Garda de Fier

Facsimil...

Ziarul “Cuvântul“, Anul XVII (Serie Nouã), Nr. 1, Luni 14 Octombrie 1940

„Cuvântul” profesorului Nae Ionescu însemna nu numai un început de înoire a scrisului zilnic românesc, ci deveni în curând ziarul conducãtor, neîntrecut îndreptar al vietii publice românesti. Disparitia „Cuvântului” fu simtitã ca o amutire brusca a glasului celui mai bun sfatuitor, ca secarea dintr’odata a unui izvor într’un pustiu ucigator de viatã.
Nu mult înainte de izbãvirea tãrii de sub cea mai întunecatã asuprire, întepeni de veci mâna ce purtase condeiul cu atâta mãestrie. Ne gãsim azi lipsiti de unul dintre cei mai mari ziaristi ce i-a avut cândva Tara noastrã. (more…)

Monumentul lui Vasile Lupu (azi în Orhei, Basarabia)

(pentru un monument de Han)

Ziarul “Buna Vestire“, Anul I, Nr. 180, Sâmbãtã 2 Octombrie 1937

Toatã lumea stie – …sau, din nenorocire, poate, toatã lumea încã nu stie – ceeace am fost nevoit odatã sã numesc «cazul Han», o rusine dar si un eroism asupra cãrora am astãzi un emotionant prilej sã revin.
Monumentul covârsitor care se ridicã acum in piata Ateneului, ca o aparitie, acest Vasile Lupu ireal de mult ASA cum probabil el n’a putut sã nu fie – umbrã sculptatã, istorie trãind… – privind din înaltul lui si din timp, ca sã sfideze par’cã sentimentul bovin al unei tãri incapabile de reactiuni, aceastã arãtare freneticã in bronz, de o vieatã… in care desigur artistul a pus-o pe a lui, mã invitã la un drum de amintiri, un lung popas de revolte si entusiasme pentru unul din cei mai siguri artisti cari trãesc azi printre noi.
Han e un strigat de eroism, in artã, – un imaterial minut de frumos, ofensat. Povestea lui mã doare aproape si azi, intr’o’ carne care par’cã e numai de suflet.
(more…)

Grafica: Demian

Ziarul “Buna Vestire“, Anul I, Nr. 180, Sambata 2 Octombrie 1937, Bucuresti

Toatã lumea cu adevãrat cultã de la noi e de acord cã, fatã cu propagarea «idealurilor» iudaice în popor, – «idealuri» mercantile, materialiste, animalice, – fatã cu progresele bolsevismului si ale sectelor, avem nevoe de clerici militanti, de conducãtori spirituali plini de har si de sfântã ravnã de a propovãdui prin fapte eternele idealuri ale Mântuitorului. Constienti de aceastã nevoie, conducãtorii oficiali ai Sfintei noastre Biserici, au socotit oportun sã creeze formatiuni de misionari, special investite cu sarcina de a combate pe teren toate relele si toate iazmele veacului.
(more…)

I.P.S.S. Mitropolitul Visarion

Ziarul “Buna Vestire“, Anul I, Nr. 179, Vineri 1 Octombrie 1937

Viata bisericească preocupã azi din ce în ce mai mult opinia publică – si găsim că interesul ei pentru realizările eclesiatice e bine-venit.
Intre Inaltii Prelati cu deosebită râvnă pentru prosperarea ogoarelor sufletesti ale Sfintei Biserici, numele Vlădicăi Visarion al Bucovinei s’a statornicit cu tãrie deosebitã. Si nici nu putea sã fie altfel – cãci ceeace a fãptuit acest chiriarh e cu adevãrat vrednic de cinstire.
Adus cu mare dragoste din asezãrile basarabene în solemna Bucovinã cu mânãstiri de omãt si cu plaiuri luminate de nenumãrate troite, I. P. S. S. Mitropolitul Visarion a hotãrît înfruntarea desmãtului cuibãrit comod în gospodãria Fondului bisericesc. A fost o luptã titanicã acolo, împotriva hidrei evreesti, care, cu concursul glicerinat al politicianismului local, tãia si spânzura în averea româneascã. (more…)

