centralã
asupra ei, sunt rezolvãri definitive. Omul care stã în inima lucrurilor nu
greseste niciodatã. Faptele lui pot sã parã greseli imense, monstruoase
bietilor oameni de duzinã, care rezolvã viata la suprafatã, cu
perspectivele lor mediocre si momentane. E de ajuns însã, sã se deschidã
perspectiva, pe care oamenilor obisnuiti le-o deschide timpul, pentru ca toti
sã-i recunoascã dreptatea.
Verificarea obiectivã a celor spuse pânã aici, a marilor lui însusiri, a
puterii lui creatoare, a organicitãtii faptelor sale, stã în observatia
izbitoare cã de vreo sase ani încoace, desi omul acesta nu are nici o
calitate oficialã în tarã, politica oficialã a tãrii românesti a
început sã se învârtã cu toate evenimentele ei importante ca simple
reflexe în jurul faptelor sale.
Pentru cã numai faptele sale sunt organice colectivitãtii românesti.
Numai faptele sale sunt esentiale destinului românesc.
V.P.
GÂRCINEANU, "Din Lumea Leginarã"
Miscarea Legionarã,
înainte de a fi o miscare politicã, teoreticã, financiarã, economicã,
etc., de formule, este o SCOALÃ SPIRITUALÃ, în care dacã va intra un om,
la celãlalt capãt va trebui sã iasã un EROU.
Miscarea noastrã legionarã are mai mult caracterul unei scoli spirituale. Ea
tinde sã aprindã credinti nebãnuite, ea tinde sã transforme, sã
revolutioneze sufletul românesc.
La capãtul acestei scoli stã o Românie nouã si învierea mult asteptatã a
acestui neam românesc, scopul tuturor sfortãrilor si jertfelor pe care le
facem.
Legiunea vrea sã trezeascã la luptã toate energiile creatoare ale Neamului.
Legiunea vrea sã clãdeascã din suflete tari si brate vânjoase o tarã
puternicã, o Românie Nouã.
Miscarea Legionarã nu se întemeiazã exclusiv nici pe principiul
autoritãtii si nici pe acela al libertãtii. Ea îsi are temeliile înfipte
în principiul dragostei. In el îsi au rãdãcinile atât autoritatea cât si
libertatea.
Piatra unghiularã de la care porneste Legiunea este OMUL nu programul
politic.
Legiunea nu este numai un sistem logic, o înlãntuire de argumente, ci o
TRÃIRE.
Legiunea va stimula energia si forta moralã a neamului, fãrã de care nu
poate exista niciodatã biruinta.
Legiunea afirmã cã mai presus de interesele personale stã Patria cu toate
nevoile ei.
-In sllujba acestei Patrii încãlcate de strãini, toti copiii pãmântului
românesc trebuie sã alerge cu sufletul si cu bratul lor.
-Legiunea se îndreaptã cãtre tot cel ce se simte soldat, chemându-l sub
drapelul ei întru apãrarea pãmântului strãmosesc ..."
Legiunea este o organizatie întemeiatã pe ordine si disciplinã.
Legiunea este cãluzitã de un nationalism curat, izvorât din nemãrginita
dragoste de NEAM si TARÃ.
Legiunea este contra acelora care se zbat, se frãmântã, sã obtinã
victorii fãrã riscuri si fãrã jertfã pentru cã acestia sunt oamenii mici,
iar victoriile eventuale sunt trecãtoare ca spuma mãrii: unde nu-i risc,
nu-i glorie.
Legiunea este contra acelora care dupã victorii, cautã sã se urce tot mai
sus pe riscurile si pe jertfele altora.
Legiunea este si contra acelora care, desi luptã, sunt mânati de un mobil
sufletesc inferior: pofta de câstig, posibilitatea unui beneficiu, crearea
unei situatii.
...legionarii
sunt oamenii unei mari credinte pentru care oricând stau gata sã se
jertfeascã.1)
Stãm gata de jertfã, stãm gata de moarte cu totii. Acestia suntem noi,
legionarii.1)
Noi suntem si însemnãm o rennuntare din dragoste pentru cel sãrac si pentru
Tarã. 3)
Legionarul când a intrat în Legiune, a zis: "Pentru mine nu vreau nimic."
Ci s-a întrebat: "Ce pot da, ce jertfã pot face eu pentru tara
mea?"...
...în fata ei (a tãrii), legionarul se prezintã nu cu drepturi cetãtenesti,
ci cu sacre datorii.1)
Un legionar nu cere.
El spune: "Nu ne trebuie bani sau servicii. Dati-ne legi drepte în tarã,
cãci cu legi drepte ne vom câstiga banii si traiul prin munca noastrã."1)
...legionarii sunt chemati de Dumnezeu, ca dupã veacuri de întuneric si
asuprire, sã sune trâmbita învierii neamului românesc.1)
Legionarul este împotriva comunismului si va lupta din toate puterile lui,
pentru ca oriunde se va afla încuibat acest comunism sã fie demascat si
rãpus.1)
...noi trebuie sã ne dãm seama, dacã omul, fie el corect, cu bunãvointã,
etc., se poate încadra perfect în spiritualitatea legionarã. Numai în
acest caz va fi trecut în rândurile legionarilor.3)
Plin de avânt si încãrcat de o nebiruitã credintã, pretutindeni el s-a
supus de bunã voie la greutãti, pe care le-a învins, la adversitãti pe
care le-a înfrânt, la suferinte fiizice si morale, pe care le-a suportat cu
bucurie.
In aceste lupte, legionarul a fãcut dovada unor mari devotamente sfidând
orice primejdie si sfidând moartea, devotamente care îi dau dreptul la alte
victorii.
Toate aceste însusiri morale ale legionarilor, care fac adevãrata tãrie a
unei organizatii si care pot fi mândria unui neam, n-au fost egalate de
nimeni.3)
Acest erou, acest legionar al vitejiei, al muncii, al dreptãtii, cu puterile
lui Dumnezeu înfipte în suflet, va duce neamul nostru pe cãile mãrii lui.2)
...o scoalã legionarã poate sã dea tãrii acesteia un mare tip de român,
poate sã iasã din ea ceva mare, cum n-a mai fost, care sã frângã în
douã întreaga noastrã istorie si sã punã temeliile începutului unei alte
istorii românesti, la care acest popor are dreptul, datoritã suferintelor si
rãbdãrii lui milenare, precum si curãteniiei si nobletii sale sufletesti,
cãci este, poate, singurul popor din lume, care, în toatã istoria sa n-a
cunosccut pãcatul robirii, încãlcãrii si nedreptãtii altor popoare.2)
Din adâncuri se înaltã biruitor legionarul! Cu sufletul sãu de stâncã.
Cei ce cred cã-l pot învinge, ca si cei ce cred cã-l pot cumpãra se vor
convinge în curând, dar prea târziu, cã s-au înselat.3)
- Legionarul nu intrã în polemicã cu nimeni.
- Legionarul dispretuieste lumea politicã si nu stã de vorbã cu ea.
Legioanrul seamãnã sãmântã bunã în sufletele curate ale poporului.
Legioanrul se întreabã în fiecare clipã:"Ce am fãcut bun pentru
România Legionarã ..."1)
...sã se poarte în asa fel (legionarul) încât toatã lumea sã poatã
spune:"Intr-un legionar te poti încrede, cãci un lucru luat de un
legionar pe seama lui, îl duce la bun sfârsit."1)
Legionarul va fi modest îmbrãcat, ... legionarul va cântãri pe om dupã
ceea ce va avea sub hainele lui, adicã sufletul lui.1)
Are o tinutã mândrã si ostãseascã, vorbeste scurt. Se uitã drept în
ochi. Ochii nu mint, fata lui este plinã de sperantã si lumineazã ca un
soare. Asa voios si plin de încredere se prezintã legionarul.1)
...Drepti, nemiscati, neînvinsi si nemuritori, privesc pururea biruitori la
toate zvârcolirile urii neputincioase.2)
...Cine n-a cunoscut si n-a dat nici examenul durerii, nici examenul
bãrbãtiei si nici examenul credintei ... nu poate fi legionar.1)
1)
C.Z.Codreanu "Cãrticica Sefului de Cuib"
2) C.Z.Codreanu "Pentru Legionari"
3) C.Z.Codreanu "Circulãri si Manifeste"
Cele 10 porunci pe care trebuie sã le tinã legionarul
1.Nu crede în
nici un fel de informatii, de vesti, de pãreri despre Miscarea Legionarã...
Legionarul nu crede decât în ordinul si cuvântul sefului sãu ...
2. Dã-ti bine seama pe cine ai în fatã. Si cântãreste-l cum trebuie si
când este inamic care vrea sã te însele si când este prieten prost pe care
l-a înselat înainte un inamic.
3. Pãzeste-te ca de o mare nenorocire de omul strãin, care te îndeamnã sã
faci ceva. El are un interes si voieste sã-si facã interesul prin tine, sau
sã te compromitã în fata celorlalti legionari.
Legionarul actioneazã numai la ordin, sau din initiativa sa proprie.
4. Dacã vrea cineva sã te ademeneascã sau sã te cumpere: scuipã-l în
ochi. Legionarii nu sunt nici prosti, nici de vânzare.
5. Fugi de cei ce voiesc sã-ti facã daruri. Nu primi nimic.
6. Indepãrteazã-te de cei ce te lingusesc si te laudã.
7. Unde sunteti numai trei legionari, trãiti ca fratii între voi: UNIRE,
UNIRE si iar UNIRE.
Sacrificã tot, calcã-te pe tine în picioare cu toate poftele si cu tot
egoismul din tine, pentru aceastã unire. Ea, unitatea, ne va da biruinta.
Cine este contra unitãtii, este contra biruintei legionare.
8. Nu-ti vorbi de rãu camarazii. Nu-i pârî. Nu sopti la ureche si nu primi
sã ti se sopteascã.
9. Nu te speria dacã nu primesti ordine, vesti, rãspunsuri la scrisori, sau
dacã ti se pare cã lupta stagneazã ...
10. In singurãtatea ta, roagã-te lui Dumnezeu, în numele mortilor nostri,
pentru ca sã ne ajute sã suferim toate loviturile pânã la capãtul
suferintelor si pânã la marea înviere si biruintã legionarã.3)
3)
C.Z.Codreanu "Circulãri si manifeste"
...va
trebui sã organizãm întreaga noastrã generatie, s-o crestem si s-o educãm
într-un spirit eroic.2)
- Erou în sens rãzboinic - pentru ca sã poatã prin luptã sã-si
impunã pãrerea.
- Erou în sens social - incapabil dupã victorie de a exploata munca
altuia.
- Erou al muncii - uriasul creator prin muncã al tãrii sale...
Pe acest om îl asteptãm, pe acest erou, pe acet urias...1)
Acest
erou, acest legionar al vitejiei, al muncii, al dreptãtii, cu puterile lui
Dumnezeu înfipte în suflet, va duce neamul nostru pe cãile mãririi lui.2)
Cea
dintâi calitate care se cere unui sef este aceea de a asigura armonia...
Un sef de Miscare si un sef de partid legionar trebuiesc apãrati de
toti legionarii si de toatã lumea din jur , pentru a rãmâne numai cu marile
procupãri ale Miscãrii, luptei si tãrii si pentru a-i feri de orice
obligatii de orice naturã ar fi ele, fatã de oricine. Ei reprezintã ideea
de neatârnare a legionarismului care treebuie pãzitã ca pe cel mai scump
tezaur.3)
Un sef trebuie sã fie întelept, trebuie sã se gándeascã bine când
ia o hotãrâre, pentru ca ea sã fie bunã.
Trebuie sã fie blând si sã-si iubeascã oamenii de sub comanda lui.
Trebuie sã fie voios ...
Trebuie sã fie drept, cu legionarii si cu toatã lumea.
Trebuie sã împartã bucuriile si durerile cu toti camarazii lui...
Trebuie sã fie dibaci ...
Trebuie sã comande clar.
Sã nu vorbeascã rãu pe camarazii lui.
Sã fie foarte cuviincios cu toatã lumea.
Trebuie sã fie cumpãtat la toate.
Sã fie om de cuvânt.
Sã fie de o cinste care sã-i atragã stima tuturor oamenilor din jur.
Seful legionarilor este un om nãzdrãvan.1)
Orice
sef când îsi cheamã oamenii în subordine pentru a le da dirctive, sau a le
face scoalã legionarã, nu-i cheamã în vizitã si nu le serveste câte un
pahar de vin ca în lumea democratiei.
Asemãnãtor unui comandant de regiment care îsi cheamã ofiterii subalterni,
înainte de luptã pentru ca sã le dea ordine, asa se prezintã seful
legionar.
Va sta în picioare în pozitie de drepti, va fi încins: simbolul puterii.
Ceilalti, în semicerc în pozitie corectã, atenti, seriosi, constienti cã
în clipa aceea fac o slujbã neamului lor, ca aceea pe care o face preotul
în altar ...1)
Un
conducãtor trebuie sã facã necontenit scoalã în sensul vederilor lui cu
toti luptãtorii din jur pentru ca sã asigure unitatea de gândire a blocului
respectiv. Sã elaboreze un plan de luptã. Sã dea directive în materie de
actiune. Sã fie un permanent slujitor al unitãtii miscãrii, încercând cu
dragostea lui, cu chemãrile lui, cu observatiile lui, cu pedepsele, sã
netezeascã neîntelegerile si nepotrivirile inerente oricãrei organizatii.
Sã fie un neîncetat îndemn cãtre toti la îndeplinirea datoriei lor. Sã
procedeze cu dreptate, respectând normele de conducere pe care si le-a impus
si în baza cãrora si-a adunat oamenii.2)
1)
C.Z. Codreanu "Cãrticica Sefului de Cuib"
2) C.Z. Codreanu "Pentru Legionari"
3) C.Z. Codreanu "Circulãri si manifeste"
Intreg
sistemul de organizare legionar se bazeazã pe ideea de "CUIB".
Adicã un grup variind între 3-13 oameni, sub comanda unui sef. La noi nu
existã "membri", indivizi separati. Existã numai cuib. Individul
este încadrat în cuib ...2)
Acum stiti cu totii ce este un cuib: "Un grup de oameni sub comanda unui
singur om. Cuibul nu are comitet. El are numai un sef care comandã, un
corespondent care poartã corespondenta, un casier care strângee cotizatiile,
si un curier, care face legãtura cu alte cuiburi sau cu seful judetului. Toti
acestia, ca niste frati adevãrati, ascultã de camaradul lor, care
îndeplineste functiunea de sef de cuib.1)
Cuibul cu seful lui. Nu-l numeam eu sef de cuib, puterile lui îl numeau. Il
ridicau. Nu devenea sef dacã voiam eu, ci dacã el putea aduna convingere si
conduce un grup. Cu timpul, am ajuns, spre deosebire de toate celelalte
organizatii ... sã am un sir de mici comandanti, nu "fãcuti", ci
"nãscuti" ...
Reteaua aceasta de sefi de cuib formeazã scheletul întregii Miscãri
Legionare. Stâlpul organizatiei legionare este seful de cuib. Când se
înmultesc, aceste cuiburi se grupeazã sub comandã: pe comune, plãsi,
judete, provincii.2)
Cuibul este cea mai micã înjghebare de comunitate legionarã, prin cercul ei
restrâns, dar cea mai importantã prin efectele adânci pe care le are asupra
membrilor sãi.
