Garda de Fier

“Problema fundamentală, în schimbarea generaţiilor, este de a asigura buna funcţionare a societăţii în slujba naţiunii” (Tr. Brăileanu)

Revista “Insemnări Sociologice“. Director: Traian Brăileanu. Anul IV. Nr. 5, 1 Noemvrie 1940
I

Viata poate fi asemuită unui teatru unde fiecare om îsi joacă rolul său, bine sau rãu, cum îl ajută talentul si pregătirea. Dar viata nu este simplu joc, pentru distractia sau instruirea unor spectatori, ci este luptă aprigă, iar actorul care nu-si joacă bine rolul e scos de pe scenã sau strivit în învălmăseala încăerării.
Trebue însă deosebită si lămurit viata în ordinea biologică de viata în ordinea socialã. Cele mai multe si, uneori, foarte grele conflicte, se ivesc din neluarea în seamă a acestei deosebiri. Intrarea pe scena vietii biologice nu coincide cu intrarea pe scena vietii sociale, care, aceasta din urmă, cuprinde numai o fază, faza de mijloc a celei dintîiu.
Copilul intră, ce-i drept, chiar la nasterea sa biologică în contact cu viata socială si e influentat în desvoltarea sa de ea. (more…)

Revista “DREAPTA”

„Porunca Vremii“, Nr. 324, 10 Februarie 1936
EFTIMIE HORESCU

Domaşnea, din granita Banatului, plânge, şi cu ea toti „grănicerii”… A murit un copil bun, chinuit de gânduri si de boală. A murit departe de satul lui natal, dar sufletul lui se ridică din provincia lui Aurel Popovici, spunând lumii: am voit! Prieten din copilărie şi coleg de liceu, apoi prieten de grănicereşti năzuinti, ştim ce a voit: să-şi dăruiască gândul şi să vadă o Românie dreaptă.
Condeiul lui, punct de întretăiere între chemările idealului şi între atâtea realităti meschine, arăta frumos ceea ce trebuie, cu acea bogătie de lumină pe care a cules-o din comoara lui Eminescu, din masivitatea lui Aurel Popovici şi de la săgetile peste adânc ale acelei inteligente autentice care este Nae Ionescu. (more…)

Desenul: George Stănescu

“Legionarii“, Anul IV, Nr. 4, 1 Februarie 1936
Biserica este a lui Dumnezeu, prin binecuvântarea Lui şi poate fi a oamenilor, prin vointa lor de a se mântui.
Numai acei oameni meritã numele de creştini, care iubesc Biserica Domnului nostru Iisus Hristos, pentru că se pot elibera de păcat şi se pot desăvârsi prin ea. Ei dovedesc aceasta prin sinceritate şi căldură în rugãciuni şi prin curătenie şi eroism în fapte.
Toti ceilalti oameni, care cutează să se apropie şi să se intereseze de Biserică cu alte intentii, nu merită numele de creştini. Ei sunt mincinoşi şi pângăritori ai celor sfinte.
In toate vremurile şi în toate locurile unde cheamă Biserica la mântuire, oamenii intrã în ea: cu smerenia vameşului, creştinii adevărati; cu orgoliul fariseului, crestinii mincinosi.
Cei smeriti, fie săraci ori bogati, fie învătati ori neînvătati, au râvnă pentru zidirea duhovnicească a lumii; cei mândrii dărâmă şi întunecă viata lumii prin umbrele compromitătoare pe care le aruncă prezenta lor asupra Bisericii.
Garantia că lucrul duhovnicesc va aduce omenirea din progres în progres nu poate fi decât clerul, adică ierarhia bisericească. Atât învătătura, cât şi fapta ierarhiei trebuie să confirme neîncetat adevărul creştin. (more…)

Insemnări Sociologice

Revista “Insemnări Sociologice”, Anul IV, Nr. 4, 15 Oct 1940

I. – Nevoia unui spirit dinamic, călăuzitor al Romînismului. Valoarea specificului romînesc. Forma din trecut a spiritului romînesc poate satisface necesităţile prezente? Potenţialul sufletesc modern.

II. – Experienţa altor popoare si a poporului romin. Deosebirea între legionar si nationalistul Romîniei politicianizate.
III. – De ce are nevoie astăzi Romînia ? – Romînismul legionar. – Armata luptă şi pentru o ordine morală, socială şi politică. – Credinţa şi puterea de jertfă.

IV. – Omul cerut de vremurile actuale de grea încercare. – Selecţionarea valorilor pe temeiul capacităţei individuale şi a muncii productive. – Omul nou isvorît din procesul de interiorizare. Biruinţa asupra fiecăruia si asupra întregului suflet romînesc. – Omul nou soldat al credinţei si al muncii legionare.

