Garda de Fier

La naşterea lui Iisus…

Încă odată am auzit colindele şi am fost legănaţi mai mult de amintiri decât de înţelesuri, mai mult de melodii decât de cuvinte, mai mult de vraja nelămurită a sărbătorii copilăriei curate din noi decât de viaţa bătrânelor versuri.
Şi am greşit poate… Dacă nu faţă de noi — căci baia aceasta de lumină bună şi curată ne va fi fost în orice chip de folos — dar faţă de ele, de preţul lor, care merită să fie înţeles altfel.
Căci Colindele nu sunt simple melodii festive. Nici evocări biblice, cum îţi apar mai toate la întâia cercetare.
Ele sunt frânturi păstrate cu pietate din viziunea unei lumi fericite, a noastră, aşa cum am fi vrut noi să fie, aşa cum ne-am vrea noi să ne ducem traiul în ea. In lumina magică a sărbătorii, gândul omului se îndreaptă către înălţimile albe ale lumii dumnezeeşti. E părtaş la fericirea bunătăţii divine. De miracolul Naşterii se bucură firea întreagă, cerul şi pământul cu toate ale lor. E o imensă armonie în bu­curie, pe care nu e iertat să o tulbure nici o nepotrivire. De aceea omul se pregă­teşte dinainte în tot chipul ca să se integreze cât mai nesilit în claritatea ei. Caută să-şi organizeze cât mai amănunţit fericirea efemeră a acestor zile de înălţare. Dinainte, sufletul e purificat prin, rugăciuni, trupului i se pregătesc vestminte cu­rate şi frumoase, mese întinse care să-i înveselească dorinţele sale cele de lut…

(more…)

(more…)

Sculaţi, Domniţe şi boieri!

Venit-am, ca să colindăm –
Şi bună dimineaţa să vă dăm…
Sculaţi,
Domniţe şi boieri!
Florile dalbe…

Uitaţi-vă, toţi, pe ferestre –
Şi ascultaţi
Colindele măestre!
Sculaţi,
Domniţe şi boieri!
Florile dalbe…

Vedeţi câmpii, coline alb-albastre,
La fel cu sufletele noastre…
Sculaţi,
Domniţe şi boieri!
Florile dalbe…

Lăsaţi
Cetatea grea
A somnului.
Şi ascultaţi
Colindele de Naşterea
Cea sfântă-a Domnului!
(more…)

Nașterea Domnului

Clopotele vestesc pogorîre dintru cele de sus.
Pe Iisus, cel în vecie mântuitor lumii, luminile îl poartă peste ţările noastre de împăraţi şi ciobani.
Îl primim în inimă, îngenunchiaţi în pulberea de aur a evlaviei.
O lume veche se pregăteşte de ‘nserare.
Stelele Crăciunului vestesc Răsărit plin.
Ieslele odihnitoare de Mântuitor cuprind nădejdea lui Simeon.
Uneori, oamenii au uitat semnele Cerului, dar până la sfârşit, lumina cea adevărată a biruit întotdeauna, alungând în peşteri damnate şerpii urei şi-ai păgâniei.
Ţările româneşti se deschid mântuirii.
Iisus e printre noi!
Codrii ardeleni, de vânjos gorun domnesc, plaiurile arboroşene, cu dulci colinde colindătoare în frunzişul fagilor împrejmuitori de Putna, Dragomirne şi Suceviţe, Banatul uzinelor şi al cântecelor, Basarabia grâielor ca mătasa îngălbenită la soare, a hambarelor de belşug, Moldova – şi şesurile dunărene – toate acestea îs sub semn astăzi. (more…)

Naşterea lui Iisus… (Desenul: Demian)

In vârfuri la nouă meri
Arde nouă lumânări
Dă-i Domnului, Doamne.

Pică nouă picături
Trei de vin şi trei de mir.

Trei de apă limpejoară
Să facă de-o băişoară.

Dar în ea cine se scaldă
Scaldă bunul Dumnezeu.

Se scaldă se iordăneşte
Cu apa se limpezeşte.

Cu sfânt mir se mirueşte
Cu vinul se’mpărtăşeşte.

_______
După fiecare vers se repetă: Dă-i Domnului, Doamne

Sus, în vârf, la nouă meri
           – variantă –

Sus, în vârf, la nouă meri,
Oi lerului dai, lerului Doamne,
Îmi ard nouă lumânări.
Sus îmi arde, jos îmi pică.
Oi lerului dai, lerului Doamne,
Pică nouă picături.
(more…)

“Oi, lerui Doamne”…

Jur în jur de-această masă

Jur în jur de-această masă
Este-o masă de mătasă

Oi, lerui Doamne

Dar la masă cine şade?