In cuib se pun bazele educatiei legionare.8)
...Efectele vietii în ciub sunt hotãrâtoare. Constrâns în mod statornic
la o activitate de încadrare, admirabilã prin continuitatea ei si prin
influenta ei asupra amãnuntelor de viatã, fiecare membru al cuibului, care
are cât de putinã râvnã si cât de putinã mândrie, terminã prin a
deveni un adevãrat legionar. Inrâurirea vietii de cuib se aratã în douã
directii hotãrâtoare:
1. In modificarea componentei morale interioare,
2. In reeducarea spiritului social creativ (spiritului de initiativã).
Ccu aceste douã obiective, educatia si transformarea sufleteascã a fiecãrui
membru al sãu, înãuntru, si îndeplinirea initiativellor de ordin obstesc,
în afarã, activitatea cuiburilor legionare a izbutit sã schimbe viata
româneascã pretutindeni unde ele au prins si s-au închegat. Din românii pe
care îi stim, obositi, democrati, decolorati, tândavi, comozi, pusi pe
plãceri, fãrã idealuri, strâmbi si neputinciosi, într-un cuvânt din
niste oameni fãrã axã, fãrã vlagã, educatia legionarã a izbutit sã
realizeze în câtiva ani, minunea: oameni de credintã, oameni de faptã.8)
Patru linii brãzdeazã mica noastrã viatã initialã:
1. Credinta în Dumnezeu.
2. Increderea în misiunea noastrã.
3. Dragostea dintre noi.
4. Cântecul.
1)
C.Z. Codreanu "Cãrticica sefului de cuib"
2) C.Z. Codrenu "Pentru Legionari"
8) V.P. Gârcineannu "Din Lumea Legionarã"
"Tot ce-si poate imagina mintea noastrã mai frumos ca suflet, tot ce poate rodi rasa noastrã mai mândru, mai înalt, mai drept mai întelept, mai puternic, mai curat, mai muncitor si mai viteaz, iatã ce trebuie sã dea scoala legionarã! Un om nou, în care sã fie dezvoltatã pânã la maximum toate posibilitãtile de mãrire omeneascã ce se aflã sãdite de Dumnezeu în sângele neamului nostru." 2)
Sã arãtãm tãrii acesteia cã s-au nãscut în sfârsit o mânã de tineri pe acest pãmânt românesc, crescuti în credintã legionarã, care ne încumetãm sã ne mãsurãm în vrednicie cu oricine...3)
In asa fel sã se poarte legionarii încât sã aparã o formulã publicã: "este corect ca un legionar." 3)
Ea, Legiunea tinde sã aprindã credinti nebãnuite, ea tinde sã transforme, sã revoluioneze sufletul românesc... Sufletul este punctul cardinal asupra cãruia trebuie sã se lucreze în momentul de fatã. Sufletul individului si sufletul multimii.1)
Vom creea un
mediu sufletesc, un mediu moral, în care sã se nascã si din care sã se
hrãneascã si sã creascã omul erou. Mediul acesta trebuie izolat de restul
lumii prin întãrituri sufletesti cât mai înallte. Trebuie apãrat de toate
vânturile primejdioase ale lasitãtii, coruptiei, desfrâului si tuturoro
patimilor, care înmormânteazã natiunile si ucid indivzii.
Dupã ce legionarul va fi dezvoltat, într-un astfel de mediu, în cuib, în
tabãra de muncã, în însãsi organizatia si familia legionarã, va fi
trimis în mijlocul lumii: sã trãiascã pentru a învvãta sã fie corect;
sã lupte pentru a se învãta viteaz si tare; sã munceascã pentru a se
învãta muncitor, iubitor de toti cei ce muncesc; sã sufere pentru a se
oteli; sã sse jertfeascã pentru a se deprinde cu depãsirea propriei lui
persoane , slujindu-si neamul
Oriunde se va duce, va creea un mediu nou de aceeasi naturã, va fi un exemplu.
Va face alti legionari. Si lumea, în cãutarea unei zile mai bune, îl va
urma.
Cei noi veniti vor trebui sã trãiascã în respectul acelorasi norme de
viatã legionarã.
Toti la un loc, în aceeasi oaste, vor fi o fortã care va lupta si va birui.
Aceasta va fi "LEGIUNEA ARHANGHELULUI MIHAIL"
Telul nostru este de a ne construi o Patrie înfloritã si puternicã. Pentru ea vom munci si vom construi. Pentru ea vom face din fiecare român un erou, gata de luptã, gata de jertfã, gata de moarte.1)
1)
C.Z. Codreanu "Cãrticica Sefului de Cuib"
2) C.Z. Codreanu "Pentru Legionari"
3) C.Z. Codreanu "Circulãri si manifeste"
Viata legionarã este frumoasã. Dar nu este frumoasã prin bogãtie, prin viatã dee petreceri, prin lux, ci este frumoasã prin multimea primejdiilor, pe care le oferã legionarului, frumoasã prin nobila camaraderie care leagã pe toti legionarii din întrega tarã într-o sfântã frãtie de luptã; înãltãtor de frumoasã prin neaplecata, prin bãrbãteasca atitudine în fata suferintei ...1)
Chemati sufletul neamului la o viatã nouã. Nu cãutati succesele electorale dacã ele nu însemneazã în acelasi timp biruinta fortelor organizatee ale sufletului înnoit...1)
...viiata multora dintre noi începe sã-si gãseascã un rost unic pe deasupra tuturor intereselor: acela de a lupta pentru neamul nostru primejduit în existenta sa.2)
Acolo unde nu
este dragoste, nu este viatã legionarã.
Priviti un moment aceastã viatã legionarã si întelegeti ce ne leagã pe
noi, pe toti unul de altul, pe cei mari si pe cei mici, pe cei sãraci si pe
cei bogati, pe cei bãtrâni si pe cei tineri.2)
Intima noastrã stare sufleteascã din care s-a nãscut Legiunea, a fost aceasta:nu ne intereseazã dacã vom birui, dacã vom cãdea frânti sau dacã vom muri. Scopul nostru era altul: de a merge uniti. Mergând împreunã, uniti, cu Dumnezeu înainte si cu dreptatea neamului românesc, orice soartã ne-ar fi dãruit, înfrângerea sau moartea, ea va fi binecuvântatã si va da roade pentru neamul nostru.2)
Niciodatã sã
nu faci o faptã de care sã-ti fie rusine a doua zi, iar când ai fãcut ceva,
asumã-ti rãspunderea întreagã.1)
Voiesc prin aceasta sã fac tuturor legionarilor educatia în sensul de a sti,
atunci când gresesc sau se abat de la linia legionarã sã-si recunoascã
greselile, sã plãteascã prin pedeapsã. Legionarul va trebui sã spunã:
"am gresit, dar am plãtit. Nu sunt dator nimãnui cu nimic."
In al doillea rând, voiesc sã iasã din mintea legionarilor, cã a-si plãti prin pedeapsã un rãu pe care l-au fãcut, este ceva rusinos. NU. Este ceva sfânt, pentru cã restabilesti: o dreptate pe care tu ai rupt-o, un echilibru pe care l-ai desfiintat.
1) C.Z.
Codreanu "Cãrticica Sefului de Cuib"
2) C.Z. Codreanu "Pentru Legionari"
Nu e nimeni
pierdut când primeste o pedeapsã: suntem cu totii pierduti atunci când
închidem ochii la greselile legionarilor pentru cã ne sfãrmãm linia de
viatã legionarã, legile noastre, în virtutea cãrora trãim ca legionari
în lume.
Pentru ca sã se facã aceastã educaatie, n-am trimis în judecatã dintre
cei mici si slabi, ci am preferat sã trimit pe cei mai buni care prin
atitudinea lor în fata legionarilor sã fie adevãrati educatori.
Ei nu se vor tângui, nu se vor revolta, nu se vor plânge, ci vor
spune:"Camarazi, am gresit în cutare sau cutare chestiune, cãci iatã
care este linia, dogma legionarã si iatã cum aam procedat eu. Acum îmi fac
pedeapsa cu fruntea sus, cu multumire. Plãtesc ce am gresit." 3)
De altfel, în lumea legionarã pedeapsa nu poate da nastere la supãrare.
Pentru cã toti suntem supusi greselii. Pedeapsa înseamnã în conceptia
noastrã, o obligatie pe care o are omul de onoare de a repara gresala sa.
Odatã aceasta ispãsitã, omul este liber de povara ei ca si cum nu s-ar fi
întâmplat nimic.
Aceastã pedeapsã în cele mai multe este o muncã. Nu pentru c munca ar avea
un caracter de osândã, cci pentru cã dã o posibilitate de a repara, printr-un
bine, rãul pe care l-ai fãcut.
De aceea, totdeauna, legionarul va primi si va executa cu seninãtate o
pedeapsã.
Prin aplicare de pedepse, voi cãuta sã dezvolt în sfârsit, simtul
responsabilitãtii. Curajul de a-si asuma fiecare rãspunderea faptelor sale.
Pentru cã nimic nu e mai dezgustãtor decât omul care minte si fuge de
rãspundere.2)
Nu urmãrim o rãzbunare, ci simtim necesitatea de a creea un sentiment de
rãspundere în mijlocul acestei natii românesti.
Fiecare va trebui sã stie cã pentru atitudinea sa va rãspunde. Nu poate
trãi pe lume o natie dispusã la toate pãrerile, la toate atitudinile, la
toate schimbãrile ssi la toate compromisurile.1)
Vom scoate însã, noi legionarii, un alt om, pe care îl vom opune ommmului
las, omului vechi si care va zice: "RÃSPUND".3)
In locul omului
slab si învins, care se apleacã mereu la toate bãtãile de vânt, om care
covârseste ca numãr, în pliticã ca si în celelalte ocupatii, trebuie sã
creem neamului acesta un INVINGÃTOR. Neaplecat si neînduplecat.2)
Intr-o omenire înãltatã, omul nu numai cã poate, dar trebuie sã fie
propriul sãu judecãtor.
Omul judecãtor în propria sa cauzã, drept si sever cu sine însusi.3)
1)
C.Z. Codreanu "Cãrticica Sefului de Cuib"
2) C.Z. Codreanu "Pentru Legionari"
3) C.Z. Codreanu "Circulãri si manifeste"
...Sã
realizãm ...armonia socialã legionarã.
...Profesorul universitar nu se vuita cu dispret sau chiorâs, ci cu
ochi de frate la fratele sãu muncitor.
...Doresc sã facem o adevãratã scoalã de bunã purtare, elegantã si
caldã camaraderie legionarã, cu înfrãtire între toti fii neamului ...3)
Nu uita cã orice functiune vei îndeplini, mãturãtor, picolo, chelner,
bucãtar, la tejghea, la pivnitã, etc., te bucuri de aceeasi dragoste si de
aceeasi onoare. Nici o functie bine îndeplinitã nu este inferioarã alteia
...3)
Nu se admite separatia între legionarii sãraci si cei bogati. Separatia se
face cine face mai multã jertfã pentru Legiune ...3)
...Tabãra
legionarã are caracterul de scoalã. Fiecare venind în tabãrã îsi
capãtã pecetea de legionar. 3)
...taberele au rostuleducativ de a crea sau începe creerea omului
corect ...
Corect din toate punctele de vedere: în raport cu el, în raport cu lumea din
afarã (tinutã atitudine, bunã credintã, respect, etc.) în raport cu
organizatia, în raport cu camarazii, în raport cu sefii sãi, în raport cu
tara sa, în raport cu Dumnezeu.
Existã în lume: om siret, om pezvenghi, om secãturã, om smecher, om
canalie.
Ardeti în focul cel mai mistuitor amintirea acestor oameni. Un legionar nu
poate fi asa. El trebuie sã poarte pecetea: OM CORECT.
...In sufletul tineretului nostru tebuiesc cultivate si întretinute sentimentele crestine de dreptate si echitate socialã si setea de muncã creatoare.1)
...Asi dori ca
în mijlocul natiei românesti sã se formeze familii - cetãti legionare.
Pentru aceasta voiesc sã încurajez cãsãtoriile legionarilor cu legionare,
având la baza însotirii nu singura apreciere a frumusetilor fizice ci mai
ales ci mai ales pe aceea a strãlucitoarelor însusiri sufletesti legionare.
Familiile - cetãti legionare:
1. Vor fi adevãrate centre de rezistentã în mijlocul natiunii.
2. Din ele se vor naste eroi pentru neam. 3)
Aceste familii legionare vor fi în mijlocul celorlalti un permanent exemplu
de viatã legionarã, de renuntaree, de dragoste si camaraderie, de vrednicie
si muncã, de vitejie, de bunã cuviintã.3)
In lupta aceasta de mai bine si pentru reînnoirea sufletului românesc, un
puternic, un frumos si mare rol, îl are femeia.
Ea dã pecetea epocii.
Epoca în care femeia îsi uitã menirea ei si stã toatã ziua în fata
oglinzii pentru caraghioase împopotonãri, sau îsi petrece timpul în
dancinguri cu exibitii pline de ademeniri, este o epocã neagrã, fãrã
viatã, lipsitã de spiritualitate si ticãloasã. Pe de altã parte, ne este
cunoscut, cã toate perioadele eroice au avut ca bazã de pornire suflete mari
de femei. Fortele misterioase ale cerului care intervin si diriguiesc viata
noastrã pãmânteanã, nu-si gãsesc o punte de trecere mai plãcutã decât
sufletul sensibil, delicat si vibrant al femeii.
Femeia este creatoare de viatã. Ea transmite celor urmãtori, prin sânul ei,
prin fiinta ei întreagã, toate dorurile, gândurile si nãzuintele care i-au
zbuciumat sufletul.
Un popor al cãrui femei pricep apelul patriei si rãspund chemãrii ei, nu
poate avea decât copii viteji, gata oricând sã-i înalte faima si sã-i
ridice demnitatea. Aceasta este mama. Astãzi ne gãsim într-o perioadã de
prefacere, de luptã. Din aceastã bãtãlie de onoare, femeia timpurilor
noastre nu poate lipsi. Vrem pe femeia vârstei noastre luptãtoare: o vrem
camaradã. O cere timpul.
Nu manechin fardat, nu zbãtându-se steril pentru drepturi, nu cu costumul
Evei, lãcuind ceasuri întregi kilometrice si mâncând lãmâie pentru
siluetã; ssi nu piatrã de moarã pe sufletul luptãtorilor, ci ea însãsi
rãzboinicã, înfruntând piedici de tot felul, propovãduind credinta cea
nouã, suferind pentru idealul zilelor de azi, contribuind la
strãlucirea lui.2)
Legionarul este omul care îsi trãieste viata cãtre înlãuntrul sãu, în opozitie cu "civilizatii" predicatori ai materialismului istoric, care trãiesc cãtre afarã.4)
In sensul
conceptului spenglerian, se poate vorbi de un finalism legionar. In ochii
legionarului totul se miscã spre un scop. El nu trãieste decât cu aceastã
conditie. Pentru el, a trãi este a lupta, a învinge, a impune, vointa sa
puternicã are tendintã verticalã.
Directia activitãtii sale este spre îndepãrtat si viitor.
A ggãsi sufletul care sttã închis în materie pentru a-l elibera, dându-i
aceastã formã de viatã nepieritoare, aceasta este morala legionarã.
Nu o negare a intelectualitãtii, ci o potentare a ei, în sensul virilitãtii
sale. O integrare a intelectualismului în lumea româneascã, este vointa
legionarului. Scoaterea intelectualului din situatia pe care si-a creat-o, de
a se contempla într-o continuã auto-admiratie, si asezarea lui printre
valorile permanente si creatoare ale natiei. Nu problema "în sine",
ci problemele date de structuralul românesc sã-l preocupe pe acest mandarin
stipendiat de oficialitate, steril si surd pânã acum la chemarea natiei
sale.4)
4) Vasile Marin
"Crez de generatie"
Apel la unire cãtre "TINERIMEA ROMÂNÃ"
...Noi copiii
acestei tãri, care mâine vom cãdea cei dintâi pe câmpurile de bãtaie si
ccaare ne vom înfrãti cu drag la umbra aceleiasi cruci albe, lângã hotarul
atacat de dusmani, acum, când glasul Patriei ne cheamã, sã ne întindem
mâinile frãteste unul cãtre altul si în fata începutului de subminare a
tãrii, sã proclamãm într-un singur suflet: UNIREA întregii tinerimi
române.
Ne revine sarcina de a paraliza aactiunea aventurierilor plãtiti ai
bolsevismului. De a-i soma sã se opreascã si sã se retragã. Poporul român
gellos de libertatea lui, nu mai poate tolera actiunea criminalã de
dezagregare socialã si dãrâmare a Patriei.
