Garda de Fier

27 Martie, la Biserica «Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel“ din Chişinău.

Un parastas în memoria deputaţilor Sfatului Ţării care, la 27 martie 1918, au votat pentru Unirea Basarabiei cu România a fost oficiat duminică, 27 martie, la Biserica «Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel“ din Chişinău.

Părintele Petru Buburuz, parohul Bisericii «Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel“, a pomenit numele tuturor celor 86 de deputaţi ai Sfatului Ţării care, la 27 martie 1918, au votat pentru Unire. (more…)

În 1970, aveau 16 şi, respectiv, 19 ani. Asea Andruh era elevă în clasa a 10-a la Şcoala nr. 1 din Chişinău, iar Lilia Neagu era studentă în anul doi la Şcoala de Medicină. Pentru că Lilia venise la studii de la Leova, şi-a căutat o gazdă la Chişinău. Aşa a ajuns să închirieze o odaie în casa familiei Andruh, de pe strada Bogdan Hmelniţki, la Schinoasa. Aşa a cunoscut-o pe mezina familiei, Asea.

Acum 40 de ani, în noaptea spre 1 octombrie 1970, în plin regim comunist, Asea şi Lilia au decis să afişeze mai multe adevăruri pe blocurile de locuit, pe instituţiile statului şi pe vitrinele magazinelor de pe străzile centrale ale Chişinăului. Cu vopsea de culoare roşie, fetele au scris 40 de lozinci cu următorul conţinut: «Trăim la ruşi cu pielea şi-n mănuşi; Scoală, Ştefane cel Mare, scoală, scoală din mormânt, ia-ţi tu sabia cea mare, fă dreptate pe pământ; Cadre moldoveneşti; Moarte cotropitorilor!; Întoarceţi-ne alfabetul latin!; Întoarceţi-ne litoralul!». (more…)

Gh. Ghimpu: «Mă mândresc cu faptul că n-am minţit nicicând poporul, ci m-am străduit să-i spun întotdeauna adevărul, că n-am dărâmat biserici şi credinţe, că n-am plecat orbeşte capul în faţa greutăţilor, răuvoitorilor sau cotropitorilor, că am muncit viaţa întreagă în sudoarea frunţii, punând umărul acolo unde era necesar pentru Neam şi Ţară»

«Am protestat şi am rostit aceste adevăruri în glas pentru a vesti luminii că există în acest colţ uitat de lume măcar un singur suflet care nu-i de acord cu politica regimului de ocupaţie», afirmă undeva Gheorghe Ghimpu, şi în această afirmaţie se regăseşte pe de-a întregul caracterul acestui bărbat curajos, lucid şi neîncovoiat.

Materialele publicistice adunate sub aceste coperte demonstrează elocvent permanenta lucrare a spiritului autorului lor, Gheorghe Ghimpu, asupra desăvârşirii de sine prin eliberarea de zgură şi de pericolul fobiilor cultivate din afară, servind în egală măsură drept exemplu de urmat pentru cei din jur.

Într-un text difuzat la radio Europa Liberă, în 1984, cu privire la premisele renaşterii spirituale a naţiunii române, un alt disident al regimului comunist, Doina Cornea, definea în felul următor acest proces de purificare necesară: «Numai redând spaţiului nostru interior adevăratele dimensiuni, numai aşa se va schimba ceva în viaţa noastră comună. Numai eliberându-ne în interior, de falsuri, de laşităţi şi de teamă, vom redobândi libertatea după care tânjim» (Doina Cornea, Puterea fragilităţii, 2006. Citat după Manualul de liceu: O istorie a comunismului din România, Ed. Polirom, 2009).

(more…)

In randurile de mai jos, avem o succinta descriere a imprejurarilor care au dus la aparitia “Ziarului de Garda” din Chisinau. Jurnalisti echitabili, legati impreuna pentru triumful Adevarului, au pornit cu aplomb in lupta de izbavire si de trezire a constiintei romanesti in tinuturile dintre Prut si Nistru, dar mai ales in lupta impotriva comunismului cu care era confruntata intreaga Basarabie. Zidurile cenzurii trebuiau sparte; era nevoie de curaj, era momentul de asumare a jertfirii pentru acest triumf. Infruntand toate adversitatile, acesti jurnalisti s’au identificat cauzei romanesti si au demonstrat cu perseverenta de-a lungul anilor ca prin propagarea Adevarului, cumulul mentalitatii oamenilor de a privi lucrurile dinapoia cenzurii fortuite poate fi rectificat si schimbat in bine. Inutil sa mai amintim de rolul pe care l-au avut acesti jurnalisti in imprejurarile revoltei izbucnite in Aprilie 2009, dar suficient sa le admiram curajul pentru Adevar si Dreptate in zilele represiunii turbate care s’a abatut asupra tineretului, cand au expus, cu asumarea suprema a tuturor riscurilor, nedreptatile si inumanitatile inchizitoriale comuniste.
Dar, s’o lasam pe Aneta Grosu sa ne povesteasca despre inceputurile ZdG si oamenii de bine care i-au ajutat pe tinerii jurnalisti de-a lungul timpului pentru a strapunge “zidul de fier” al cenzurii comuniste, adevarati “oameni de aur” care, prin curajul, sprijinul si ajutorul lor nepretuit, au intrat in “cartea de aur” a recunostintei noastre permanente:

Jurnalista Aneta Grosu

Astăzi e o zi în care vreau să vă povestesc despre câţiva oameni din viaţa ZdG…

Era ianuarie, 2004, când o echipă de jurnalişti rămăseseră pe drumuri (în plină guvernare comunistă)… Răspunsuri deloc optimiste, atunci când deschideam uşile unor redacţii. Aşa ne-am zis să experimentăm, fondând un ziar nou. Atunci, probabil, nimeni dintre noi nu ştia cât de mulţi oameni, diferiţi, vom întâlni în cale şi cât de multe situaţii ne vor face să privim lumea cu alţi ochi. Din ianuarie până la 29 iulie 2004, când a apărut nr.1 al ZdG, tot ce a fost mai frumos în viaţa noastră au fost oamenii, toţi diferiţi, pe care i-am întâlnit. Unii au intrat pentru totdeauna în biografia redacţiei, alţii au ieşit, lăsându-ne să înţelegem că, uneori, despărţirile sunt mai sănătoase decât convieţuirile. (more…)

«Floarea Basarabiei a fost dusă la pierzanie, Basarabia a fost călcată în picioare şi noi trebuie să ne facem datoria de urmaşi, de buni urmaşi, şi să le recuperăm dreptul la nume şi la pomenire, fără a uita ce a fost şi cum a fost»

Toate Trei la un loc, în aceeaşi localitate, la Sărătenii Vechi (Teleneşti), în curtea aceleiaşi biserici cu Hramul Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil, una lângă alta, în bună rânduială creştinească, cu 42 de nume sub ele sau în amintirea lor. Două dintre ele, mai vechi, una — nouă de tot, dezvelită în prezenţa noastră, cu participarea satului, oficialilor locali, a preşedintelui interimar, Mihai Ghimpu şi Primarului general de Chişinău, Dorin Chirtoacă.

De ce Ghimpu şi de ce Chirtoacă? Pentru că manifestarea de la Sărăteni se succede manifestărilor din Piaţa Marii Adunări Naţionale de la Chişinău din 28 iunie, iniţiate de Primarul Chirtoacă.

Luate împreună, însă, acestea se regăsesc în acelaşi Decret Ghimpu, motivat de tragedia şi urmările tragice ale intervenţiei militare sovietice din 28 iunie 1940. Până şi textele de pe Piatra Comemorativă din centrul Chişinăului şi Crucea de la Sărăteni repetă similar ideea Decretului: «…în memoria victimelor ocupaţiei sovietice». Dezvelită, Crucea de la Sărătenii Vechi a scos în faţă, spre amintire şi pomenire, 40 de nume din rândul celor deportaţi sau împuşcaţi de sovietici după ‘40. Trecem cu ochii peste listă… Nazar Zaharia — învăţător, Popovici Sava — primar, Cudriţchi Petru — militar… (more…)

Premiul «Omul de gardă» a fost instituit de către Ziarul de Gardă din Chişinău “pentru a încuraja, a susţine şi a promova persoanele care, în condiţii inegale, dificile, periculoase, dau dovadă de insistenţă, determinare şi dedicaţie pentru promovarea adevărului şi dreptăţii. Premiul este instituit pentru a încuraja oamenii care rămân neobservaţi, luptând cu nedreptăţile, pentru binele şi viitorul oamenilor din R.Moldova, dar şi pentru a promova exemplul acestor persoane în societate.”

Mai jos, câţiva dintre aceşti Români Demni şi plini de Curaj premiaţi de către Ziarul de Gardă din Chişinău:
 

Iacob Golovcă

Sunt zeci de ani de când Iacob Golovcă militează pentru anularea consecinţelor Pactului Molotov—Ribbentrop, organizând anual mai multe manifestări de readucere pe agenda politică a autorităţilor R.Moldova a problemelor parvenite odată cu semnarea acestui Pact.

Iacob Golovcă militează pentru anularea amputărilor teritoriale cauzate R.Moldova prin semnarea acestui pact ruso-german şi cere repunerea în drepturi a cetăţenilor români care au fost nenorociţi în consecinţă, prin ucidere, deportări, arestări, separarea familiilor.

Savatie (Ştefan Baştovoi)

Savatie (Ştefan Baştovoi), ieromonah, poet, prozator, publicist şi editor. Studii de pictură, filozofie şi teologie. Membru al Uniunii Scriitorilor şi al Uniunii Jurnaliştilor din R. Moldova.

