Dr. FILIP PĂUNESCU

UN ASPECT MAI
PUȚIN CUNOSCUT
DIN ISTORIA
MIȘCĂRII LEGIONARE:

CÂTEVA MĂRTURISIRI
INEDITE DEZVĂLUITE
DE DR. FILIP PĂUNESCU
DESPRE ACȚIUNILE
COORDONATE DE
HORIA SIMA PRIVIND
COLABORAREA
CU SERVICIILE MILITARE
AMERICANE ȘI FRANCEZE
PENTRU AJUTORAREA
REZISTENȚEI ȘI LUPTEI
ANTICOMUNISTE DIN
ROMÂNIA!

CITEȘTE DOCUMENTUL ÎN FORMAT PDF

Cornel Chiriac: CITEȘTE

AICI E RADIO EUROPA LIBERĂ!

“Larg la inimă şi darnic, profesorul a crescut în jurul său nenumărați discipoli, pe care i-a introdus în tainele cinstei şi omeniei, oțelind luptători de mare folos biruinței legionare.”

     Ziariştii grupați în jurul „Cuvântului” au sărbătorit ieri, de Sfântul Nicolae, pe ctitorul acestui aşezământ de minte şi inimă românească, printr’un parastas la care au participat prietenii, colaboratorii şi cunoscuții “profesorului Mişcării Legionare”.

   Pentru tineretul aceasta care şi-a câştigat biruința cu neprețuite jertfe, Nae lonescu a fost camaradul mai bătrân, sfătuitor în toate împrejurările, pe care l-au iubit cu dragostea elevului pentru profesorul bun. Întruparea cinstei şi a omeniei, omul căruia i-au surâs toate măririle vieții, a renunțat la plăcerile tre­cătoare, dându-se cu toată ființa sa răbdării aspre, din care şi-a făcut un cult aşa cum evanghelică a fost neasemuita lui bunătate. Căci, pentru alții, pentru aproapele căzut în nenorocire, Nae Ionescu a fost ajutor în toate împrejurările. Nimeni nu a plecat din preajma sa fără o vorbă de mângâiere. Larg la inimă şi darnic, profesorul a crescut în jurul său nenumărați discipoli, pe care i-a introdus în tainele cinstei şi omeniei, oțelind luptători de mare folos biruinței legionare.

     Nae Ionescu credea în biruință cu toată puterea conştiinței lui.

     Din slova lui, biciuitoare pentru păcatele lumii acesteia, se vedea totuş dojana blândă a sufletului mare şi cu toate că o țară întreagă îl copleşise cu o dragoste imensă, Nae lonescu a pălmuit mândria cu toată puterea cuvântului său.

     În sbuciumata istorie a Mişcării Legionare, profesorul Nae Ionescu a fost doctrinarul sobru, care a suferit impilările şi necuviințele tuturor celor mici de suflet. Alături de Căpitan şi de toți mucenicii Biruinței, profesorul Nae lonescu a pus piatra de temelie la clădirea României Legionare.

“Gazeta Transilvaniei”, Brasov. Anul 103, Nr. 102 (serie nouă), 7 Decembrie 1940

Medalion emis de Monetăria Națională (MN) în folosul “Ajutorului Legionar” (1940)

În anii copilăriei noastre, iarna era povestea cu moşul de zăpadă, cu iureşul de săniuțe şi clinchet de clopoței la telegari înaripați. Era nădejdea răcoroasă după o vară de toropeală, era belşugul unui Crăciun, cu colind răsplătit boereşte, cu revărsări de bucurie nestăpânită şi vise presărate cu fulgi de argint la căldura molcomă a căminului.
 Iarna copilăriei noastre a trecut fără grija zilei de mâine, căci fiecare dintre noi, dela cel mai bogat până la cel mai sărac, găsea la masă un codru de pâne pentru potolirea foamei şi un aşternut cald pentru odihnă.

Iarna aceasta care-şi arată colții, fugăreşte visele şi aşterne peste suflete plumbul unor copleşitoare tristeți.

Puterea unui destin crud a smuls din rosturile lor sute de mii de ființe nevinovate, cari îşi poartă amarul vieții aşteptând ajutorul frățesc. Desbrăcați şi flămânzi, în pragul acestei ierni mai duşmănoasă decât toate iernile vieții noastre, ei cer pâne şi căldură.

Din cei care şi-au părăsit căminurile, mulți nu şi-au putut afla încă rosturi, din pricina lipsei de lucru deoparte, iar de altă parte din cauza lipsei de înțelegere a multora dintre cei ce au, pot da şi nu dau. (more…)