Tu, tinerime a României Mari, înaltã-te în ceasul acesta si toarnã zin de
neînvins în jurul Regelui, în jurul Bisericii tale crestine, în jurul
Armatei si Mosiei strãbune.
Sus inimile si înainte!11)
Corneliu Zelea Codreanu
Bolsevismul se aflã în rãzboi permanent cu adevãrul si întregul lui sistem e construit ca sã-l prigoneascã si sã-l extermmine. El nu se luptã propriu-zis cu entitatea politico-socialã a oamenilor, ci cu adevãrul care sãlãsluieste în sufletul lor. De aceea, statul bolsevic nu se multumeste sã constate din parte supusillor lui un impecabil conformism cetãtenesc: el vrea sã controleze si sã punã sttãpânire pe forul lor interior. Cetãtenii model ai statului sovietic sunt indivizi disociati de lumea lor lãuntricã, incapabili sã mai gândeascã cu mijloacele llor proprii sau sã-si afirme aspiratiile lor persoanale, oameni cu functiile sufletesti standardizate si perfect controlate din afarã.12)
Nationalismul:
Nu admitem nimãnui sã caute sã ridice pe pãmântul românesc alt
steg decât al istoriei noastre nationale...2)
Individul în cadrul si în slujba neamului sãu.
Neamul în în cadrul si în slujba lui Dumnezeu si a legilor Dumnezeirii.
Cine va întelege aceste lucruri, va învinge, chiar de va fi si singur. Cine
nu va întelege, va cãdea învins.2)
Vom lupta împreunã pentru neamul nostru întreg din Pind si pânã dincolo
de Nistru...
Numai o natie româneascã puternicã si stãpânã va putea rezolva toate
problemele românesti de pretutindeni. Atunci, acesti români rãzleti în
llumea largã, vor fi adusi în tarã. Cãcci este nevoie de sângele lor, al
tuturor aici, unde românimea se luptã cu moartea.2)
2)
C.Z. Codreanu "Pentru Legionari"
11) Ion Banea "Cãpitanul"
12) Horia Sima "Menirea Nationalismului"
Nationalismul
românilor nu este simplu produs, mai mult sau mai putin durabil, al unei
activitãti filosofice a gânditorilor,al unei propagande abile a
publicistilor, sau al unei dirijãri ideologice infiltrate în mase de cãtre
conducãtorii politici. El este, în rândul întâi, o supremã întelepciune
câstigatã prin experienta de veacuri a vietii noastre românesti, scump
plãtitã cu suferintele noastre proprii, veac de veac, întelepciune
coborâtã pânã în subconstient, infiltratã pânã în instinct. El
Izvorãste din experientã, din cunoasterea inductivã prin care am verificat
an de an, secole de-a rândul, existenta acestei realitãti ireductibile a
frângerii omenirii în natiuni etnice concurente si rivale, gata de a abuza
oricând de un vecin, care e slab, fie prin însusirile rasei, fie prin
situatiunile grele, în care a fost pus de împrejurãrile istorice.
Nationalismul nostru este o datinã, o atitudine sufleteascã traditionalã (mai
veche chiar decât existenta termenului "nationalism"). El e ceva
care este al nostru asa cum ale noastre sunt cojocul si opinca, fluierul si
iia înfloritã, doina si privirea blândã, dar vesnic prudentã a plugarului
si ciobanului.5)
Nationalismul românesc se dovedeste astfel a fi o atitudine înrãdãcinatã
adânc în tot trecutul nostru istoric, chiagul vietii noastre care strãbate
pânã în cele mai tainice tresãriri ale procesului nostru vital.
Nationalismul nostru este un urias înfipt cu tãlpi late si de neclintit în
pãmântul nostru românesc, piept de granit, ochi de otel, care impun
neândurata vointã de dãinuire si de apãrare oricât de furioase ar fi
valurile adversitãtilor de orice fel.5)
Nationalismul nostru are un continut social. Nu împarte pe profitori în
români si neromâni. Nu-i tolereazã pe cei dintâi ca si pe cei de-al doilea.
Uneori este chiar mai de temut adversar al celor dintâi, care subjugati
intereselor lor si deservind interesele Patriei, comit un act de înaltã
trãdare.
Armata nationalã este ca un ordin religios. Nationalismul nostru va desfiinta
politica interesului personal. Termenul de "a ajunge", va dispãrea.
Nimeni nu ajunge, ci toti se jertfesc. Jertfã când comanzi, jertfã când te
supui. Dezvoltarea virtutilor cardinale în om, acesta e rostul si fiinta
nationalismului nostru.4)
Revenirea la virtutile noastre strãmosesti care au fost înãbusite, au fost
date la o parte de cãtre o anumitã formã de viatã, care nu ne era proprie.
Atunci nationalismul capãtã un aspect de spiritualitate purã care îl
ridicã dincolo de lutul care îl poartã pe el. Noi nu plecãm de la
postulatul marxist: pâine si pâine si pâine, acest mod de a bãga în
mintea unui om ceva care sã-l asmutã, sã-i atâte ura. Noi îl ridicãm,
fãrã sã ignorãm pâinea, îl ridicãm la înãltimea unde un om trebuie
sã fie situat.4)
5)
Ionel Mota "Cranii de Lemn"
4) Vasile Marin "Crez de Generatie"
Cu "nationalismul" începe perioada de interiorizare a neamurilor, de structure a lor în adâncime. "Nationalul exprimã faza de circumscriere geograficã a natiunilor, de fixare a suveranitãtii lor pe o bucatã de pãmânt. Sensul lui de manifestare este extensiv. Posibilitãtile lui de dezvoltare se întind pe orizontalã. "Nationalismul transfigureazã "nationalul", îi descoperã virtualitãtile creatoare si îi întoarce axa de trãire pe verticalã."Nationalul " reprezintã mobilizarea teritorialã a unui popor; "nationalismul" pleacã de la aceastã achizitie pentru a întreprinde mobilizarea lui spiritualã.
Nationalismul este o revolutie spiritualã. El exprimã momentul în care începe procesul cunoasterii de sine al neamului. Neamul nu e preocupat atât de mult de probleme materiale, cât mai ales sã-si valorifice potentialul de cretie. Cu alte cuvinte, energia lui ofensivã îsi strãmutã câmpul principal de activitate de pe planul istoriei pe planul culturii. Pionierii acestei viziuni luminoase a nationalismului nu pot fi produsul unei educatii uniforme. Pentru realizarea ei trebuie sã se facã apel la spiritul de finete, la varietatea de mijloace si la resursele inepuizabile ale persoanei umane. Numai indivizii obisnuiti sã se orienteze cu usurintã în peisajul lor sufletesc, vor fi capabili sã descopere si vasta panoramã a neamului. Nationalismul reclamã o natiune de personalitãti, o organizare în adâncime a maselor populare. Nu tipul de luptãtor unificat poate sã asigure viitorul unui neam, ci individul emancipat sufleteste, acela care, punând la contributie si experienta altora, îsi urmeazã drumul sãu propriu în explorarea adevãrului.12)
Nationalismul este
însusirea prin care un popor determinat se angajeazã printr-o anumitã fire,
printr-o anumitã expresiune în raport cu celelalte. Este un element de
identificare. Modul de reprezentare al unei natiuni este propriu acelei
natiuni.
De aceea, nationalismul nu este planetar, nu este universal. Da, când spunem
dragostea de natiune, este ceva general întregii alcãtuiri care înseamnã
la un moment dat omenirea. Nationalismul înseamnã a iubi pãmântul, a trãi
în formele pe care le dã existentei tale firea ta. Aceste date sunt elemente
care pot defini orice fel de nationalism. Dar nationalismul ca atare nu poate
sã se manifeste decât în cadrul unei natiuni si aici intervine specificul
unei natiuni. Nationalismul este o armã de luptã, de înlãturare, aceastã
armã nu se întrebuinteazã împotriva altor popoare cu scop de acaparare, de
cucerire; este o armã de luptã fireascã, care leagã pãmântul cu cerul, a
unei singure natiuni.. Intre natiuni nu existã aceste bariere pe care le
ridicã fondul national cu expresiunea lui purã, care apartine numai unei
natiuni.
Acesta este nationalismul.4)
12) Horia
Sima "Menirea Nationalismului"
3) Vasile Marin "Crez de Generatie"
Cine vrea sã lupte
pentru dreptate si pentru cinste în tarã, cine vrea sã munceascã pentru
patria lui, cine vrea sã facã jertfã alãturi de noi, sã vinã cu noi.
In aceastã luptã purtati-vã cu omenie, cu întelepciune. Ocoliti orice
conflict.3)
Arta si lupta se exclud? Viata omeneascã sã fie oare sortitã a se manifsta pe felii, pe compartimente ermetice fãrã nici un contact organic între ele? Si mai ales atunci când o luptã nu se reduce la o mare si finalã ciocnire de arme, cu toate fazele ei pregãtitoare, ci are un câmp de actiune mult mai vast; când ea e în rândul întâi o luptã spiritualã pentru crearea unui nou suflet românesc pentru pentru a forma sufletele dupã un alt tipar decât cel de astãzi, înviind eroismul, avântul spre jertfã, dragostea de luptã pentru binele tuturor, oare chiar si atunci îi rãmâne interzisã artei participarea la aceastã operã de creatiune a unor noi valori sufletesti?
...De vor intra
trupele rusesti pe la noi si vor iesi învingãtoare în numele diavolului,
cine poate sã creadã unde mintea care sã sustinã cã ele vor pleca de la
noi, înainte de a ne sataniza, adicã bolseviza?
Consecintele? Inutil de a le discuta.3)
Tara întregã
trebuie sã se cutremure, sã se înalte si sã înfrunte pe cei ce îi
pregãtesc moartea.
Toti cei ce se gãsesc astãzi pe linia destinului si a istoriei nationale, au
datoria sã cearã si sã impunã scoaterea politicii românesti inerne si
externe de sub influenta si comanda masoneriei, comunismului si iudaismului.
Este singura mãsurã salvatoare, pentru viitorul neamului acesta.3)
Avem cu totii la
dispozitie cea mai formidabilã dinamitã, cel mai rezistibil instrument de
luptã, mai puternic decât tancurile si mitralierele: este propria noastrã
cenusã!...
Coborâti în adâncul vostru sufletesc si întrebati-vã dacã vã
multtumeste sau nu o simplã recitare de idealuri menite a fi vesnic în
frunte. Iar dacã veti simti cã demnitatea voastrã de om si de Român nu mai
îngãduie rusinea tuturor resemnarilor, atunci împãcati-vã (pe încetul si
definitiv, iar nu numai în clipa unui entuziasm trecãtor) cu gândul cã
viata voastrã personalã cade cu totul pe al doilea plan si treceti dincoace,
pe marele drum dureros al jertfei pentru binele altora, pentru binele neamului,
pentru slujirea lui Dumnezeu...5)
3)
C.Z. Codreanu "Circulãri si manifeste"
5) I. Mota "Cranii de Lemn"
Istoria care a fost
sorocitã neamului nostru este încãrcatã de atâtea vremuri viforoase, iar
sufletul românesc este brãzdat de atâtea rãni si zbârcit de atâtea
încercãri, încât s-a obisnuit sã primeascã în adâncul lui orice nouã
amãrãciune cu o atavicã resemnare.
Din vremuri de demult, sub puhoiul strãin, sub împilãrile unei stãpâniri
venetice, românul a încovoiat spinarea si si-a înghitit durerea.13)
Românul de azi are o fobiie, o repulsiune bolnãvicioasã fatã de orice
opunere sau ciocnire mai violentã cu adversitãtile vietii.
Aceastã teamã de izbire, aceastã alunecare spre facilitate, împing traiul
românesc de acum pe cãile de minimã rezistentã, pe cãile piezise si
întortocheate care ocolesc obstacole, cãile linguselilor, ale miseliilor din
umbrã, ale tranzactiei, ale compromisurilor sufletesti, ale târguielilor de
constiintã si ne târãste spre atitudinile de "sãrut mâna" si de
lichelism.13)
In piepturile românesti tãciunele revoltei mocneste sub straturi groase de
cenusã si zgurã.
Rareori se mai aprinde câte o flacãrã si aceea, luati seama, este o
flacãrã de urã.13)
Trebuie sã sfârsim odatã cu traditia asiaticã care cere rãbdare de vite
si spinãri încovoiate sub biciul stãpânirii.
Vrem sã înlãturãm din amintirea sufletului românesc imaginile care îl
micsoreazã, imaginile debiliante si deprimante de încãlcare, de strivire,
de împilãri ale norodului românesc, imaginile ispravnicilor neomenosi,
imaginile gloatelor pustiitoare turcesti si cãzãcesti.
Sã sfârsim odatã cu resemnarea învinsului.
De vrem sã fim învingãtori, sã ne învingem întâi firea noastrã de
astãzi atât de greu apãsatã de seculare amintiri de robie si de servilism.
Prima noastrã iznândã va fi sã desteptãm din amortealã natia
româneascã.
Prin exercitii spirituale severe si flagelând toropeala sufletului românesc,
facem o operã de grãdinãrire, de plivire, de curãtire a înrâuririlor
care opresc o crestere optimã a fãpturii de om românesc.13)
Avem deci sã ne desprindem de moravurile si de influentele turcesti, rusesti,
grecesti, unguresti, frantuzesti, de obiceiurile de gândire si de simtire ale
strãinilor.
Sã ne cioplim un eu al nostru românesc dupã visul unui legionar si dupã
modelurile ce le gãsim dincolo de istoria ultimilor trei sute de ani ai
Neamului românesc.13)
Sã nu credeti însã cã firea românului este molatecã si flescãitã, prin
predestinatie.
Plãiesii voinici si încruntati ai lui Stefan cel Mare, cred cã ar privi cu
dispret pe urmasii lor de astãzi, abrutizati de alcool, de înselãciuni, de
boli trupesti si sufletesti.13)
Legionari, vindecati prin vointa voastrã debilitatea, toropeala si somnul
sufletesc; vindecati bolnãviciosul complex de flexibilitãti ale naturii
românesti; rezistati furtunii, înfigeti în voi o barã de otel care sã
înfrângã orice vointã de a o îndoi.
Fiti fericiti si împãcati chiar dacã trupurile voastre vor fi sfârtecate
în bucãti. Vor rãmâne sãpate în glia tãrii pãtimirea voastrã si
revoltãtoarea rãstignire a atâtor vieti însetate de vis legionar.
13) A. Cantacuzino
"Opere Complete"
Am fost întrebat
dacã activitatea noastrã de pânã acum se aflã pe linia Bisercii Crestine.
Rãspund: facem o mare deosebire între linia pe care mergem noi si linia
Bisericii Crestine.
Linia Bisericii este cu mii de metri deasupra noastrã. Ea atinge perfectia si
sublimul. Nu putem coborâ aceastã linie pentru a explica faptele noastre.
Noi, prin actiunea noastrã, prin toate faptele si gândurile noastre, tindem
cãtre aceastã linie, ne ridicãm spre ea, atât cât ne permite greutatea
pãcatelor cãrnii si condamnarea la care am fost sortiti prin pãcatul
originar.Rãmâne de vãzut cât am putut prin sfortãrile noastre
pãmântesti, a ne înãlta cãtre aceastã linie.2)
Oamenii au o singurã
posibilitate de contact cu Dumnezeu: RUGÃCIUNEA ...
...Neamul nostru, plin de pãcate, trãieste în baza rugãciunilor necurmate
ale maicilor retrase de lume si ale ccãlugãrilor din toate mânãstirile si
schiturile tãrii.
