Marş pentru Basarabia, de la Guvern la Parlament
NUMAI UNIŢI PUTEM INVINGE!
Arhiva pentru ‘Românii înstrăinaţi’
Cântecele Durerii, 1945 (M. Leancă, Memorii)
M-am născut în satul Movileni, comuna Cuhneşti, judeţul Bălţi. Acesta este satul de baştină al lui Constantin Leancă, unul dintre deputaţii care au votat Unirea Basarabiei cu patria-mamă, în anul 1918. La mobilizarea completă a satului, din Sâmbăta Mare a Paştelui – 15 aprilie 1944, rămăsesem numai nouă băieţi care nu fusesem mobilizaţi, pentru că aveam numai câte 17 ani. Am avut norocul să nu cunoaştem războiul, şi să nu ajungem carne de tun pentru Stalin şi pentru Hitler. Noi, aceşti băieţi, am organizat ultima horă, de sărbătorile Crăciunului pe stil nou, la 25 decembrie 1944. Ca de obicei, după jocul de sărbătorile Crăciunului, din mijlocul satului, a urmat plugul cel mare, în vremea revelionului, când fetele îşi aşteaptă cavalerii cu care au dansat primul dans la jocul de Crăciun. Ele pregăteau câte un colac mare, împletit în şase sau în opt, şi câte un bacşiş, încât cavalerii lor să plătească lăutarii care au cântat la Crăciun, şi care erau îndatoraţi să cânte şi la Anul Nou, la plugul cel mare. (more…)
Marşul Unirii: Pact pentru Basarabia
Bucuresti, 21 Octombrie 2012
Noi, organizaţiile şi grupurile de iniţiativă cuprinse în Platforma Civică “Acţiunea 2012”, alături de voluntari şi simpatizanţi, preocupaţi de necesitatea transformării problematicii Unirii României cu Republica Moldova în prioritate naţională, propunem tuturor candidaţilor la alegerile parlamentare din 9 decembrie, să semneze şi să îşi asume următorul
PACT PENTRU BASARABIA
În viziunea noastră, acest document este generat de creşterea interesului faţă de viitorul comun al românilor de pe ambele maluri ale Prutului, reflectat şi în acţiunile culturale şi sociale privind reîntregirea naţională, la care s-au manifestat zeci de mii de persoane pe parcursul anului 2012.
CU TOŢII, LA MARŞUL PENTRU UNIRE!
ROMÂNIA MARE, ÎN VECHILE HOTARE!
Pacificatorii i-au mai împuşcat şi pe alţii
"PACIFICATORII"
Memoria nu are dreptul să obosească. Cu atât mai mult – să cedeze…
Drumul spre casa părintească duce pe lângă Vadul lui Vodă, Pârâta, Coşniţa, Pohrebea, Dubăsari şi aşa mai departe până la Butuceni. Şi de fiecare dată, încolo şi încoace, îndur umilinţa stopărilor, verificărilor, controalelor, percheziţiilor, înregistrărilor etc. la fiecare dintre cele 5-6-7 (cine este sigur că mâine nu mai apare vreunul?) posturi, vămi, pichete, puncte de migraţie etc. Apropiindu-mă de acestea, mă simt încordat; aici mişună numeroşi grăniceri, miliţieni, vameşi, pacificatori – toţi dotaţi cu arme de foc, având pe deasupra şi un comportament brutal. Din experienţa de ofiţer ştiu că omul înarmat dintotdeauna este unul periculos. Şi acest pericol potenţial, mai devreme sau mai târziu, poate să degenereze într-o tragedie… (more…)
Români în Cernăuţi
Biserică a Românilor din Cuciurul-Mare, localitate în care s’a născut poetul Mircea Streinul
Am primit de curând această relatare deosebit de interesantă, iar faptul că ea este încă relativ “proaspătă”, mi-a dat ghes s’o fac cunoscută si altora spre dreaptă citire. Este în ea un amestec de mândrie si de durere despre Cernăuțiul de astăzi (si ipso facto Bucovina), scrisul domol invitându-te, încet-încet, în peisajul frumosului oras din Țara de Sus, parcă pe urmele vestigiilor românesti al căror număr se împuținează pe zi ce trece. Din neglijență si dezinteres total, casa lui Aron Pumnul are acum statutul de locuință abandonată, parcă răstignită de soarta nemiloasă a istoriei, alături de multe alte locuri de interes istoric românesc aflate aproape în aceiasi situație, năpădite de noua “influență” ucrainiană. Se prăpădesc “urmele” românesti si, cu ele, ne este îndepărtat trecutul intrinsec care ne leagă ca frați de acest pământ istoric românesc, desnaționalizat de elementul românesc majoritar si colonizat printr’un influx de populație slavă care, din păcate, se mai continuă si astăzi. (N.N.)