I

Nevoia unui spirit veghetor şi călăuzitor pentru Romînime s’a făcut simțită îndată ce idealul secular al unirii se împlinise. Credinţa în puterea Romînismului ar fi trebuit neîncetat întărită, folosind o largă contribuţie a spiritualităţii latine, a cărei ramură trebue să ne considerăm în permanenţă. Ani dearîndul tineretul legionar s’a străduit să împletească specificul romînesc cu spiritui vremii, grăbind astfel închegarea unei doctrine naţionaliste. (more…)

"Destinul e un curent de continuă modelare a vieţii..."

Revista “Gândirea”, Anul XVI, Nr. 4, Aprilie 1937
Elementele gândirii omeneşti, întrucât există o gândire care-şi merită numele, sunt în fond comune tuturor timpurilor şi locurilor. Ceeace face să varieze profilul logic este, afară de ciudata pasiune pe care o au adesea oamenii de a se amputa în chip provizoriu, felul cum se structurează aceste elemente şi accentul care se pune mai mult pe unele decât pe altele, după interesele spirituale diferite ale culturilor considerate fiecare în ansamblul ei. Deaceea o reformă a logicei nu este, şi aceasta mai mult decât în oricare alt domeniu, afară de cel al ştiinţei moralei, o întreprin­dere personală. In fizică, o mare descoperire sau o teorie mult mai convenabilă, poate să răstoarne, la un moment dat, situaţia ştiinţei. Chiar în religie, care e atât de tradiţională, se pot ivi reformatori cu mână tare, cari să instaleze o nouă cre­dinţă. (more…)

Bătrânul zeu Zalmoxis, tăria şi mângăerea „Geţilor nemuritori”...

Revista “Gândirea”, Anul XX, Nr. 1, Ianuarie 1941
Bătrânul zeu Zalmoxis, tăria şi mângăerea „Geţilor nemuritori” şi a altor populaţii trace de acum 2500 de ani este o figură extrem de eterică în literatura şi ştiinţa românească. Miile de ani l-au învăluit în pânza de aur a mitului şi ameninţă să-l îngroape ca pe o mumie. Dumnezeul unui neam este însă isvorul nesecat al civilizaţiei şi al tuturor aspiraţiunilor sale către ideal. Zalmoxis n’a fost nici un fetiş şi nici un idol efemer ca la multe dintre popoarele primitive şi sălbatice. El a fost încarnarea celei mai înalte şi mai pure forţe divine la neamurile traco-getice şi a impus cel mai superb stil de viaţă morală şi religioasă unui mare număr de oameni de pe o întindere considerabilă de pământ. Aceşti oameni erau strămoşii noştri Daco-Geţii. Dacă Roma nemuritoare ne-a dat mândria, asprimea şi disciplina legiunilor sale, reînviate azi atât de fericit în legiunea nesfârşită a cămăşilor verzi — fasciile României moderne — Geţia strămoşească a turnat în sufletele noastre setea după desăvârşire şi credinţa caldă în nemurire.
 (more…)

Revista "Insemnări Sociologice"

Revista “Insemnări Sociologice“. Director: Traian Brăileanu. Anul IV. Nr. 8, 15 Decemvrie 1940
Ştiinţa, pentru a-şi da roadele ce se aşteaptă dela ea, trebue să-şi îngrădească domeniul de cercetare cît se poate de lămurit. Unele ramuri ale “ştiinţei”, sau cum se obişnueşte a se spune, unele ştiinţe, au reuşit să izgonească din cîmpul lor orice amestec de opiniuni, prejudecăţi şi preocupări în stare să tulbure teoria pură, înaintarea spre descoperirea adevărului. Matematica e considerată în primul rînd ca ştiinţă pură, despărţită de tot ce este părere sau credinţă. Adevărurile matematice sînt sau nemijlocit evidente sau pot fi demonstrate. Celelalte ştiinţe, aşa se zice, sînt ştiinţe în măsură ce se apropie de tipul ştiinţei matematice, deci în măsură ce şi adevărurile lor sînt demonstrabile.
Aceste consideraţiuni au făcut să fie scoase din sfera ştiinţei toate teoriile cari nu împlinesc condiţiunile cerute pentru adevărata ştiinţă. Pe de altă parte, cînd domeniul ştiinţei se lărgi tot mai mult, divizîndu-se după obiect în numeroase ştiinte, postulatul matematizării îşi pierdu puterea. Ştiinţele empirice cuceriră tot mai mult teren şi metoda inductivă ocupă un loc cu drepturi egale alături de cea deductivă. Astăzi constatăm chiar o colaborare rodnică între ştiinţele deductive şi cele empirice, astfel că unitatea ştiintei, cel puţin după metodă, e pe cale să se înfăptuiască din nou. (more…)