Anul 2016 a fost începutul trezirii… După 8 ani lungi și întunecați de haos, de răbufniri rasiale și de instabilitate facilitate cu inconștiență juvenilă de președintele Barack Obama, trezită din amorțeala și somnolența supunerii, America punea punct unei administrații politice care semănase nesiguranța și incertitudinea, alegându-și un nou președinte. America a revenit astfel la normal, s’a întors iarăși cu fața la Dumnezeu, sătulă de “corectitudinile” impuse, de lozinci, de microbul ateic cultivat și de mizeria socială în care era adâncită…
DESTINUL TRAGIC AL UNOR ROMÂNI AJUNȘI LA ILASCO, MISSOURI
“Pentru că am vorbit de localitatea Ilasco din Missouri unde soarta l-a aruncat pentru prima dată pe Nicolae Tecău în anul 1904, și unde unul dintre frații săi, Avram, și-a pierdut viața într’un tragic accident în anul 1907, se cuvine să-i amintim și pe alți români care, ajunși și ei cu aceleași vise la Ilasco, din nefericire, n’au reușit să le îndeplinească și au suferit deznodământul sfâșietor de care a avut parte Vramu, fratele lui Nicolae Tecău…”
“În anul 1901, cu asentimentul părinților, primul din cei 8 frați din familia Tecău, Avram Tecău, pornea spre Lumea Nouă, în speranța unui viitor mai bun lui și familiei sale din Sebeș, Transilvania, la acel timp sub ocupația regatului ungar. Scrisorile ce le primeau familiile celor plecați mai devreme pe pământul făgăduinței pentru a-și face un rost, le dădeau mari speranțe și altora care, fără un viitor precis, își căutau norocul în viață. Sperau cu toții că, revenind mai apoi la vatră, își puteau construi o casă, cumpăra câteva jugăre de pământ, agoniseala chivernisită cu mare sudoare și grije asigurându-le un trai mai ușor…”
Nicolae Tecău în costum de călușar, Sebeș – Alba, 1904, înaintea plecării spre “Lumea Nouă”…
On June 24, 1927, Corneliu Zelea Codreanu, together with a few battle- tested comrades, founded the Legion of the Archangel Michael. In all his writings, Codreanu, known to all Romanians as “The Captain”, referred to the Legion of the Archangel Michael as the Legionary Movement. This Movement was known in foreign circles and press as “The Iron Guard”.
Of great significance on the occasion of the founding of the Legion of the Archangel Michael are Codreanu’s words:
“Those whose faith in God and the Legion have no boundary should enter our ranks. Those who waver and doubt should stay out.”
In a materialistic world Codreanu based his Movement on the following principles:
I …. FAITH IN GOD
Corneliu Codreanu was of the firm conviction that politics could not be separated from religion. Only men who have respect for the Divine Order can become true patriots.
2…. NATIONAL IDENTITY
Corneliu Codreanu believed that nations are divine creations and not mere products of history and geography. He also believed that every nation has a mission to fulfill in the world. Only nations that betray their God-given mission disappear from the face of the earth.
3 …. MAN — A DIVINE CREATION
Man is a bearer of superior values which transcend his particular existence. As such, being a divine creation, his spiritual values precede all material needs. For the realization of these values, the individual must fight and sacrifice throughout his life.
Among his principles there exists a hierarchical order. The individual is subordinate to his nation, and, in turn, the nation is subordinate to God and His divine laws.