...Rugati-vã necontenit, pentru cã în momentul în care mânãstirile si
bisericile nu se vor mai ruga, tara aceasta se va prãbusi. Rugati-vã si
pentru noi care suntem plini de pãcate si pentru biruinta armatei noastre
legionare-crestine.3)-1)
Legiunea apãrã altarele Bisericii pe care dusmanii vor sã ni le dãrâme.1)
Sã nu se uite cã noi, poporul român, stãm aici, pe acest pãmânt prin voia lui Dumnezeu si binecuvântarea Bisericii Crestine. In jurul altarelor bisericilor s-a aflat adunatã de mii de ani în vremuri de bejenie si restriste, întrega suflare româneascã de pe acest pãmânt, cu femei, copii si bãtrâni, cu constiinta perfectã a ultimului refugiu posibil. Si astãzi stãm gata sã ne adunãm - poporul român - în jurul altarelor ca-n vremuri de mari primejdii, pentru ca îngenunchiati sã cãpãtãm binecuvântarea lui Dumnezeu.1)
Ortodoxismul, care a
luat sub aripa lui de closcã si puiul orfan al natiunii române, prin esenta
lui însãsi legat si întemeiat pe o anumitã idee de universalitatea
spiritualã, era impropriu creãrii unui stat. Dar era în mãsurã, precum a
si dovedit-o, sã pãstreze fiinta unei natiuni si a pãstrat-o temeinic,
dupã cum se poate verifica istoric, elementele nationala si ortodoxa
împletindu-se în mod egal întru crearea fenomenului românesc.4)
1)
C.Z. Codreanu "Cãrticica Sefului de Cuib"
2) C.Z. Codreanu "Pentru Legionari"
3) C.Z. Codreanu "Circulãri si Manifeste"
4) Vasile Marin "Crez de Generatie"
Rugãciunea, ca armã
de educatie si luptã, în câmpul politic, a fost cu totul necunoscutã în
vremea noastrã. Avem stiri precise cã strãmosii nostri daci credeau infinit
în Zamolxe si iubeau moartea; o doreu ca pe o înaltã eliberare din
cãtusele pãmântului. Si mai stim precis cã toatã viata lor era si se
împlinea ca fapt de credintã, afirmându-se prin luptã, practicând
tãcerea si adorând moartea prin luptã, practicând tãcerea si adorând
moartea prin luptã, apãrând neamul si tara.
Tot asa, ne-a rãmas ca mare pildã de credintã în Hristos, domnia si
formidabilele lupte ale lui Stefan cel Mare, domn al Moldovei si sfântã
icoanã a neamului românesc întreg, de totdeauna.Ne-au atestat cronicarii
cã Domnul Stefan poruncea întreg natului moldovean sã tinã post si
rugãciuni, cu luni de zile înaintea marilor bãtãlii cu turcii, iar dupã
rãzboaie îi multumea lui Dumnezeu prin ridicãri si ctioria de mânãstiri
si biserici.
...Credinta strãmosului nostru Stefan cel Mare a fost pentru Corneliu
Codreanu izvor si icoanã de permanentã inspiratie si rugãciune.
Trezit de tânãr copil la puterea miraculoasã a interiorizãrii si
rugãciunii, pretuind clar superioritatea numericã, de echipament si educatie
a dusmanilllor si asupritorilor neamului românesc, împotriva cãruia se
ridica, hotãrât sã lupte pe viatã si pe moarte. Cãpitanul a fãcut apel
la rugãciune, la trãirea crestinã prin ascezã si meditatie, la scoborârea
adevãrului cristic în viata de toate zilele. In munca oamenilor, în
politicã. Practicând mereu tãcerea si singurãtatea, exercitând renuntarea
la bucuriile pãmântesti si moartea de lume, el a ajuns la gândirea cu inima
si la rugãciunea perpetuã....
Cãpitanul a stiut de
puterea misterioasã a rugãciunii. A stiut sã se roage. A practicat cu
smerenie, cu ardoare, cu severã disciplinã, rugãciunea. Se scula dimineata,
înainte de rãsãritul soarelui si se retrrãgeea pentru meditatie si cititul
rugãciunilor. Se ruga. Indelung, intens. Se ruga nu numai pentru sine ca
ssuflet de om, ci si pentru miscare, pentru neam. In vederile sale, individul
nu are dreptul de a actiona dacã ceea ce face si plãnuieste el, nu este bun
si pentru societate, pentru neam. Si mai mult, actiunile acestea trebuie sã
placã lui Dumnezeu.
Pentru a întelege nevoile si chemãrile neamului, ca si pentru a cunoaste si
descifra voia lui Dumnezeu, avem nevoie de rugãciune....
Cãpitanul se ruga. Si ne-a învãtat si pe noi sã ne rugãm. Sã devenim
oameni noi prin interiorizarea, prin practicarea tãcerii, prin rugãciune. In
felul lui, de a lega tot ce credea si fãptuia, de voia lui Ddumnezeu,
politica, grija de cetatea româneascã, a devenit ca-n vremea lui Stefan cel
Mare, o comuniune a neamului cu cerul, cu mortii, cu ierarhiile si tronurile
lumii de dincolo.
Fãrã aceastã temelie de rugãciune în miscarea lui, profundele minuni de
schimbare a oamenilor, de mobilizare a celor mai buni, de desfundare a
virtutilor noastre strãmosesti, nu ar fi fost posibile.
Marile biruinte pe care le-a reputat, pot fi explicate numai ca fruct al
rugãciunii curate, asidue, plinã de ardoare. Fãrã rugãciune, Legiunea
Arhanghelul Mihail n-ar fi devenit scoalã spiritualã...
Cãpitanul a fost conducãtor spiritual. Si arma lui de afirmare si luptã a
fost rugãciunea. Se ruga deseori intens. Din rugãciune îsi trãgea
inspiratia si forta. Spre sfârsitul vietii cred cã stia de rugãciunea
perpetuã, fãrã încetare. Tot ce gândea si fãptuia era rugãciune,
dialog cu Dumnezeu. Stia de marea putere a postului negru, a abstinentei.
Era ascet. Se ruga cu inima....
Vasile Posteucã "Desgroparea Cãpitanului"
Iatã ce ne spune mai
departe poetul V. Posteucã: Stiam de rugãciune, de nevoia de a vorbi cu
Dumnezeu, de a plânge în fata lui si a-i cere ajutor, încã de mic copil.
Dar, în vremea studentiei, în vremea când l-am vãzut pentru prima oarã pe
Cãpitan, nu m-as fi gândit la aplicarea rugãciunii în întreprinderile de
pe planul social si politic...
...personal mi-a fost dat sã-l cunosc pe Cãpitan, în 1933, Aprilie, în
casa lui Vasile Iasinschi...
Venisem cu o camionetã, un grup de studenti de la Cernãuti, între care
Filon Lauric si George Macrin. Inainte de adunare, am fost oaspeti în casa
mare ca un palat a domnului Iasinschi. Asteptând sã se coboare Cãpitanul,
din camera lui de sus, nu stiu pentru ce motiv, am urcat scãrile si prin usa
întredeschisã l-am vãzut în genunchi, rugându-se. Nu m-a observat, nu m-a
auzit. Era adânc în rugãciune. Faptul acesta m-a socat. A trecut prin
mintea si inima mea ca un fulger, despicând cerul în douã. Noi, jos,
cântam râdeam, povesteam nãzdrãvãnii din viata studenteascã de la
Cernãuti. Ne lãudam. Cãutaam sã ne impunem, cu toatã puterea elanului
nostru tineresc. Mãsuram încã lumea si viata cu prãjina pasiunilor, cu
cotul intereselor imediate. El se ruga. Stãtea într-o bãtãlie. Angaja
destinul unui neam întreg. Avea nevoie de ajutorul direct al lui Dumnezeu...
Faptul m-a cutremurat. M-a întors pe dos. M-am coborât la parter, între
ceilalti camarazi, dar nu am vorbit. S-a lãsat peste sufletul meu o grea si
mult grãitoare tãcere. Cãpitanul aducea un element nou în luptã. Nu numai
curajul si fermitatea convingerilor, nu numai oratoria iscusitã si suportul
tineretii noastre nevinovate. Ci o armã nouã. O formidabilã dinamitã: RUGÃCIUNEA.
...El a aplicat
postul si rugãciunea în viata noastrã politicã si spiritualã, pentru a
opri rãul si coruptia si a creste o generatie de oameni noi, capabili de
muncã si credintã, de eroism si martiriu.
Rãzboaiele se
câstigã de aceia care stiu sã atragã din vãzduh, din ceruri, fortele
misterioase ale lumii nevãzute si sã-si asigure concursul acestor forte.
Fortele acestea misterioase sunt sufletele mortilor, sufletele strãmosilor
nostri, care au fost si ei odatã legati de glia, de brazdele noastre, care au
murit pentru apãrarea acestui pãmânt si care sunt si azi legate de el prin
amintirea traiului lor de aici si prin noi, copiii, nepotii si strãnepotii
lor. Dar mai presus de sufletele mortilor stã Dumnezeu...
Cum se poate asigura concursul acestor forte?
1. Prin dreptatea si moralitatea actiunii tale
2. Prin apelul fervent, insistent la ele.1)
Multimile au
câteodatã contactul cu sufletul neamului. Un minut de viziune. Multimile
vãd neamul, cu mortii, cu tot trecutul lui. Ii simt toate clipele de mãrire,
ca si acelea ale înfrângerii. Simt cum clocoteste viitorul. Contactul acesta
cu neamul întreg e plin de înfrigurare, de cutremur. Atunci multimile plâng.
Aceasta va fi fiind mistica nationalã, pe care unii o criticã, pentru cã nu
stiu ce este si pe care altii nu o pot defini pentru cã nu o pot trãi.
Dacã mistica crestinã cu finalul ei extazul, este contactul omului cu
Dumnezeu, printr-un "salt din natura umanã în natura divinã" (Crainic),
mistica nationalã nu este altceva decât contactul omului sau al multimilor
cu sufletul neamului lor, printr-un salt pe care acestea îl fac, din lumea
preocupãrilor personale, în lumea eternã a neamului. Nu cu mintea, cãci
aceasta o face orice istoric, ci trãind cu sufletul lor.2)
Miscarea nationalã ... este o formã nouã de conducere a statelor.
Nemaiîntâlnitã pânã acum ..., ea are la bazã acea stare de înaltã
constiintã nationalã, care mai devreme sau mai târziu, se întinde pânã
la periferiile organismului national.
Este o stare de luminã interioarã. Aceea ce odinioarã era zãcãmânt
instinctiv al neamului, în aceste momente se reflecteazã în constiinte
creând o stare de unanimã iluminatie, întâlnitã numai în marile
experiente religioase. Aceastã stare de drept s-ar putea numi: o stare de
ecumenicitate nationalã.
Un popor în întregimea lui ajunge la constiinta de sine, la constiinta
rostului sãu si a destinului sãu în lume. In istorie n'am întâlnit la
popoare decât sclipiri de o secundã. Din acest punct de vedere, azi ne
gãsim în fata unor fenomene nationale permanente.2)
1) C.Z.
Codrenu "Cãrticica Sefului de Cuib"
2) C.Z. Codreanu "Pentru Legionari"
Prin mistica nationalã se creeazã un om desfãcut de abjectul materialism al epocii, se desghioceazã omul de aderentele epocii actuale, si se face scoala permanentelor eroice. El formeazã omul virtutilor cardinale: erou, preot ascet, corectitudine ostas. Nationalismul concepe societatea ca pe o mare armatã, cu o ierarhie spiritualã si o conducere adecvatã. Nationalismul este un ostas în slujba unei credinte. Actiunile lui sunt subordonate interesului patriei. El se comportã ca si cum ar face-o într-un rãzboi pe care îl poartã natiunea lui. Esentialul este spiritul de jertfã.4)
In sate, când cântam sau vorbeam oamenilor, simteam cã pãtrund în acele adâncuri sufletteesti nedefinite, acolo unde politicienii cu programele lor de împrumut nu putuserã sã pogoare. Aici, în aceste rânduri, am înfipt rãdãcinile Miscãrii Legionare. Ele nu vor mai putea fi scoase de nimeni.2)
Ingemãnati cu
eternitatea, mortii nostri din lumea de dincolo, ne ocrotesc si ne îndreptã
pasii. Ei au realizat acolo, în câmpiile Domnului, o altã Legiune, si ca si
pe vremuri, când erau fiinte muritoare, sunt camarazi. Camarazi de luptã,
camarazi în viatã, camarazi în moarte. Stau cot la cot, umãr la umãr
studeenttul Sterie Ciumetti, muncitorul Nitã Constantin, tãranul Bãlãianu
Nicolae.
Mormintele lor sunt pretutindeni; ele alcãtuiesc punctele punctele cardinale
pentru geografia spiritualitãtii românesti. La cãpãtâiul lor, sub umbra
crucii strãmosesti, vin zilnic pelerinii legionari ca sã reînoiascã
legãmântul de jertfã si sã se împrospãteze cu forte noi de viatã.4)
Convietuirea aceasta
intimã cu moartea, aceastã plãcere a dãruirii în moarte, sorbitã cu
nesat, sculpteazã, în chip de o domnitoare luciditate, toatã figura moralã
a generatiei noastre legionare.
Cu aceatã atitudine rezolvãm totodatã si cauza libertãtii si cauza
demnitãtii omului.
O elitã cârmuitoare, chiar dacã s'ar sminti si s'ar îndiavoli peste noapte,
încã nu poate înjosi si robi o natie alcãtiutã din oameni cu un asemenea
stil de trãire.
Nu veti întâlni tineret mai liber ca acesta, mai demn si mai aspru, care în
sârguinta misiunii sale nu poate fi încãtusat nici de prosperitatea
materialã si nici mãcar de fericire.
Aceastã simtire de zei este o creatie legionarã.
Nationalismul legionar a creat deci virtuti universale care vor încãlzi
inima si hotãrî faptele mai multor generatii de oameni.
Insemnãtatea prozeliticã a credintei legionare va înfige pe orizonturile
lumii renumele României.
Iatã încã o fortã a ecumenicitãtii la român.13)
2)
C.Z. Codreanu "Pentru Legionari"
4) Vasile Marin "Crez de Generatie"
13) A. Cantacuzino "Opere complete"
Pentru noi legionarii,
iubirea aproapelui, dragostea de natie, înfrumusetarea si maximalizarea
sufletului, însãnãtosirea si întãrirea fizicã, o bunã selectionare
sufleteascã si trupeascã, sunt cerinte imperative.
Vrem un om românesc bine diferentiat, fãcut din sevã si din cenusã, sau
pulbere româneascã, un om crescut sub îngãduinta cerului nostru, în
lumina si în cãldura soarelui românesc, un om cu fãptura si simturile
nãscute si hrãnite în cântarea naturii si pãmântului strãmosesc.
Vom creste si ne vom dezvolta în limmitele si potrivit acestei imagini
dinadins zãmislitã de Dumnezeu pentru noi, vom purta flori si vom da fructe
românesti si rãu va fi de ne vom încumeta sã fim altceva decât
înfãptuirile vii ale unui gând Dumnezeesc.
Bine-înteles cã aceastã crestere poate fi strâmbatã, deviatã, aceastã
înmugurire poate fi viciatã pe pãmânt, roadele pot fi chircite si
otrãvite prin fapta noastrã.
Dar aceasta nu înseamnã, cã nu existã în viziunea celui de Sus modelul
divin al neamului român crescând, înverzind, si purtând minunate roade
românesti.
Indeletnicirea si grija superioarã a crestinului legionar este de a-si servi
neamul; de a mângâia si vindeca rãnile si durerile românilor, de a
împãrti frãteste împreunã munca datoratã de toti, de a pãstra pentru
fiecare român, dupã merit, binefacerile si comorile românesti, de a duce
împreunã, fãrã iertare, fãrã bunãtate si fãrã blândete, bãtãlia
împotriva tuturor acelora care dusmãnesc românismul, destinul nostru,
sãnãtatea, desteptarea siaptitudinile la glorie ale Natiei noastre.
Astfel, laolaltã, sã pedepsim rãul si sã-l împutinãm, sã închinãm
silintele noastre unite spre înãltarea natiei în luminisul de glorie ce îi
este hãrãzit; tot împreunã sã iesim din pãcat si din nedreptate
îndreptându-ne spre mântuire.