Şade Domnul Dumnezeu
Cu doi sfinţi în jurul său

Oi, lerui Doamne

Al doilea colţ de masă

Şade Pătru, sfânt Sânpetru
Ş’al treilea colţ de masă
Şade Ion, Sântion

Ş’al patrulea colţ de masă
Şade şi jupânul gazdă
Tot închină c’un pahar
(more…)

Nașterea lui Iisus – icoană pe sticlă

 ♦ Profețiile Vechiului Testament (Fac.3:15; Num. 24:17; Deut. 18:15; Dan. 9.24-27; Mal.3:1-3) aveau să cunoască împlinirea pe timpul când rege al Iudeii era prigonitorul Irod, iar la Roma domnea Cezarul Augustus (27 î.e.n. – 14 e.n.).
Miracolul nașterii avea să se petreacă într-o peșteră din Betleem, când trimisul cerului coboară de la tronul dumnezeiesc pentru a răscumpăra omenirea întreagă din păcatul neascultării protopărinților noștri Adam și Eva, cu posibilitatea iertării dar și a împăcării cu Atotputernicul Creator. Momentul solemn al Nașterii Mântuitorului Iisus Hristos avea să primească salutul celor trei magi veniți să aducă Pruncului ceresc daruri alese (aur, smirnă și tămâie) dimpreună cu glasul de bucurie al îngerilor care cântau: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pre pământ pace, între oameni bună voire” (Luca 2:14). An de an, bucuria nașterii Pruncului Hristos readuce acest sfânt mesaj în inimile noastre prin colindele intonate de cele mai mici și mai pure ființe (copiii) și până la oamenii adulți. Această operă de mare preț, păstrată și transmisă din generație în generație – colindele – poartă adevăruri de credință cu referire la evenimentele care s-au petrecut: naștere, Betleem, steaua, magi, etc.

(more…)

Naşterea Mântuitorului

Mai sunt câteva zile, până când vom prăznui, încăodată, Naşterea Mântuitorului lumii.
Cu acest prilej mă gândesc, cât de înstreinaţi de adevăratul duh creştinesc, sunt oamenii timpurilor de azi.
Sărbătorile – oricare ar fi ele – nu sunt ceiace ar trebui să fie: popasuri de reculegere sufletească!
Momente, în care să uităm tot ceiace este “grijă pământească” şi să lăsăm sufletul să-şi trăiască viaţa lui.
Adevărata viaţă a omului, prin trăirea căreia devenim şi oşteni ai Impărăţiei cerului şi ne găsim şi rostul existenţei noastre pământeşti.
Impotriva acestei vieţi, se ridică însă, toate poftele şi instinctele sădite în noi, odată cu materia.
In conflictul acesta de viaţă, ne abatem uşor dela drumul cel adevărat şi pornim pe cel al pieirii sufleteşti, uitând de suflet şi de rostul sărbătorilor, care trebuie să fie oazele de reconfortare şi reîmprospătare a puterilor sufleteşti pentru marele deşert al vieţii care îi stă înainte.
Aşa am ajuns, ca să nu mai privim marile praznice, decât ca prilejuri de vacanţă, de petrecere fără noimă, mâncare, băutură şi veselie.
(more…)

(Colindă din jud. Muscel, satul Găneşti).

“Astă seară-i seară mare…”

Astă seară-i seară mare
Domnului şi Domn din cer *)
Dar de ce e seară mare?
Este seara lui Crăciun
Lăsată de Domnul bun.
S’a născut un fiu din maică,
Fiu de maică făr’de taică
Dar unde mi l-a născut?
Unde locul i-a plăcut.

Tot în ieslea boilor,
Ori în târla oilor
Dar cu ce mi l-a ‘nfăşat?
Faşe dalbă de mătase
Impletită’n cinci şi’n şase
A venit Sfântu Ion
Mi l-a luat, l-a botezat
Dar unde l-a botezat?
Tot în râul lui Iordan.

Dar numele cum i-a pus?
Tot Iisus Christos, Iisus.
Dar cu ce l-a dăruit?
Cu ceru şi cu pământu.
Ceru ca să mi-l privească
Pământul să stăpânească. (more…)

(Se cânta în timpul primului război mondial sub iobăgia maghiară).

“Ia sculaţi voi boeri mari!…” (Tablou de Iuliana Sava, 2011)

Ia sculaţi voi boeri mari!
Florile dalbe,
Ia sculaţi Români plugari!
Florile dalbe,
Că vă vin colindători
Noaptea pela cântători
Şi v’aduc pe Dumnezeu
Să vă mântuie de rău,
Dumnezeu adevărat,
Soare ‘n raze luminat.
Tristu-i satu ‘n sărbători
Fără cântec de feciori,
Fără jocuri, fără hori,
Numai lacrămi şi hiori 1).
O, Isus al nostru scut
Care’n iesle te-ai născut,
Dă-ne’n lume pace iară
Că-i prea mult amar în ţară
Şi ne scapă de duşmani
Că-s prea mulţi copii orfani.
______
1) Fiori
(more…)