Apart from the stalinist drive to destroy the independent peasantry, the peasants were subjected to special persecution not only because they exerted charity, or were suspected of being capable of charity towards the partisans, but also merely because they held religious beliefs (hence, “subversive” with respect to the newly installed communist system). On March 10, 1949, the armed forces of the MIA (Ministry of the Internal Affairs), including heavy artillery troops, descended upon the village of Fundul Racaciunii, in Moldavia: they demolished the church; tortured the village schoolmaster Anton Benchea in front of his wife and children until his body was mangled and then slain; the women who had fled the woods with their children were run down and arrested, together with their husbands (after a week of beatings they were released, bleeding and disfigured). On March 15, the same procedure was applied to the village of Faraoani, in Moldavia. Secret police troops killed Ioan Farcas, the village cantor, by throwing him from the height of the bell tower. They seized four priests, Ion Butnaru, Anton Damec, Petre Dinca and Anton Olaru, together with their congregation, beat them up, bound them in heavy iron chains and threw them into the deep winter snow to freeze there. Only one, 80 years-old Anton Ciceu, was not chained and thrown into the snow to freeze but was let loose and told to go home, only to be shot to death in the back with machine-guns as soon as he started walking. Victorious in this battle, the MIA troops then arrested from the remaining villagers enough to fill the trucks they had driven up in, and took them to political imprisonment in Bacau. The direct methods resorted by this “government of workers and peasants” were arrest, killing, beating and torture. Nicolae Ceausescu and Constantin Doncea led a team among whose members were Dorobantu, Badea, Bizin, Moraru, all of whom were promoted to the rank of officers in MIA. They had absolute power and were past putting on a show of legality over their brutality and absolute inhumanity. They murdered Gheorghe Mihai, attorney-at-law, and Tica Popescu, a school teacher, during “questionings”, right in the office of the Chief of the Tribunal of Pitesti. Frequently, secret police officers provoked the citizens to respond to mistreatment, so as to be “justified” in beating up and murdering their victims. Incidents of this type happened in Leicesti, Badesti, Stalpeni, in Muscel County, and in Cumpana and Costesti in Arges County. Under those circumstances, many peasants fled to the mountains. On the southern slopes of the Fagaras Mountains, General Gheorghe Arsenescu was organizing a group of partisans, aided by Petre and Toma Arnautoiu. General Arsenescu led the partisans until 1952, when he went into hiding. He lived in hiding until 1960, when he was captured and killed.
Născut la 16 Martie 1914 în com. Ceica, județul Bihor. Fondator al revistei “Străjerul” apărută la Oradea în cursul anilor 1935-1936 (împreună cu decemvirul Iosif Bozântan, asasinat la 29-30 Noembrie 1938 în pădurea Tâncăbești alături de Corneliu Zelea Codreanu și alți conducători legionari).
Arestat împreună cu alte mii de legionari după instalarea dictaturii carliste la putere și instaurarea regimului de teroare și prigonire a Mișcării Legionare, reușește să scape din marele pogrom abătut asupra Legiunii la 21-22 Septembrie 1939 și să se elibereze din închisorile “regale” în anul 1940, odată cu victorioasa revoluție legionară și alungarea regelui trădător Carol al II-lea dela conducere.
Fost Prefect al jud. Fălciu (cu capitala la Huși) în cadrul Statului Național-Legionar. După rebeliunea antonesciană dela 21-23 Ianuarie 1941, este urmărit continuu de agenții Siguranței pentru a fi arestat, însă odată cu începerea “Războiului Sfânt” din Răsărit pentru recucerirea provinciilor românești Basarabia și Bucovina, participă în prima linie la luptele împotriva forțelor bolșevice, ca dealtfel majoritatea legionarilor trimiși să se “reabiliteze post-mortem” din ordinul gen. Antonescu.
Născut la 6 Octombrie 1902 în satul Boteni, Muscel, dintr’o familie de preot. Studii la liceul “Neagoe Basarab” din Câmpulung, “Gh. Barițiu” din Cluj; Facultatea de Drept la Universitatea din Cluj, Universitatea “Humbold”din Berlin unde studiază formele de guvernământ. Discipol al lui Nae Ionescu. Colaborează la diverse publicații naționaliste, în special la ziarul “Cuvântul” condus de Nae Ionescu, ziar de mare factură intelectuală, alături de Constantin Noica, Mircea Eliade, Radu Gyr, Gheorghe Racoveanu, Mircea Vulcănescu și mulți, mulți alți intelectuali făcând parte din generația legionară, unde scrie numeroase articole de substanță, studii de economie și politică. Românismul desemnant al generației legionare, marele intelectual l-a definit simplu: “- A însemnat să fim noi înșine…” (vezi lucrarea “Petre Țuțea – Între Dumnezeu și Neamul meu”, Fundația Anastasia, București, 1992).