Părintele Savatie este desemnat Omul de Gardă pentru eforturile depuse întru spiritualizarea tinerilor, pentru sprijinul acordat Campaniei pentru Recunoaşterea Genocidului Anticreştin în România Comunistă, pentru omagiul adus băieţilor ucişi la Chişinău, după 7 aprilie 2009, şi pentru promovarea Marşului Tăcerii, un marş pentru dreptul la viaţă al copilului născut şi nenăscut.

Ca poet, este prezent în antologii din SUA, Franţa şi Germania. (more…)

«Înteţirea represiilor politice faţă de reprezentanţii şi adepţii PCRM, organizate de către actuala guvernare» a fost titlul unei conferinţe de presă ţinute săptămâna aceasta de către reprezentanţii fostului partid de guvernământ.

Am deschis dicţionarul, pe internet. Dacă cauţi explicaţii pentru expresia «represiuni politice», apar imediat expresiile «Gulag», «duşman al poporului», «teroarea roşie», «colectivizare», «poliţia politică», «masacrul de la Katyn», «puterea sovietică», «teritorii anexate», «partidul comunist».

Dacă cauţi «represiuni politice în Moldova», apar şi cifrele, multe cifre. În 1940 în Moldova erau doar vreo 300 de comunişti şi doar 21 dintre ei erau de etnie română. În 1941 aici erau deja circa 9000 de comunişti, jumătate dintre ei fiind aduşi din Rusia şi din alte republici sovietice. (more…)

 SUB SLAVII CREŞTINI – MECANISME INFERNALE DE DEZNAŢIONALIZARE

Inchinare Românilor atât de pătimiţi...

La începutul sec. XVIII austriecii cuceresc Banatul dar şi teritorii la sud de Dunăre (Semedria, Columbac şi Negotin). Aceste teritorii din sudul Dunării şi temporar Banatul, le vor pierde în confruntările cu Poarta, un rol mare avându-l răscoala românilor bănăţeni din anii 1736-1739. Abuzurile administraţiei habsburgice, colonizările masive cu străini, au determinat populaţia română să se alăture otomanilor a căror stăpânire o socoteau mult mai blândă. O importantă victorie a românilor răsculaţi asupra austriecilor a fost cea de la Vârşeţ din 14 feb. 1739. Represaliile imperialilor au fost groaznice [20]. De la 1690 în Timoc şi Banat veniseră primii sârbi din Kosovo (Svetislav Prvanovici vorbeşte de 28 de sate nou colonizate atunci în Timoc) şi bulgari din Teteven. D.Rizoff scrie într-o lucrare publicată la Berlin în 1917 că “bazinul Timocului cedat de Turcia Serbiei în 1833 n-a intrat niciodată în hotarele istorice ori politice ori religioase ale Serbiei” de până atunci.

Insurecţia sârbă21 izbucnită în 1804 s-a bucurat şi de sprijin românesc. “Comitetul Serbiei” condus de Karagheorghe îl avea în componenţă şi pe voievodul românilor timoceni Mişu Karapancea de la Negotin. Pentru eliberarea Balcanilor de turci, Tudor Vladimirescu a luptat în fruntea a 7.000 voluntari la sud de Dunăre, participând şi la importanta bătălie de a Cladova22. Prietenul sârbilor Gravier recunoaşte şi el că până şi sârbii din Belgrad sunt în imensa lor majoritate nou-veniţi din ţinuturile din sud-vest. Unii români se alătură mişcării de eliberare de sub turci dar se opun schimbării unui stăpân cu altul. Haiduc-Velku luptă împotriva turcilor cu preţul vieţii la Negotin şi Prahovo având oaste şi tunuri “Capu-oi da, Craina n-oi da” şi îşi luă titlul de “Gospodar (Domn) de Ţârna Reka”. După pacea din 1812 rezistă în cetatea Negotin. Alţi haiduci ai vremii erau Stevan Mokrainaţ, Veliko Petrovici, Petar Dobrâniak, Stoian Abras din Bucopcea, Gicu Hraborg şi Milenko Stoikovici despre care românii spun că erau de ai lor. (more…)

1.

Albotina, 2009 - Festivalul de muzică autentică românească

 Întotdeauna m-am gândit,
Ce nume alb e Albotina.
Demult cu el ne-am pomenit,
De când vorbeau aici latina.

Vreau, cum arată, să vă spun
De ce pe Cronică e scrisă.
Spre neuitare s-o depun
Într-un poem, într-o revistă.

Poiană mare, lângă râu,
Alături dealuri şi pădure
O ocolesc, un fel de brâu,
Ca adăpost în vremuri dure.

Aici, departe de păgân,
De sbia lui sângerată,
Cu crucea neamului în sân,
În mănăstirea-n stei de piatră

Tăiată-n mal, pe deal în sus,
Trăiau ca sfinţii nişte oameni,
Salvând credinţa în Isus,
Păstrând tradiţia şi neamu.

  (more…)