Elementul moral crestin, spiritualitatea interioarã eroicã si asceticã sunt
operele fundamentale ale operei legionare.
'Cultivãm deci aceastã sãmântã crestinã sãditã pe brazda sufleteascã
legionarã, iar prin educatie si deprindere, înlesnim cresterea acestui
minunat spic crestin si veghem asupra roadelor spiritului creestin produse din
seva legionarã.
Noi credem în superioritatea legii morale.
Suntem convinsi cã, mai puternicã ca orice tiranie, este cenusa omeneascã
strigând rãzbunare pentru o moarte nedreaptã.
Noi credem cã morala unui stat si a unei natiuni trebuie sã se supunã, sã
fie subordonatã constrângerilor onoarei si sã accepte marginile determinate
de respectul ce se datoreazã demnitãtii celorlalte natiuni.
Credem cã e o singurã fortã care, cu timpul, e mai puternicã ca toate,
este forta tãcutã a lacrimilor ce au curs pe nedrept. Este forta oamenilor
care stiu sã sufere cu noblete si este forta cutremurãtoare a blestemului
lor.13)
13)
A.Cantacuzino "Opere Complete"
...Tinerimea românã,
prin tot ce are mai nobil si mai viteaz, stã de veghe în jurul tronului, al
Bisericii, mosiei si familiei...
Dar mai este o tinerime:
O tinerime care se uitã la cer. Care stie sã punã mâna sãnãtos si pe
carte si pe plug si pe armã si la tejghea.
Care stie sã respecte ce este sfânt în tara aceasta si sã-si punã pieptul
zid pentru apãrarea ei.
Care stie sã întindã o mânã loialã prietenului, si sã loveascã pe
dusman si sã scuipe în ochi pe imbecili si pe perversi.
Aceasta este scoala Legiunii si a Gãrzii de Fier.
(Din manifestul adresat absolventilor de liceu cu prilejul organizãrii
marsului din Basarabia în iulie 1930)
Dumnezeu vrea sã
punã tineretului celui nou în fatã, toate durerile posibile spre a se
învrednici de mântuirea natiei românesti. Dupã cum le-a pus pe umeri
însusi Fiului Sãu, spre mântuirea lumii...
...Pãsiti cu inima strânsã de durere pe sub furcile umilintei pe care, spre
a vã dezonora, vi le-au întins acesti dusmani, nu printi ai vostri.3)
Aceastã nebãnuitã de nimeni manifestare colectivã a tineretii românesti,
a fost o izbucnire vulcanicã pornitã din adâncurile natiei...
...Pentru a o mia oarã, rasa aceasta, a pãmântului, amenintã de atâtea ori în decursul veacurilor, îsi aruncã tineretul în fata primejdiei, spre a-si salva fiinta...2)
Misiunea acestei
lupte este încredintatã tineretului român, care dacã vrea sã rãspundã
acestei misiuni istorice, dacãvrea sã mai trãiascã, dacã vrea sã mai
aibã tarã, trebuie sã se pregãteascã si sã-si adune toate puterile
pentru a duce lupta si a birui ...2)
Sunt chemãri, sunt îndemnuri, sunt porunci mute pe care numai tineretul le
aude si le întelege, pentru cã numai lui i se adreseazã. Fiecare generatie
cu misiunea ei în lume.2)
Un tânãr, mai mult ca oricine, are privilegiul de a-si putea fixa o
atitudine politicã eroicã si nobilã, deoarece la el învelissurile acelea
de suprafatã - orgoliul, egoismul, scepticismul, lipsa de ideal- sunt adesea
absente sau apoi foarte volatile si permeabile, astfel încât nu izbutesc sã
închidã ermetic profunzimile sufletesti de eroism, de abnegatie, de dragoste
si ideal. La cel mai în vârstã, învelissurile acestea de suprafatã adesea
se tãbãcesc, cresc în adâncime si nu numai cã izoleazã cu totul
sâmburele sufletesc al puritãtii de simtire, al eroicului, al spiritualului,
dar îl pietrificã, îl usucã, transformând pe omul sufleteste viu într-o
iascã vestedã si uscatã pânã în inimã. De aceea, nãdejdea înoirilor
si înãltãrilor se îndreptã în rândul întâi spre tineret, spre
energiile proaspete si capabile de transformare eroicã.5)
2)
C.Z. Codreanu "Pentru Legionari"
3) C.Z. Codrennu "Circulãri si Manifeste"
5) Ionel Mota "Cranii de Lemn"
Nu sã ajungi
puternic te pregãteste, ci drept. Nu pentru binele tãu sã lupti si sã
muncesti, ci pentru binele si salvarea neamului tãu. Nu singuratic, închis
în turnul egoismului tãu, ci înmãnunchiat cu cei de-o seamã cu tine în
slujba neamului soldat viteaz în serviciul comandat al cauzei nationale.
Se dã astãzi o luptã pe viatã si pe moarte între lumea veche si legiunile
tinere ale luminii. De o parte cei care si-au uitat originile, si-au renegat
credintele, si-au trãdat încrederea pusã în ei, beneficiarii vietii
materiale, de cealaltã parte oastea fãrã nume a tineretului, legiunile
verzi ale încrederii în virtutile neamului, vitejii care pregãtesc o viatã
nouã în tarã nouã, cu pretul libertãtii si de multe ori al vietii lor.
Pãseste hotãrât si goneste de la tine toatã ispita si toate puterile
rãului. Sfarmã cu pumn viguros plasa minciunii, alungã pofta de viatã
ieftinã, ocoleste mirajul si artificialitatea vietii de stradã. Munceste si
crede. Aminteste-ti cã esti venit aici sã te îndrepti nu sã te pierzi. In
tine si în camarazii tãi se aflã sãmânta zilei de mâine. Fãceti-o sã
rodeascã prin munca aprigã, prin jertfa si prin lepãdarea de sine.
Neîncetat, îndârjit, cu puteri reînoite, în slujba aceleiasi idei: NEAMUL.4)
Onoare studentimii,
care pentru credinta ei, înfruntând atâtea lovituri, a dat exemplu de
vointã colectivã nemaiîntâlnit în istoria universitãtilor din lumea
întreagã. In nici o tarã nu s-a vãzut ca studentimea, unitã într-un
singur suflet, asumându-si toate responsabilitãtile si toate riscurile, sã
poatã mentine grava generalã timp de un an de zile, pentru a-si impune
credintele, urmãrind prin demonstratia ei, trezirea la constiintã a natiei
întregi, fatã de cea mai grea problemã a existentei sale.
Este o paginã frumoasã, o paginã eroicã scrisã cu suferinta acestei
tinerimi în cartea neamului românesc.2)
Stând pe linia crestinã, spiritualã, noi, tineretul legionar, suntem preocupati în primul rând sã cucerim marile însusiri nationale sufletesti si trupesti, calitãtile alese ale omului românesc, cerute de mãrirea si de slava destinului sãu.13)
5)
Ionel Mota "Cranii de Lemn"
4) Vasile Marin "Crez de generatie"
2) C. Z. Codreanu "Pentru Legionari"
13) A. Cantacuzino "Opere Complete"
Tara româneascã nu poate fi niciodatã o Românie Ungaro-Germanie, în care fiecare popor al tãrii si-ar avea frântura lui de patrie, care s-ar putea separa, la nevoie de soarta intereselor celorlalte frânturi de stat. Stat national românesc unitar, indivizibil în conceptie si în fapt. România e tara românilor, iar minoritarii conlocuitori cu noi nu trebuie sã aibã decât o singurã grijã: sã fie loiali si sã nu atingã cu nimic interesele statului si ale natiunii românesti, pentru a putea trãi în tihnã si pace alãturi de noi, bucurându-se de ospitalitatea si probitatea româneascã totdeauna respectuoasã fatã de drepturile altuia.5)
"Sã nu vadã
nimeni în noi niste asupritori ai altor neamuri, sau niste mâncãtori de
jidani din urã religioasã.Criteriul în urma cãruia un stat poate lua
mãsuri restrictive în contra unei minoritãti, nu poate fi nici aversiunea
de rasã, nici ura religioasã. Principiul cãlãuzitor trebuie sã fie:
pericolul pe care o minoritate îl pote prezenta pentru viata si libera
dezvoltare a natiunii dominante" (C.Z.C.)
Pentru noi sunt douã categorii de minoritãti: jidani si crestini. Cei
dintâi reprezintã un mare pericol pentru existenta si cultura neamului
românesc.10)
Pentru ca poporul
român sã-si frângã orice putere de rezistentã, jidanii vor aplica un plan
unic si într-adevãr diabolic.
1. Vor cãuta sã rupã legãturile sufletesti ale neamului cu cerul si cu
pãmântul... prin împrãstiere, pe scarã întinsã, a teoriilor ateiste,
spre a face din poporul român, sau mãcar numai din conducãtorii lui, un
popor despãrtit de Dumnezeu si de mortii lui, pentru a-l omorâ, nnu cu sabia
ci tãindu-i rãdãcinile de viatã spiritualã.
Pentru ruperea legãturilor cu pãmântul, izvorul material de existentã al
unui neam, vor ataca nationalismul ca idee învechitã si tot ce se leagã de
ideea de Patrie, de Pãmânt pentru ca sã rupã firul iubirii care uneste
poporul român de brazda lui.
2. Pentru ca aceasta sã reuseascã, vor cãuta sã punã mâna pe presã.
3. Vor întrebuinta orice prilej, pentru ca în tabãra poporului român sã
fie dezbinare, neîntelegeri, ceartã si dacã e posibil îl vor împãrti în
mai multe tabere, care sã se lupte între ele.
4. Vor cãuta sã acapareze cât mai mult mijloacele de existentã ale
românilor.
5. Ii vor îndemna sistematic pe calea desfrâului, nimicindu-le familia si
puterea moralã.
5)
Ionel Mota "Cranii de Lemn"
10) Ion Banea "Rânduri
cãtre Generatia noastrã"
6. Ii vor otrãvi ssi
ameti cu tot felul de bãuturi si otrãvuri...
...Aceste planuri sunt însã ca si gazele de rãzboi. Sã le întrebuintezi
pentru adversar, dar sã nu te atingã pe tine. Propovãduiesc ateismul pentru
români, dar ei nu sunt atei, ci tin cu habotnicie la respectarea celor mai
mici percepte religioase.
Vor sã dezlege pe români de dragostea pãmântului lor, dar ei acapareazã
pãmânturi. Se ridicã împotriva ideii nationale, dar ei rãmân
nationalisti sovini.2)
Este pentru prima datã în istoria noastrã si de aceea ne simtim dezarmati si ccãdem învinsi, când românii se întâlnesc cu un neam, care nu-l atacã cu sabia, ci cu armele proprii rasei iudaice cu care izbesc si paralizeazã mai întâi instinctul moral al neamurilor, împrãstiind în mod sistematic toate bolile morale si distrugând astfel orice posibilitate de actiune.2)
...vedem perfidia presei jidãnesti, vedem reaua credintã în toate împrejurãrile, vedem atâtãrile ei în tot ceea ce era antiromânesc, vedem opera de lingusire si de ridicare a oamenilor politici, a functionarilor, a autoritãtilor, a scriitorilor, a preotilor crestini, care se pretau a face jocul intereselor jidãnesti; vedem batjocura de care se învrednniceau toti cei ce aveau o atitudine româneascã corectã, demnã, sau care îndrãzneau sã demaste primejdia jidãneascã; vedem necuviinta cu care eram tratati noi, în propria noastrã casã, ca si cum ei ar fi fost aici stãpâni de mii de ani; vedem cu indignare amestecul îndrãznet al acestor musafiri nepoftiti, în cele mai intime probleme de viatã româneascã, religie, culturã, artã, politicã; cãutând ei a trasa liniile pe care sã se miste destinul neamului nostru.2)
Manifestatia contra
presei jidãnesti, înseamnã: declararea ei de dusmanã a intereselor
nationale si prin aceasta atragerea luãrii aminte a românilor de a nu se
lãsa indusi în eroare, orbiti sau condusi de presa scrisã de jidani sau
români jidãniti.
Presa aceasta atacã ideea rligioasã la români, slãbindu-le astfel
rezistenta moralã si rupându-le contactul cu Dumnezeu.
Presa aceasta împrãstie teorii antinationale, slãbindu-le credinta în
natiune si rupându-i de pãmântul tãrii, de dragostea pentru el, pãmânt
care în toate timpurile a fost îndemn la luptã si sacrificiu.
Presa aceasta prezintã fals interesele noastre românesti, dezorientând si
îndreptând pe români pe linii opuse intereselor nationale...
Presa aceasta înaltã mediocritãtile si oamenii capabili de coruptie pentru
ca strãinul sã-si poatã satisface interesele lui si coboarã valorile
morale care nu se vor preta a face servicii iudaismului si interselor acestuia.
2) C.Z. Codreanu "Pentru Legionari"
Presa aceasta
otrãveste sufletul neamului, dând zilnic si sistematic publicitate crimelor
senzationale, legãturilor imorale, avorturilor, aventurilor.
Presa aceata omoarã adevãrul si slujeste minciuna cu perseverentã
diabolicã, întrebuinteazã calomnia ca armã de distrugere a luptãtorilor
români.2)
...Numãrul jidanilor
din România nu se cunoaste exact. Pentru cã statisticile încercate au fost
fãcute cu cea mai mare lipsã de interes de cãtre politicienii români,
pentru a-si ascunde opera de trãdare nationalã si pentru cã jidanii de
pretutindeni fug de adevãrul statisticii...
Si au dreptate din punctul lor de vedere, pentru cã românii pusi în fata
numãrului
exact al populatiei jidãnesti si-ar da seama cã se aflã în fata unei
adevãrate primejdii nationale si s-ar ridica pentru a-si apãra patria. Deci,
în fata adevãrului statistic, puterea iudaicã se stinge, moare. Ea nu poate
trãi decât din ascunderea adevãrului, din falsificarea lui, din minciunã.2)
...Eu nu întrebuintez cuvântul de jidan, pentru ca sã insult pe cineva. Eu le spun jidani pentru cã asa cred eu cã se numesc ei si de altfel, mi se pare curioos, este singura natie care fuge de numele ei propriu, de numele pe care îl are... 1)
In privinta
minoritãtilor crestine, generatia tânãrã înseamnã principiile mari de
conduitã.
1. Simpatia naturalã fatã de natiunea de bastinã nu poate fi socotitã,
nici lipsa de loialitate si nici ca un pericol pentru statul român.
2. Minoritãtile conlocuitoare în România, urmeazã sã se bucure de toate
drepturile, în mãsura loialitãtii de care vor da dovadã în fata statului
român. Cel sau cei ce se vor opune sau unelti aici în casã la noi, în
contra viitorului românesc, vor fi striviti. De altfel ca si românii care se
vor opune sau vor unelti 10)
Suntem un neam de
oameni nobili.
Fiindcã suntem singurul neam care pãstrãm aici, în aceastã parte a
Europei, traditiile pãmântului si ale cerului de deasupra noastrã.
Fiindcã suntem singurii stãpâni din vremuri imemoriale pe pãmânturile
acestea peste care toate neamurile, dar absolut toate neamurile care ne
înconjoarã, au venit mult mai târziu. Oaspeti pe pãmânturile acestea sunt
si ungurii si bulgarii si sârbii si rusii si polonii si slovacii 8)
8)
V.P. Gârniceanu "Din Lumea Legionarã"
2) C.Z. Codreanu "Pentru Legionari"
1) C.Z. Codreanu "Cãrticica Sefului de Cuib"
10) Ion Banea "Rânduri cãtre Generatia Noastrã"
Pãziti-vã pe voi si
pe copiii vostri de azi si de mâine ai neamului românesc si ai oricãrui
neam din lume, de aceastã racilã îngrozitoare: miselia.
Toatã inteligenta, toatã învãtãtura, toate talentele, toatã educatia nu
vor servi la nimic, dacã vom fi misei.