Una din laturile fundamentale de cunoaștere a Mișcării Legionare, o reprezintă tezaurul scris.
Încă dela începuturile ei, Legiunea a revoluționat și creat un suflu național de înnoire și înalțare a culturii pe treapta cea mai de sus a spiritualității românești.
Scrisul legionar reprezintă o autenticitate națională și el trebuie cunoscut, cercetat și aprofundat încă dela originile lui. El a apărut într’un moment în care forțele tenebroase din afară și ideile lor negativiste erau cultivate cu asiduitate în țară, el înțelegând să facă din autohtonism nu un simplu postulat teoretic, ci o fenomenologie în primatul spiritului autohton, baza autenticității noastre naționale.
Prin el s’a mistruit fundamentul solid al regăsirii spirituale naționale care, avea să dea la iveală în scurt timp opere de cea mai mare valoare în cultura română și nume dintre cele mai ilustre.
Naționalismul cultivat de toate aceste energii luptătoare prin scris, punea astfel bazele unei fecunde perioade în viața culturală a Neamului și, prin autenticitatea sa, de împlinire vizionară a destinului românesc.
Autenticitatea, originalitatea în scris, fără interferențe și aplicații din cultura străină, fără copieri și adaptări de circumstanță din curente străine, fără substituiri care să cadreze numai la suprafață (ca o excrescență fortuită și nenaturală), – nu și în esență – cu realitatea românească, au fost bazele adevărate ale dezvoltarii și primenirii culturii noastre naționale, conștiință omogenă de identitate și manifestare românească.
Acest moment de naturalețe manifestă-românească, avea să dea la iveală cel mai puternic curent literar cunoscut în literatura română numit „gândirist” și, atașat lui, pe aceleași baze, un alt curent numit „iconarist”, ambele suplimentându-se reciproc și formând un tot unitar autentic și dominant. (more…)
Ziarul “Libertatea”, New York. Anul IV, Nr. 41, Decembrie 1985.
Bubuiturile repetate în ușă se întețeau din ce în ce, dându-i impresia că ușa va ceda din clipă în clipă. După un prim moment de ezitare, întrebă cu teamă:
– Cine e?
– Miliția, deschide…. îi răspunse o voce groasă.
Privi la acele ceasornicului agățat de perete, cu mult trecute de orele unu din noapte.
– Ce doriți la ora asta târzie? Ce s’a ‘ntâmplat?!
– Deschide…
Trase plapuma cu iuțeală peste pat, își puse papucii în picioare, închise unul din nasturii de sus ai pijamalei și se repezi spre ușă:
– Un moment, un moment… Deschid imediat, nu mai bateți…
Mai întâi, deschise vizorul și privi pe hol: trei siluete se conturau în lumina oarbă, drept în fața ușii. (more…)
Opera lui Nicolae Grigorescu înseamnã o rãscruce în istoria culturii românesti. Desi în ultimele sapte decenii i s’au consacrat vreo 15 monografii, totusi fenomenul Grigorescu n’a fost încã studiat si adâncit în functie de cerintele istorice ale epocii sale, de perspectivele pe care le-a descris evolutiei întregii culturi românesti si de dimensiunile universale ale esteticii sale.
Nicolae Grigorescu a apãrut în arta româneascã în momentul în care se impunea o consolidare moralã a noului Stat national înfãptuit prin Unirea Principatelor. Actul politic al Unirii, care însemnase o realizare pe linie nationalã a idealurilor revolutiei burghezo-democrate de la 1848, nu adusese si o fuziune sufleteascã deplinã între Munteni si Moldoveni. Unele tendinte separatiste au stãruit în Moldova pânã la cucerirea independentei de stat, la 1878. Pentru a combate aceste tendinte separatiste, se cerea crearea unor valori morale care sã constituie patrimoniul cultural comun al întregii tãri si sã întãreascã astfel constiinta unitãtii nationale. (more…)