Mihai Taşcă: Locurile unde călăii NKVD au masacrat mii de moldoveni. Peste 3.400 basarabeni au fost împuşcaţi
Cadavrul unei victime deshumate de autorităţile române în vara lui 1942 din ograda fostului sediu al NKVD/ Cartea "Basarabia dezrobită", 1942
La Chişinău, Tiraspol, Soroca sau Cahul, „eliberatorii” roşii au executat mii de moldoveni, pe care i-au aruncat în gropi comune, turnând var peste cadavre.
Pentru a se menţine la putere, regimul comunist din URSS a folosit toată „experienţa” acumulată de omenire de manipulare, falsificare, intimidare etc. Când măsurile „paşnice” nu aveau efect, sovieticii rezolvau simplu problema: oamenii incomozi regimului erau lichidaţi, cu un glonte în cap.
Din 25 octombrie 1917 (puciul militar bolşevic) organele de represiune ale regimului comunist sovietic au acumulat „experienţă”, aşa încât, către apogeul Marii Terori din 1937-1938, NKVD-ul avea un bogat arsenal de metode de execuţii. Pedeapsa capitală era dictată nu de instanţe, ci de OGPU (Direcţia Politică Unificată de Stat), NKVD, Troika specială, Consfătuirea specială, Tribunalele militare, alte organe de represiune sovietice. Odată cu „eliberarea” din 28 iunie 1940, practica asasinatelor în masă a revenit în Basarabia, fiind aplicată şi după 23 august 1944. (more…)
Cortina de fier de la Prut
Deputat în Sfatul Ţării
Maxim Leancă – Memorii
Sunt unul dintre nepoţii lui Costache Leancă, deputat în Sfatul Ţării, care a votat Unirea cu patria-mamă, în 1918. Arestat de bolşevici, după 1944, şi judecat pe zece ani, ca duşman al poporului, a murit de foame şi de sete în lagărul morţii Suho-Bezvodnaia, din regiunea Gorki. Tatăl meu a fost văr cu unchiul Costea.
După invazia bolşevică, golanii şi derbedeii au devenit cei mai de seamă comunişti ai satului. În toamna anului 1945 ei l-au pârât pe tatăl meu agenţilor NKVD, că-i frate drept cu unchiul Costea. A fost arestat şi condamnat la zece ani, cu confiscarea întreagă a averii, ca duşman al poporului, lăsându-ne pe noi, mama, eu şi două surori, complet goi, căci au luat totul din casă, tocmai în Vinerea Paştilor, 19 aprilie 1946. Tatăl meu a stat la închisoare 8 ani, şi s-a stins din viaţă într-o zi de miercuri, 26 septembrie 1953, în etate de 55 de ani, căci mizeria din gulagul bolşevic i-a tocit sănătatea. (more…)
Cum a fost răpită Basarabia, a doua oară, în 1940? de Eugen Şt. Holban
Jale si amar...
• 3.1.1938. Ambasadorul sovietic la Bucuresti, Mihail Ostrowski, adresîndu-se functionarilor Legatiei Sovietice, vorbeste deschis despre intentia URSS de a ocupa Basarabia.
• 16.VI.1938. Ministerul Afacerilor Externe Sovietic face cunoscut legatiei române de la Moscova, ca el nu va mai accepta notele românesti in care vorbindu-se de Basarabia, se va folosi expresia “teritoriu român”. La fel nu va mai accepta expresia “fluviu român Nistru”, nici acela de “frontierã” si nici chiar acela de “grãniceri români”.
• 20.VIII.1939. Printr-o telegramâ adresatã lui Stalin, Hitler acceptã proiectul pactului de neagresiune, care peste cîteva zile se va semna la Moscova.
• 23.VIII.1939. Ribentrop si Molotov semneazã la Moscova, pactul de neagresiune. Pactul continea un protocol secret, care s-a desvãluit in 1948. Acesta prevedea la art.3: “In ce priveste sud-estul Europei, URSS subliniazã interesul pe care îl poartã Basarabiei. Germania declarã ca ea nu are nici un interes politic in aceastã regiune”. (more…)