Invãtati pe copiii vostri sã nu întrebuinteze miselia nici în contra
pritenului si nici în contra celui mai mare dusman al lor. Cãci nu vor
învinge, ci vor fi mai mult decât învinsi, vor fi striviti, Nici în contra
miselului si a armelor lui miselesti sã nu întrebuinteze miselia. Pentru cã
de vor învinge, nu va fi decât un schimb de persoane. Miselia va rãmâne
neschimbatã. Miselia învinsului va fi înlocuitã de miselia
învingãtorului. In esentã, aceeasi miselie va stãpâni peste lume.
Intunericul miseliei din lume nu poate fi alungat prin alt întuneric, ci
numai prin lumina pe care o aduce sufletul viteazului, plin de caracter si de
onoare.2)
Este o mare gresealã
ca un sef legionar, din invidie sã înceapã a vorbi de rãu, în fata
oamenilor din cuib sau din sat, pe un camarad al sãu. Aceasta duce la
dezbinarea în douã a legionarilor, la llupta dintrre dânsii, la victoria
inamicului.
Este asa de grav acest lucru, încât Legiunea considerã asemenea fapte
aproape ca o trãdare...1)
Dacã însã printre legionari va fi prins unul care se va vinde pentru bani
si va deveni trãdãtor al Legiunii, va fi pedepsit azi, mâine, peste un an
sau peste doi.1)
...Trãdarea ne-a mãcinat puterile neamului.
Noi, românii, nu ne-am asezat niciodatã cu arma în mânã în fata ei; de
aceea a prins rãdãcini, de aceea trãdãtorii s-au înmultit pe toate
cãrãrile, de aceea viata noastrã de stat nu e decât o trãdare permanentã
de neam. Dacã nu rezolvãm problema trãdãrii, opera noastrã va fi
compromisã.2)
Jidanii ne sunt
dusmani si în aceastã calitate ne urãsc, ne otrãvesc, ne exterminã.
Conducãtorii români, care se aseazã pe aceeasi linie cu ei, sunt mai mult
decât dusmani, sunt trãdãtori.
Pedeapsa cea dintâi si cea mai cruntã se cuvine în primul rând
trãdãtorului si în al doilea rând dusmanului.
Dacã as avea un singur glonte, iar în fata mea un dusman si un trãdãtor,
glontul l-as trimite în trãdãtor.2)
1) C.Z.
Codreanu "Cãrticica Sefului de Cuib"
2) C.Z. Codreanu "Pentru Legionari"
Lumea politicienilor
trãieste în lux si în petreceri scandaloase, în imoralitatea cea mai
dezgustãtoare, pe spinarea unei tãri din ce în ce mai demoralizatã. Cine
sã se mai ocupe de nevoile ei?
Politicienii acestia, cu familiile lor si cu agentii lor, au nevoie de bani.
Bani pentru petrecere, bani pentru a-si întretine clientela politicã, bani
pentru voturi, bani pentru cumpãrarea de constiinte omenesti. Rând pe rând
cetele lor se vor nãpusti si vor spolia tara. Aceasta va însemna, în
ultimã anallizã, guvernarea lor, opera lor de guvernare. Vor secãtui
bugetele statului, ale primãriilor, ale prefecturilor.
Se vor înfige ca niste cãpuse în consiliile de administratie ale tuturor
întreprinderilor, de unde vor încasa tantieme de zeci de milioane, fãrã
nici o muncã, din sudoarea si din sângele muncitorului istovit.
Vor fi încadrati în consiliile bancherilor jidani, de unde vor primi jetoane,
de alte milioane si zeci de milioane, ca pret al vânzãrilor de neam.
Vor da nastere la afaceri scandaloase, care vor îngrozi lumea. Coruptia se va
întinde în viata publicã a tãrii ca o plagã, de la cel mai umil slujbas
si pânã la ministri. Se vor vinde oricui. Oricine va avea bani, va putea
sã-i cumpere pe acesti monstri si prin ei tara întregã.
De aceea, când tara stoarsã nu va mai putea sã le mai dea bani, vor ceda
consortilor de bancheri strãini, rând pe rând, bogãtiile pãmântului si
cu ele independenta noastrã nationalã.2)
Teoria care ne îndeamnã sã intrãm cu totii în partide, pentru a le face bune, dacã zicem cã sunt rele, e falsã si perfidã. Dupã cum, de la începutul lumii curge, zi si noapte, necontenit prin mii de râuri, prin fluvii, numai apã dulce la Marea Neagrã si nu reuseste sã-i îndulceascã apa, ci din contrã, se face sãratã si cea dulce, tot asa si noi în cloaca partidelor politice, nu numai cã nu le vom îndrepta, dar ne vom strica si pe noi.2)
...Cea mai mare
primejdie nationalã stã în aceea de a ne fi deformat, de a ne fi desfigurat
structura noastrã rasialã daco-romanã, dând nastere acestui tip de om,
creind aceastã cãzãturã, aceastã stârpiturã moralã: politicianul care
nu mai are nimic din nobletea rasei noastre, care ne dezonoreazã si ne
omoarã.
Dacã acest tip de om va continua sã mai conducã aceastã tarã, Neamul
Românesc va închide ochii pentru totdeauna si România se va prãbusi, cu
toate strãlucitele programe cu care "smecheria" degeneratului va
sti sã ungã ochii multimilor nenorocite. Dintre toate relele pe care ni le-a
adus invazia jidãneascã, aceasta este cel mai îngrozitor!2)
2)
C.Z. Codreanu "Pentru Legionari"
Se rãstoarnã
guverne incapabile si se aseazã în locul lor altele si mai incapabile.
Nimeni nu mai stie de unde vine si nimeni nu mai pricepe unde are sã ajungã.
E o îvãlmãsealã din care nu se alege nimic pentru mai binele multimii.
Pentru ce toate acestea?
Pleava politicianistã, odatã ajunsã la putere, se aseazã pe jaf. Si pentru
aceasta nu crutã nimic: corupe justitia, terfeleste ostirea, ticãloseste
administratia, înjoseste biserica, degradeazã scoala. Nimeni si nimic nu
rãmâne atins de noroiul politicianist.
Impotriva tuturor partidelor care au mãcinat la moara lor de atâta amar de
vreme rodul muncii nationale, împotriva tuturor acelora care s-au alãturat
operei de jaf organizatã de partide, împotriva duhului rãu care bântuie
în aceastã tarã, se ridicã astãzi ca un singur val, tineretea curatã si
nepãtatã, tineretea muncii si a cinstei, tineretea dreptãtii si a faptei.
Se ridicã tineretea care si-a jurat cã în afarã de binele tãrii, ea nu
mai cunoaste alt interes.; tineretea care s-a legat sã nu odihneascã pânã
nu va face curãtenie deplinã în vatra tãrii; tineretea care va înfrunta
si moartea pentru împlinirea celor ce si-a promis sã împlineascã.
Dusmãnitã de corbii partidelor politice, organizatia "Gãrzii de Fier",
compusã numai din oameni tineri, pregãtiti si curajosi, vine înaintea
întregii tãri si spune:
Frati de pretutindeni! Vreme îndelungatã, partidele politice si complicii
lor v-au înselat credinta, v-au irosit munca voastrã asprã si v-au cotropit
viata. Ani de zile, oamenii partidelor au jucat hora desfrâului si-a
necinstei pe spinarea voastrã. Toti acei care au lins pragurile caselor
voastre, cersindu-vã în alegeri voturile, v-au scuipat în fatã când ati
cerut dreptate; toti cei pe care i-ati trimis prin votul vostru lliber ori
siluit la cârma tãrii, v-au prãdat si batjocorit.
Nãdejdea mântuirii voastre si a natiei întregi, nu se mai poate îndrepta
într-acolo. Dacã va mai rãmas glas de strigat dreptate; ddacã v-a mai
rãmas un pic de vlagã în bãrbãtia bratului vostru; si dacã mai pâlpâie
încã în candela sufletului vostru o cât de slabã luminitã de credintã,
veniti cu noi.
Natiune nu mai poate tolera sã fie geratã la infinit de coteriile
partidelor politice existente, vase diverse cu acelasi continut si comanda
statului trebuie luatã din mâini debile articulate cu trupuri astmatice.
Asa dupã cum soarele primãverii sparge si goneste norii cei negrii ai iernii,
desteleneste pãmântul si învie rodul, tot astfel tineretea organizatã de
noi, va purta facla învierii neamului pe tot cuprinsul tãrii, va preface în
scrum putrrgaiul politicienist si va trage brazdã nouã în ogorul
strãmosesc, aruncând sãmânta cea bunã care sã dea rod însutit.
Veniti alãturi de aceia care au înscris cu sângele credintei, pe drapelul
lor, "Fapta".4)
4)
Vasile Marin "Crez de Generatie"
...Activitatea
politicã a Legiunii nu e altceva decât expresia unei sfortãri continue
de a realiza idealurile ei, de a da întruchiparea conceptiei vii în sufletul
legionarilor. Numai cine stãpâneste perspectiva integralã a Miscãrii,
poate sã urmãreascã si linia ei politicã, sã evite concluziile false si
sã ajungã astfel la o judecatã realistã asupra trecutului ei.6)
Am înãltat un steag.
In contra lor, în contra celor care au ruinat tara, în contra cetelor de
strãini, de înstrãinati care ne-au supt si mãduva din oase, am înãltat
un steag...
...Noi, slujitorii acestui steag nu ne-am legat împreunã ca sã furãm tara,
nu ne-am legat împreunã sã ne cãpãtãm partizani si sã le dãm ca sã
roadã oase din oasele tãrii.
Noi ne-am legat împreunã sã rãmânem sãraci pânã la mormânt, vom
sãrãci si acei ce suntem bogati, dar ne-am legat sã biruim. Sã învingem
si sã rãzbunãm...
...Zadarnic si gresit ne-au confundat unii sãteni si orãseni crezând cã
noi luptãm sã-i cãpãtuim pe dânsii si sã le facem poftele, sã le dãm
tara ca s-o mãnânce; ei bine, NU!1)
...Nici un deputat legionar nu va avea voie sã se ocupe cu satisfacerea
intereselor, sau afacerilor diverselor rude, cumetri, partizani.
Celor care urmãresc satisfacerea unor atari interese, le veti comunica
hotãrât cã nu au a vota cu Miscarea Legionarã...3)
Niciodatã, Miscarea Legionarã, pentru a birui, nu va recurge la "ideea
de complot" sau "loviturã de stat".
...Miscarea Legionarã nu poate birui decât odatã cu desãvârsirea unui
proces interior de constiintã a natiunii române.
Când acest proces va cuprinde pe majoritatea românilor si se va desãvârsi,
biruinta va veni atunci automat...3)
Loviturã de stat nu
voim sã dãm.
...prin esenta însãsi a conceptiei noastre, noi suntem contra acestui sistem
(loviturã de stat). Insemneazã o atitudine de bruscare, de naturã
exterioarã, pe când noi asteptãm biruinta noastrã de la desãvârsirea în
sufletul natiunii a unui proces de perfectiune omeneascã...3)
Noi nu urmãrim
decât sã ne apãrãm patria amenintatã de viscolul furtunii. Patria
pãrintilor nostri si cuibul cald al acelora care vin dupã noi...
Fixez aceste puncte în: DUMNEZEU, PATRIE, REGE, FAMILIE, PROPRIETATE si
ARMATÃ., care sã garanteze existenta statului român.1)
6)
Horia Sima "Omul Nou"
1) C.Z. Codreanu "Cãrticica
Sefului de Cuib"
3) C.Z. Codreanu "Circulãri si
Manifeste"
... Veti lupta cu tãrie de neînvins, dar numai în cadrul legalitãtii. In modul acesta veti dezarma pe toti vrãjmasii nostri care au uneltit în contra noastrã si care încearcã si astãzi sã unelteascã.3)
Vom birui pe cãile legilor, oricât de tare ni le vor strâmtora autorii lor pentru a ne împiedica biruinta sau pentru a ne forta sã pãsim alãturi de ele.3)
Noi ne-am încadrat însã în cea mai perfectã ordine si legalitate. Pentru ca sã nu ni se poatã spune nimic. Dar aceasta nu va avea nici o valoare. Lozinca guvernelor va fi: "Nu vã putem distruge pentru cã ati cãlcat legile? Nu-i nimic, le cãlcãm noi si vã distrugem! Nu vreti sã fiti "ilegali", suntem noi "ilegali". Incât în modul acesta, am intrat întrr-un sistem cu adevãrat talmudic: pe de o parte acuzati prin presã si prin toate oficinile politice, de "ilegalitate", iar pe de altã parte, stând în cadrul perfect al legii, suntem mãcinati prin cele mai odioase si ilegale sisteme, de cãtre toti reprezentantii guvernelor si ai statului, aflati în cea mai flagrantã ilegalitate.2)
Deci suntem aruncati
din raportul de Drept în raportul de fortã.
Pe acesta însã noi nu-l primim. Noi am înteles sã actionãm în cadrul
legii, manifestându-ne credintele noastre ...
...dacã orice manifestatie de credintã ne este interzisã, ratiunea de
existentã a partidului nostru a încetat.
Nu voim sã întrebuintãm forta.
Nu voim sã întrebuintãm violenta.3)
2) C.Z.
Codreanu "Pentru Legionari"
3) C.Z. Codreanu "Circulãri si manifeste"
1. Legea disciplinei: fii disciplinat legionar, cãci numai asa vei învinge. Urmeazã-ti seful si la bine si la greu.
2. Legea muncii: munceste. Munceste în fiecare zi. Munceste cu drag. Rãsplata muncii sã-ti fie nu câstigul, ci multumirea cã ai pus o cãrãmidã la înãltarea Legiunii si la înflorirea României.
3. Legea tãcerii: vorbeste putin. Vorbeste ce trebuie. Vorbeste când trebuie. Oratoria ta este oratoria faptei. Tu fãptuieste, lasã pe altii sã vorbeascã.
4. Legea educatiei: trebuie ssã devii altul. Un erou. In cuib fã-ti toatã scoala. Cunoaste bine Legiunea.
5. Legea ajutorului reciproc: ajutã-ti fratele cãzut în nenorocire. Nu-l lãsa.
6. Legea onoarei: mergi numai pe cãile indicate de onoare. Luptã si nu fii niciodatã misel. Lasã pentru altii cãile infamiei, mai bine sã cazi luptând pe drumul onoarei.1)
Disciplina este o
îngrãdire a noastrã, fie pentru a ne conforma unor norme de viatã, fie
pentru a ne conforma vointei unui sef.
In cazul întâi o practicãm pentru a ne urca pe înãltimile vietii, în
cazul al doilea, pentru a obtine succesul în luptã: cu natura sau dusmanii.
Pot fi o sutã de oameni care se iubesc între ei ca fratii. Dar în fata unei
actiuni e posibil ca fiecare sã aibã câte o pãrere. O sutã de pãreri nu
vor birui niciodatã. Dragostea singurã nu-i va putea face biruitori. Este
nevoie de disciplinã. Pentru a birui trebuie sã-si însuseascã o singurã
pãrere, aceea a celui mai experimentat dintre ei, a sefului.
Disciplina este chezãsia biruintei pentru cã ea asigurã unitatea efortului.
Sunt greutãti pe care numai un neam unit, ascultând de o singurã comandã,
le poate birui. Cine este imbecilul, care într-un asemenea caz sã refuze de
a se grupa cu toti ai lui la un loc, ascultând de aceeasi comandã, pentru
motivul cã disciplina i-ar stirbi din personalitate?
In asemenea cazuri, când neamul îti este amenintat si când firea lucrurilor
te îndeamnã sã-ti schilodesti trupul, sã-ti pierzi viata, sã-ti sfarmi
familia, sã-tti periclitezi viitorul copiilor, sã renunti la tot ce ai pe
acest pãmânt, pentru a ti-l salva, este cel putin ridicol sã vorbesti
despre "stirbirea personalitãtii".
1) C.Z. Codreanu "Cãrticica Sefului de Cuib"
Disciplina nu
înjoseste pentru cã te face biruitor. Si dacã biruintele nu se pot câstiga
decât cu jertfã, disciplina este cea mai micã dintre toate jertfele pe care
un om poate sã le facã pentru victoria neamului sãu.
