Scrisoare lui Moş Crăciun - Ziarul "Cuvântul"
24 Decembrie 1940
Bucuresti
Prea Stimate Moş Crăciun,
Află că şi eu sunt un sarac şi cuminte copil deci terog din toată inima să treci şi pela mine să-mi aduci ce îti lasă inima.
Iti multumesc foarte mult să ne vedem şi la anul.
Trăiască legiunea şi Căpitanul.
Romalo Leonard
Ion Polizu Nr. 4
Colindători…
"...adă pâine, cât mai multă pâine..."
(o mie nouã sute optzeci şi ceva…)
Moş Crãciune, Moş Crãciune,
Moşul nostru bun şi drag,
te-o lãsa securitatea
sã ne treci al casei prag?
Fii atent, drag Moş Crãciune
când ne spui de Prunc Iisus,
Popa ne-a vorbit de Domnul
şi prin puşcãrii l-au dus.
Am şi eu o rugãminte;
nu îţi cer cãluţ, pãpuşi,
nu îţi cer o jucãrie;
dar când vii din nou, la noi,
bate’ncetişor cãci tata
o sã creadã cã “îl ia”
iar mãmica, sãrãcuţa,
se tot sperie şi ea
(more…)
So sind wir nicht am rechten Ort / Und ziehen unseres Weges weiter fort.
Goethe (“Epiphanias-Fest”)
| Beau si mãnâncã regii magi la casele noastre de tãrani sãraci mãnâncã si beau si beau si mãnâncã mãnâncã si beau de foame si sete foame de arhia cu ochii în grinda |
magilor Mãria Voastrã la tãrani si la boeri cer ce e pe masa cer azi mâine ca ieri ce-ati mâncat ce-ati bãut ce-am mâncat noi cu voi mâncãm de asa oftare HORIA STAMATU |
Colind de fată mare
cules de I. G. Dimitriu
La tulpina, la doi meri,
Leroi, Doamne, mărului,
Sunt doi meri mari, minunaţi,
De tulpină depărtaţi
Şi de vârfuri aplecaţi.
La tulpina merilor
Este-un pat mare ‘ncheiat,
Cu scândurele de brad,
Cu picioarele de fag;
Iar pe pat ce-i aşternut
Prohat1) verde mohorît,
Iar la capul patului
Pernişoară gălbioară;
Iar pe pat cine-mi şedea?
Şade Ana, doi ochi negri;
Şi nu şade cum se şade
Şi coase şi chindiseşte2)
De-un guler şi de-o batistă. (more…)
Nu mă întrebaţi cine mi-a spus
C’a intrat azi noapte în Cetate Isus!
I-am văzut steaua pe cer şi-am pornit
Să-l găsesc în mine pe cel prorocit!…
Ingerii îi auzeam cum cântă:
-Leroi-Ler, e Noaptea Luminată, Noaptea Sfântă!
“Noaptea întruparii în Duh şi’ Adevăr,
Albe şi iar dalbe flori de măr!…”
Am simţit în mine lumina cum coboară,
Cum mă pătrunde, mă doare, mă înfioară.
Mi-a fost frică de moarte, frică de viaţă
Şi-am vrut să mă întorc lângă tăcerile-mi de ghiaţă. (more…)
De ce-am crescut prea mare, Moş Crăciun,
Şi’n cartea ta m’ai sterş dintre copii?
Opreşte săniuţa! Hai, fii bun!
Te-aştept măcar odată să mai vii!
Azi nu râvnesc la sacul tău din spate
Şi nici la dulciuri sau la jucării.
Mi-e dor de tine, mit de bunatate,
De nerăbdarea de copil, că o să vii.
Mi-e dor de-a ta mustaţă de fuior,
De albul bărbii lungi de vată,
Lipită’n grabă, strâmbă uneori;
De vorba ta blajină, tremurată,
De duioşia ta când ascultai
Prinosul meu de poezii, şoptite,
Atunci când pentru mine coborai
Pe pârtii cu steluţe troienite. (more…)