Dacã disciplina este o renuntare, o jertfã, ea nu înjoseste pe nimeni.
Pentru cã orice jertfã înaltã, nu coboarã.
Neamul acesta al nostru având în calea sa uriase greutãti de trecut,
fiecare român, trebuie sã primeascã educatia disciplinei cu dragã inimã
si cu constiinta cã astfel contribui la biruinta de mâine.
Nu existã biruintã fãrã unitate. Si nu existã unitate fãrã disciplinã.
De aceea, neamul nostru va trebui sã condamne si sã considere ca o actiune
vrãjmasã orice abatere de la scoala disciplinei ca pe ceva care-i
pericliteazã biruintele si viata.2)
Munca fiecãrui cuib este de o mare importantã. Nu se poate ca un cuib sã se
constituiascã si apoi sã nu mai lucreze nimic, adicã sã nu mai dea nici un
semn de viatã.1)
...O singurã bucurie în viatã: sã vedem cum înfloreste România din munca
noastrã pe care o prestãm cu drag, cu devotament, fiecare la locul nostru,
adicã la locul în care putem sã dãm maximum.3)
Legionarul începe orice muncã cu gândul la Dumnezeu si-I multumeste la
ajungerea scopului urmãrit.1)
...în linii generale, în cuib nu se va da loc la discutii înfocate,
violente, contradictorii. Cât mai putinã vorbã, cât mai multã meditatie,
nimic sã nu tulbure majestatea tãcerii si a bunei întelegeri.
Se vor face exercitii de tãcere completã.1)
Legionarul va trebui
sã stie cã: Legiunea va învinge pânã la sfârsit, toate partidele,
oricâte piedici i se vor pune în cale.
...Cã legionarii, sunt chemati de Dumnezeu ca dupã veacuri de întuneric si
asuprire, sã sune trâmbita învierii neamului românesc.
Seful de cuib va cãuta sã sãdeascã adânc în sufletul fiecãruia dintre
membrii cuibului credinta în Dumnezeu, în Patrie si în misiunea neamuluui
nostru.1)
...Cuibul nostru era cald. Raporturile dintre noi erau absolut familiare.
Cineva nu intra aici ca într-o cazarmã rece, ci ca în casa lui, ca în
familia lui. Aici nu venea numai pentru a primi ordine. Aici gãsea o razã de
dragoste, un ceas de liniste sufleteascã, un cuvânt de încurajare, o
mângâiere, un ajutor la nenorocire sau la nevoie.2)
Când un legionar sau un cuib primeste un ordin, este o chestiune de onoare,
de a-l executa trecând prin foc si prin apã, dacã este nevoie.1)
Probabil, nepornind
pe drumul ratiunii, cu alcãtuire de programe, discutii contradictorii,
argumentãri filozofice, conferinte, singura posibilitate de manifestare a
stãrii noastre lãuntrice, era cântecul. Cântam acele cântece în care
simtãmintele noastre îsi gãseau multumire.
"Pe o stâncã neagrã", cântecul lui Stefan cel Mare, a cãrui
melodie, se spune, s-a pãstrat din timpul lui, din generatie în generatie.
Se spune cã în sunetul acestei melodii intra Stefan triumfãtor în cetatea
sa de la Suceava, acum 500 de ani. Când îl cântam, simteam trãind acele
vremuri de mãrire si glorie româneascã, ne afundãm în 500 de ani de
istorie si trãim câteva clipe acolo în contact cu vechiii soldati si arcasi
ai lui Stefan si însusi cu el.2)
Pentru a putea sã cânti, îti trebuie o anumitã stare sufleteascã. O
armonie în sufletul tãu. Cel ce merge sã fure pe cineva, nu poate cânta.
Nici cel ce merge sã facã o nedreptate. Nici cel al cãrui suflet este ros
de patimi si de vrãjmãsie fatã de camaradul sãu. Si nici acela al cãrui
suflet e sterp de credintã.
De nu veti putea cânta, sã stiti cã este o boalã care vã roade în
adâncul fiintei voastre sufletesti sau cã vremea v-a turnat pãcate peste
sufletul curat; iar dacã nu le puteti vindeca, sã vã dati de o parte si sã
lãsati locul vostru, celor ce vor putea cânta.2)
Legiunea fiind o miscare spiritualã mare si rãscolitoare, cu actiune
directã asupra sufletului, era firesc ca cea dintâi manifestare care
exterioriza aceastã credintã sã-si gãseascã glas prin cântec. Cântecul
este doar vorba sufletului. Prin mijlocirea lui sufletele se îmbrãtiseazã.
Adresându-se, sentimentului si pornind din sentiment, cântecul înaltã, dã
avânt si creeazã anumite predispozitiuni. El este firul nevãzut pe care se
ridicã omul de la pãmânt spre zãrile înalte ale seninului, ale vietii
sufletesti, spre Dumnezeu.
Mãrturisirile de credintã, oricare a fost esenta originii lor, mai mult
decât prin orice alt mijloc s-au rãspândit si au trãit prin cântec.
Actiunile mari omenesti totdeuna si-au gãsit eternizarea prin cântec. Eroii
si faptele lor tot prin ajutorul cântecelor trãiesc. Bucuriile si durerile
tot prin ele le trãim cu totii.
Credinta legionarã a
dat nastere cântecelor legionare Lumea nouã pe care o pregãtea Cãpitanul
s-a arãtat mai întâi sub haina cântecului.
"In adevãr, din primul minut, în iunie 1927, pe când eram numai
câtiva tineri dispretuiti de toatã llumea, am cântat: "Sculati români
la luptã, bate ora ..."7)
2)
C.Z. Codreanu "Pentru Legionari"
7) I.Banea "Opere Complete"
Vremurile noastre
sunt vremuri de rãscruce, viata colectivvã nu se manifestã normal,
continuu si tenace, ci este zguduitã si plinã de frãmântãri în cãutarea
echilibrului, în gãsirea fãgasului potrivit tendintelor si plenitudinelor
pe care timpul de azi le pretinde acestei vieti.
Acest dezechilibru, pe care-l simtim si-l trãim cu totii, îsi are originea
în îndepãrtarea omului de la misiunea lui.7)
Tot felul de crize au zguduit organismul nostru social, mergând din dezastru
în dezastru, începând cu pustiitoarea crizã sufleteascã, generatoare a
tuturor celorlalte prãbusiri cunoscute si trãite.
Din frãmântãrile acestei prãbusiri si dezagregãri nationale, se ridicã
însã de o vreme încoace, o frãtie pe care nu a cunoscut-o încã
pãmântul românesc.
Este hora frãtiei legionare; este credinta cea nouã care încãlzeste
generatia tânãrã, asteptând binecuvântarea cerului.
Miscarea Legionarã este o învolburare a întregului neam românesc si ea
urmãreste sã formeze un alt suflet pentru acest neam. Cãci ceea ce trebuie
schimbat în primul rând la noi, este sufletul. Când vom fi un neam cu
sufletul sãnãtos si curat, atunci vom putea fi tari. Prin puterea noastrã
vom putea fi stãpâni în tara noastrã.
Miscarea Legionarã s-a pornit în primul rând împotriva rãului din noi si
dintre noi. Sã îndrepteze pãcatele care ne ucid sufletele si dupã aceea
împotriva dusmanilor care se gãsesc aici, între noi, în statul nostru si
pe pãmântul tãrii noastre, cu gândul dusmãnos de a se face ei stãpâni.7)
Foarte greu lucru este de fãcut. Cãci nimic nu este mai greu de îndeplinit
decât sã întorci pe un om de pe drumul cel gresit si sã-l faci sã se
schimbe, sã aibã alte purtãri, altã viatã. Sã fie cinstit, harnic, cu
frica lui Dumnezeu, iubindu-si neamul si jertfindu-se pentru el. Este greu cu
un om, d-apoi cu un neam! Dar totusi se poate. Incetul cu încetul, cu
rãbdare multã si cu dragoste multã se va întâmpla de bunãseamã si
aceasta. Sunt semne foarte grãitoare cã nu este departe ziua, când acest
neam va vedea în Miscarea Legionarã singura cale de a se mântui.7)
Pentru legionar,
orice problemã este un examen de seriozitate. Nimic nu i se pare
"usor", nimic nu i se pare superficial. Tragismul este vibratia
sufleteascã în care se desfãsoarã vointa legionarului. Legionarii
repudiazã o lume în care creeru domneste, pentru cã sufletul a demisionat,
cum spune asa de frumos Spengler.4)
7)
Ion Banea "Opere Complete"
4) Vasile Marin "Crez de Generatie"
Vom învia, vom
birui.
A înviat Hristos, sãdind nãdejdea învierii din morti; cã viata noastrã
nu se terminã aici la acesti asa de trecãtori 60-70 ani; cã se prelungeste
dincolo; cã ne vom întâlni iar cu cei dragi ai nostri si nu ne vom mai
despãrti niciodatã.
Cã vom învia din morti în numele lui Hristos si numai prin Hristos, adicã
în afara credintei în Hristos nimeni nu va învia si nu va fi mântuit.9)
Toti credeam în Dumnezeu. Nu era nici un ateu printre noi. Cu cât eram mai încercuiti si mai singuri, cu atât preocupãrile noastre se ridicau mai mult spre Dumnezeu si spre contactul cu mortii nostri si ai neamului...2)
Se vor lua cele mai severe mãsuri cu privire la recrutarea noilor elemente în asa fel încât sã nu pãtrundã decât acelea capabile de credintã în Dumnezeu..."
Seful de cuib va cãuta sã sãdeascã adânc în ssufletul fiecãruia dintre membrii cuibului, credinta în Dumnezeu...1)
...Legiunea nu numai cã a modelat un tip de român credincios: legionarul, dar temelia însãsi pe care s-a ridicat Legiunea în marile ei perspective, esenta însãsi a Miscãrii Legionare e Religia. Spiritul legionar a realizat acest fenomen unic în lume: singura miscare politicã structuratã religios.8)
In locul necredintei si ateismului masonic, care tinde sã înstãpâneascã domnia iudaismului, negând pe Dumnezeu, si religia Lui, ridicând la locul de slavã natura si drept manifestare a credintei dumnezeesti, oribila topãialã din hrubele masonice, generatia legionarã vine cu credinta în Dumnezeu, ca cea dintâi si cea mai puternicã idee de bazã.10)
Noi asteptãm biruinta noastrã de la desãvârsirea în sufletul natiunii, a unui proces de perfectiune omeneascã.3)
Acolo, în cuib... se va vorbi despre cei morti: martiri, eroi cãzuti pentru Legiune si camarazii morti în credinta legionarã, prieteni, pãrinti, bunici si strãmosi, rechemându-se duhurile lor.1)
Mâine, pe deasupra tuturor suferintelor, a loviturilor, a amenintãrilor si chiar a mortii, vom învia, biruind în numele Mântuitorului nostru Iisus Hristos si al neamului românesc.3)
9)
C.Z. Codreanu "Insemnãri de la Jilava"
10) Ion Banea "Rânduri cãtre Generatia Noastrã"
8) V.P. Gârniceanu "Din Lumea Legionarã"
1) C.Z. Codreanu "Cãrticica Sefului de
Cuib"
3) C.Z. Codreanu "Circulãri si Manifeste"
...Cãci omul care
circulã azi, omul reprezentativ al veacului actual, nu e un om adevãrat. E
un sinistru degenerat, e o fiintã amputatã - în aceeasi mãsurã în care e
un hipertrofiat al propriei lui trufii omenesti - e un zburãtor cu mari aripi
frânte, e un olog megaloman. Aceasta este imaginea fãcutã din contraste
lipite, a chinuitului om care e omul acestui veac rationalist si ateu.
Douã sunt axele mari ale conditiei noastre omenesti:
1. Orizontal, integrarea noastrã între ceilalti oameni.
2. Vertical, supunerea noastrã lui Dumnezeu.
Omul modern a iesit dintre aceste axe; fapta lui nu se mai sprijinã nici pe
sufletul celorlalti oameni si nici nu se supune ultimei legi ierarhice, adicã
lui Dumnezeu. De aici tot tragicul vietii moderne. Viata omului modern e ca o
pãpãdie între vânturi: rãmasã fãrã axe, marele regizor este
întâmplarea si fatalul sãu blestem - rãtãcirea.
Omul adevãrat e omul capabil sã-si depãseascã propria lui singurãtate,
omul care se supune lui Dumnezeu si îi recunoaste pe ceilalti oameni.
Omul adevãrat nu este tipul acesta intelectualist, chinuit si sterp, de care
e plinã cultura si istoria modernã a apusului (si a cãrui imitatie
strãlucitã s-a realizat în toatã pãtura superioarã de la noi) si nici
prin contrast, omul voluntar si orb, animallic, pe care l-a realizat, prin
reactiune, revolutia ruseascã. Ci omul adevãrat este omul întreg, cu toate
compartimentele sufletului valabile, omul pe care tratatul de psihologie îl
numeste omul pasional. In omul acesta nu predominã intelectul sterp, nici
vointa oarbã si animalicã, ci toate cele trei mari puteri ale sufletului
sunt în armonie: intelectul, afectul, vointa. Si toate stau sub radiatia
celei mai înalte dintre toate: afectul-puterea de iubire.
Aceastã înaltã si nesfârsitã putere omeneascã - iubirea - îi face pe
oameni adevãrati. Legionarii sunt invitati sã se iubeascã si sã trãiascã
afectiv.
Iubirea e drumul - singurul - care duce cãtre ceilalti oameni si calea -
singura - care ne duce în sus, spre Dumnezeu.
Când lumea veche sãrea asupra legionarilor, bãtându-i si rãnindu-i, Cãpitanul dãdea aceastã ripostã: un cãmin pentru cei rãniti. El a mers atunci si ami departe si a spus: dacã ne veti omorâ, vom crea un cimitir legionar. El nu fugea de jertfã. Afirma convingerea cã, numai punând jertfa la temelie, se va putea clãdi ceva temeinic.11)
11) Ion
Banea "Cãpitanul"
ASASINATI LA 29-30 NOIEMBRIE 1938
Au fost starngulati de jandarmi urmãtorii legionari:
Corneliu Zelea
Codreanu
Constantinescu Nicolae
Caranica Ion
Belimace Doru
Caratãnase Ion
Bozântan Iosif
Curcã Stefan
Pele Ion
State Gr. Ion
Atanasiu Ion
Bogdan Gavrilã
Vlad Radu
Georgescu Stefan
Trandafir Ioan
ASASINATI LÂNGÃ SOMESENI LA 2-3 DEC. 1938
Scosi din închisoarea Cluj, dusi la marginea orasului si împuscati de o brigadã condusã de ofiterul Vulpescu.
Fãgã??? Nicolae
(avocat)
Petru Ion (muncitor)
Bicã Ananie (mecanic)
ASASINATI LÂNGÃ HUEDIN-CLUJ în noaptea de 13-14 febr. 1938
Feleschin Petre
(student)
Hodrea Aurel (profesor)
Stãnescu Petre (student)
Popa Ion (muncitor)
Borzea Dumitru (ofiter)
Borzea Zenovie (ofiter)
Gruitã Victor (elev)
ASASINATI la 17-18 FEBR. 1939 (Cadavrele au fost aruncate în crematoriu)
Nadoleanu Enache
(medic)
Popovici Dragos (student)
Bãlu Octavian (student)
ASASINATI LA BUCURESTI
Nicolescu Nicoleta, sefa legionarelor pe tarã. Schingiuitã în beciurile politiei si aruncatã de vie în crematoriu la 10 Iulie 1939
Dragomirescu Victor, Comandant legionar, Decorat cu "Crucea Albã". A fost ridicat de la Spitalul închisorii Vãcãresti, schingiuit si aruncat de viu în crematoriu la 22 Septembrie 1939
Cristescu Vasile, profesor universitar, asasinat de politie la 26 Ianuarie 1939
MASACRATI IN PIATA Sf. ELEFTERIE DIN BUCURESTI, LA 21 Sept. 1939
Dumitrescu Miti
(avocat)
Ionescu Ion (student)
Isaia Ovidiu (fotograf)
Moldoveanu Ion (student)
Paraschivescu Gheorghe (student)
Popescu Cezar (student)
Stãnciulescu Marin (mecanic)
Popescu Traian (student)
Vasiliu Ion (desenator)
ASASINATI LA
INCHISOAREA RÂMNICUL SÃRAT în noaptea de 21-22 Sept. 1939
Sunt târâti pe rând în curtea închisorii si asasinti:
Clime Gheorghe
(inginer)
Cantacuzino Alecu (avocat)
Iotu Nicolae (avocat)
Tell Alexandru (avocat)
Furdui Gheorghe (doctor în teologie)
Dobre Bãnicã (licentiat)
Polihroniade Mihail (avocat)
Craja Paul (medic)
Simulescu Sima (profesor)
Apostolescu Gheorghe (comerciant)
Istrate Gheorghe (licentiat)
Banea Ion (avocat, medic)
Serafim Aurel (inginer)
ASASINATI IN SPITALUL MILITAR DIN BRASOV
Cotigã Traian
(avocat)
Ionicã Eugen (inginer)
Siancu Emil (ofiter)
Pihu Grigore (licentiat)
Susman Iuliu (functionar)
Herghelegiu Ion (avocat)
Proca Gheorghe (functionar)
ASASINATI îN LAGÃRUL DE CONCENTRARE DE LA MIERCUREA CIUCULUI
In acea noapte
sângeroasã, 44 de legionari au fost treziti din somn si strigati de pe o
listã de cãtre un ofiter. L-i s-a cerut sã se sregãteascã repede cã
trebuie sã plece în alt lagãr.
In fata portii de sârmã ghimpatã s-a format coloana. La lumina lãmpaselor
au fost legati unul de altul de mâini cu funii. De jur împrejur, încercuiti
de agenti-cãlãi, pornesc spre drumul jertfei lor supreme.
Inaintea de iesirea din lagãr, Iordache Nicoarã, cel mai uibit de toti
pentru necuprinsa dragoste si bunãtate ce revãrsa în jurul lui, spune
"Tatãl Nostru".
Intre tufãriile din apropierea lagãrului îi astepta mitraliera. Aici
începu sã se spunã o altã rugãciune. Mitraliera însã n-a lãsat-o sã
se sfârseascã. Cei 44 de flãcãi - legionari - români se prãbusesc, unul
peste altul, cu rugãciune pe buze. Unul dintre ei mai putu striga într-o
ultimã suflare: "Trãiascã Legiunea si Cãpitanul!"
Benec Constantin (functionar)
Biris Ovidiu (avocat)
Borzea Titus (student)
Buhai Vasile (functionar)
Cioflec Marius (student)
Comjic Stefan (student)
Coman Cozmin (student)
Gheorghe Constantin (student)
Constantinescu Dumitru (medic)
Corbeanu Vasile (student)
Dobrin Liviu (medic)
Dorca Afilon (teolog)
Docaru Dumitru (subinginer)
Enescu Ion (functionar)
Felecan Vasile (muncitor)
Filipov Vasile (student)
Gârniceanu Florin (ofiter)
Grama Iosif (student)
Iordache Nicoarã (asist. univ.)
Macoveschi Ion (student)
Micu Augustin (inginer)
Mincã Ilie (ofiter)
Miter Ion (student)
Noaghea Virgil (student)
Nitiu Aurel (student)
Pavelescu Alexandru (avocat)
Popa Tiberiu (student)
Popescu Marin (student)
Popescu B. Anton (functionar)
Prodea Nicolae (muncitor)
Rãdulescu Virgil (ziarist)
Raicu Constantin (licentiat)
Stamate Eugen (student)
Stegãrescu Const. (licentiat)
Strugaru Nicolae (avocat)
Susai Vasile (licentiat)
Teodorescu Gheorghe (sculptor)
Tiponut Gheorghe (elev)
Todan Coriolan (student)
Ungureanu Corneliu (licentiat)
Ursu Ion (student)
Vasiliu I. Gh. Galus (ofiter)
Vilmus Adam (muncitor)
Zache Petre (functionar)
ASASINATI IN LAGÃRUL DE CONCENTRARE VASLUI
Antoniu Ion Pâsu
(avocat)
Belgea Ion (avocat)
Boboc Constantin (student)
Borzea Virgil (ofiter)
Bujgoli Spiru (licentiat)
Busuioc Ion (student)
Calpãr Mihai (teolog)
Cârdu Valeriu (poet)
Clime Traian (functionar)
Comãnescu Nicolae (ofiter)
Danielescu Iosim (student)
Dobre Ion Radu (muncitor)
Gârniceanu Victor Puiu (avocat)
Goga Mircea (student)
Maricari Nicolae (ofiter)
Moraru Alex Bubi (student)
Motoc Mircea (student)
Nicolicescu Gheorghe (inginer)
Popescu Spiru (student)
Popescu Vasile (student)
Rãcman Gogu (student)
Riosanu Petre (inginer)
Spânu Iordache (student)
Stahu Teodor (avocat)
Sola Stavre (student)
Supila Polisperhon (student)
Teohari Mircea (student)
Tucan Boris (student)
Tudose Teodor (avocat)
Volocaru Gheorghe (functionar)
Zus Radu (student)
Vreme de douã zile,
trupurile lor sunt lãsate în vãzul lumii. Dascãlii primeau ordin sã
aducã pe rând scolile de copii ca sã priveascã pe acesti feciori
transformati într-un morman de cadavre.
...Astfel voiau cãlãii sã imprime teroarea în inima tânãrã a elevilor.
ASASINATELE DE PE TOT CUPRINSUL TÃRII LA 21-22 Sept. 1939
Politia si unitãtile de jandarmerie din toate judetele au primit, în aceeasi noapte, ordinul sã aresteze si sã execute imediat, în locuri publice, câte trei legionari.
JUDETUL
Arad:
Mãdutã Ioan (avocat)
Bulboacã Ioan
Julan Ilie (agricultor)
Arges
Pielmus Ioan (ofiter)
Olteanu Vasile
Amzãr Traian
Bacãu
Condopol Mircea
Mandache Alexandru
Antonovici Constantin (student)
Bãlti
Condratiuc Alexe
Ursache Victor
Gherman Ioan
Bihor
Cozma Lazãr
Jude Dumitru
Botosani
Iftimutã Vasile
Grigoriu Mihail
Mancos Gheorghe
Brãila
Bobota Teodor
Udrea Ion
Brasov
Faur Ioan (profesor)
Bordeianu I. Lehaciu
Nicolici Nicolae
Popacioc Radu
Buzãu
Voinea Constantin
Caliacra
Cranica Petre (student)
Popescu Hristu (tãran)
Cavachi Dumitru (student)
Câmpulung
Irimiciuc Valerian (cojocar)
Tãranu Traian
Cozan Luchian
Caras
Borzac Lazãr (muncitor)
Bãleanu Ion (functionar)
Cerbu Iancu
Cernãuti
Pisarciuc Silvestru
Regwald Francisc
Molotiuc Ioan
Cetatea Albã
Vlãdãu Ioan
Pãucã V. Dumitru (revizor scolar)
Curoglu Damian
Ciuc
Duma Iosif (profesor)
Caranica Ioan
Mirea Ilie
Cluj
Cuibus Petre
Eremia Niccolae
Constanta
Chivu Ion (preot)
Chiriazi Constantin (functionar)
Mocanu Staicu (preot)
Secãrescu Ion (preot)
Covurlui
Popa Costãchel
Croitoru Tudor
Potolea Gheorghe (ofiter invalid de rãzboi)
Dâmbovita
Nitescu Petre
Lungu Ion (învãtãtor)
Gâlmeanu Ion (student)
Dolj
Horculescu Nicolae
Poenaru Ilie
Stefãnache Ioan
Dorohoi
Surugiu Gheorghe
Barbu Gheorghe
Honceru Ion
Durostor
Nastu Nicolae (tãran)
Manganita Constantin (tãran)
Memu Dionisie (tãran)
Fãlciu
Codreanu Ion (inginer)
Nicolae Emil
Croitoru Vasile
Gorj
Serban Constantin
Munteanu Gheorghe (cãpitan)
Motomancea Grigore (preot)
Hotin
Dubuleac Vasile
Dubovinschi Teodor
Soroceanu Dumitru Iacob
Hunedoara
Popa Petre (muncitor)
Cornea Gheorghe
Sârbu Nicolae
Ialomita
Manolescu Grigore
Constantinescu Constantin
Badea Traian
Iasi
Dãnilã Nicolae (licentiat)
Leontin Miron (preot)
Bagdad Elena
Lãpusna
Diaconescu Vasile (colonel)
Florescu Sergiu (ziarist)
Palamarciuc Ion
Maramures
Butnaru Ion
Chirculitã Dumitru
Belidean Mircea (student)
Mehedinti
Gheorghiu Victor
Geacu Hristu Petre
Gheorghievici N.
Mures
Rusu Iacob
Paletas Francisc
Pãdureanu Nicolae
Muscel
Nerasan Ion (avocat)
Stancu
Nãsãud
Tonea Simion
Girigan Cornel
Tolan Alexandru
Neamt
Malinici Nicolae
Avãdanei Vasile
Puiu Vasile
Olt
Gãman Florea (elev)
Mânzu Dumitru (student)
Preda Gheorghe
Orhei
Zalupcescu Grigore
Mocanu Andrei
Rãileanu Naum
Prahova
Cojocaru Alexandru
Filip Dumitru
Putna
State Vasile
Voinea Nicolae
Marin Petre
Roman
Creangã Vasile
Romanati
Niculescu Gheorghe
Oprovici Horia
Sãlaj
Burcas Augustin
Satu Mare
Bozântan Victor (avocat)
Jitaru Spiridon
Severin-Lugoj
Galescu Pavel (curelar)
Ghindã Gheorghe (muncitor)
Sârbu Damaschin (tãran)
Soroca
Levizchi Stefan (elev)
Stiucã Boris
Criclivai Azare
Suceava
Rãut Ion
Gemeniuc Ion
Jitaru Spiridon (student)
Târnava Micã
Bârzã Gheorghe
Pris Ion
Codrea Nicolae
Tecuci
Cãsãneanu Gheorghe
Teodorescu Spirache
Baciu Vasile (student)
Teleorman
Abagiu Dumitru (comerciant)
Cristea Aristotel
Toader Dumitru (comerciant)
Tighina
Heidenrich Vladimir
Cãldare Constantin
Caragancev Ion
Timis-Torontal
Udrea Teodor (croitor)
Dragomir Gheorghe (sofer)
Cocora Alexandru
Trei Scaune
Lascãr Gheorghe (inginer)
Vrânceanu Gheorghe
Caranica Enache (licentiat)
Turda
Cucerzan Constantin (student)
Nichita Augustin (mãcelar)
Tonceanu Gheorghe (student)
Vâlcea
Nicolaescu Aurel (preot)
Diaconescu Dumitru (preot)
Vasilescu Nicolae (tâmplar)
Cadavrele celor asasinati au fost lãsate timp de trei zile expuse în pietele publice. Elevii din toate scolile au fost adusi sã le vadã si nici copiii celor ucisi nu au fost crutati de la acest spectacol.
APELUL LEGIONARILOR MORTI CITIT LA SEDINTELE DE CUIB DUPÃ JURÃMÂNTUL DE DESCHIDERE A SEDINTEI
Cãzuti în lupte:
Ion Mota, comandant legionar al Bunei Vestiri, mort la 13 Ian. 1937, pe front la Majadahonda.
Vasile Marin, comandant legionar, mort la 13 Ian. 1937, pe front la Majadahonda.
Sterie Ciumetti, abs. Acad. Comercialã, împuscat în spate de comisarii Panova si Mateescu, la 29 Dec. 1933.
General Gh. Cantacuzino Grãnicerul, mort la 9 Oct. 1937
Virgil Teodorescu, student, împuscat pe la spate la 22 Nov. 1933 în Constanta, în timp ce lipea afise legionare.
Nitã Constantin, sofer, împuscat la Iasi de un ofiter de jandarmi pentru cã arunca pâine camarazilor asediati, în ziua de 28 Nov. 1933.
Toader Toma, croitor, împuscat la 30 Dec. 1933 de cãtre primarul Tache Luca, în comuna Borcea, Tecuci
Nicolae Bãlãianu, plugar, mort, schingiuit de jandarmul Nitã Marin la 9 Dec. 1993, în comuna Daia, Vlasca.
Gheorghe Negrea, mort la 12 Ian. 1934, în urma schingiuirilor suferite de la plutonierul Nitu, în Fãrdea-Fãget.
Gheorghe Gligor, student, asasinat de comunisti la Cernãuti în August 1936.
Cristache Solomon, mort în 1935 la Focsani în urma suferintelor din închisori.
Mihail Turcan
MORTI IN CREDINTÃ LEGIONARÃ:
Prof. Corneliu
Sumuleanu
Melicescu Constantin, student, Bucuresti
Bergheian Nicolae, din Sibiu
Gheorghe Crãciunescu, din Putna
Diaconu Nicolae, din Putna
Doroiu Sandu, din Putna
Dutchievici, din Putna
Ion Ignãtescu, student, din Dolj
Mardare Constantin, croitor, din Tanacu Vaslui
Geicu Constantin, frate de cruce din Craiova
Popescu Constantin, Fac. De lit. - Brosteni, Arges
Rãu Nicolae, din Sibiu
Vlad Vasile, meserias din Sibiu
Ahile Culetu, din Durostor
Nicolae Constantin, Hârsova Constanta
Gheorghe Solomon, din Rãscani, Covurlui
Bazgan, muncitor din Husi
Gheorghe Pârvulescu, din Craiova
Dima Gheorghe, elev clasa a 6-a din Galati
Vasiliu Constantin
Dumitrescu Gheorghe, student din Dâmbovita
Nicolae Pralea, Galati
Nicolae Rãvescu, Domnesti, Muscel
Nicolae Brodier, avocat, Bucuresti
Tudose Popescu, avocat
General Tarnovschi I., Iasi
General Macridescu, Focsani
Mateescu Aurel, director de bancã, Bucuresti
Constantin Eremia, meserias, Câmpulung Muscel
Dimitrie Moise, student, Buzãu
Olimpia Zeana, studentã
Elvira Gârneatã, dr., Iasi
Gheorghe Popescu,cismar, Galati
Sates Pantelimon, student
Dumitru Bulacu, prof., Arges
Cristea Pavel, student
Dumitru Balcu, prof., Arges
Cristea Pavel, student
Eleonora Predescu, func, Giurgiu
Dumitru Strãchinaru, Pres. Centr. Student. Cernãuti
Victor Slãvescu, inginer, Sibiu
Crisan Suteicã, student teolog, Fãgãras
Popescu N. Nicolae, Câineni.
"Cei ce-au
cãzut ucisi de gloantele dusmane
Pãsesc în rând cu cei ce au rãmas".
CÂNTECUL
LEGIONARILOR CÃZUTI
de Simion Lefter
Plânge printre
ramuri luna
Noptile-s pustii, bis
Cãci te-ai dus pe totdeauna
Si n-ai sã mai vii. bis
Pe cãrãrile umblate
De noi te-am cãtat.
Te-au uitat pân-astãzi toate, bis
Si-ai tãi te-au uitat.
Numai vântul mai
suspinã
Dulcele tãu cânt
Peste floorile ce-alinã bis
Tristul tãu mormânt
Ca o lacrimã de
sânge
A cãzut o stea,
Drum de foc si biruintã bis
Pentru Garda ta
Bate vântul peste
ape,
Trece timpul greu. . .
Noi mereu te plângem frate, bis
Iar tu dormi mereu. . .
Tehnoredactare
de CRISTINA RÃDULESCU, Bucuresti ,
Familia de cuiburi legionare "Fapta".