Ziarul “Cuvântul“, Anul XVII (Serie Nouã), Nr. 12, Vineri 25 Octombrie 1940

“Deutsche Allgemeine Zeitung” publicã un mare articol despre: “Garda de fier, legionarii si poporul român” în cadrul cãruia subliniazã „întâmplarea fericitã care a fãcut sã se întâlneascã in Legiune doi oameni”: Corneliu Codreanu si profesorul Nae Ionescu.
Gazetarul german a avut viziunea clarã a faptului.
Intr’adevãr! (more…)

Foto: ziarul "Buna Vestire", 1 Oct. 1937

 Se vorbeste mult de tinerete de la o vreme încoace. Atât de mult încât ne cuprinde oarecum teama ca frequenta însãsi de circulatie a acestei idei sã nu fie tocmai simptomul lipsei de întelegere a noimei adânci închise in acest magic cuvânt.
   Sã fie oare vorba numai de tineretea “cronologicã”, de aceea care se mãsoarã dupã actul de nastere?
   Desigur cã nu. E vorba aici, mai presus de toate, de puterea de intuire, de prospetimea de trãire a actualului. Iar aceasta, desi legatã de primul înteles, depãseste limitele – adeseori complet irevelante – ale acelei „tinereti” ce se mãsoara cu anul sau ceasul. (more…)

Purta coif, azi, poartã cascã...

  S’a oprit din scris si pana.
Toate, de înmãrmurire,
Las’ sa picure din rana
Fiului, dumnezeire.

„Iartã-l Doamne cã nu stie
Ce-a fãcut sau ce doreste,
Azi s ‘a lepãdat de iie
Si-a uitat de pâini si peste.

A uitat sa-si oglindeascã
Ceru’n mila si iertare.
Purta coif, azi, poartã cascã
Si mereu ceva nu are.

Strânge ‘ntruna ca’n blesteme,
Strânge depãsind mãsura,
Si visând tot diademe
A ‘ncurcat mila cu ura.
(more…)

Dimineaţa, mama fãcea o cruce frumoasã pe grâul fiert din ajun...

  Ciresele coapte … Poate nu ar trebui sã spun decât atât: „ciresele coapte”. Gustul cireselor foarte coapte din vremea sfârsitului de scoalã – adio profesori si lectii si griji! – gustul cireselor coapte din Sâmbãta mortilor, nu stiu de ce, dar ciresele coapte din Sâmbata mortilor aveau un gust deosebit, cu totul deosebit, pentru mine era gustul împlinirii depline, concentrând, parcã, în sine, miezul deplin al vietii prezente.
Dimineata, mama fãcea o cruce frumoasã pe grâul fiert din ajun, apoi pleca la bisericã – noi trebuia sã strângem cirese, cât mai multe cirese, sã aibã mama de ajuns de’mpãrtit. In familia noastrã erau multi morti si atunci – ne spuneam – trebuie sã strângem cirese cât mai multe, ne suiam bucurosi în prietenul nostru, ciresul, era o zi deosebitã si mâncam cirese pânã nu mai puteam, gândindu-ne cu poftã la coliva, brânza, colacii si mai ales gogosile ce aveam sã le mâncãm dupã ce femeile vor termina cu’mpartitu’. (more…)

Facsimil

Oamenii generatiei care a trait  in plin entuziasm razboiul intregirii si toate nazuintele ce-au incalzit momentele lui grele, stau in majoritatea lor neintelegatori in fata fenomenului legionar.
Generatia aceasta a adus totus jertfe mari in acel razboi care ne-a dat o tara visata numai de cei mai indrazneti dintre precursori. A cultivat ganduri nobile, a purtat pe umerii idealismului ei marile reforme ale improprietaririi si ale votului universal; atunci cand izvoarele unui nationalism regenerator se aratau amenintate, a luptat pentru restabilirea drepturilor unui rege al gandurilor si aspiratiilor ei, tradate mai apoi si inecate in sange.
(more…)

Căpitan cu verde stemă de’mpărat
Trece, mari, ţara’n nou descălecat…

Creşte-mi, Doamne, veacurile’n nouă Ţară
Cer aprins de biruinţă legionară.

Lângă porţile de soare şi de-aramă
Unde bat Carpaţii basmelor din coamă,
Colo’n raiul ţării sărutat de Tise
Lângă pragul unei alte lumi deschise,
Liturghii de rugă’n mânăstiri de pară,
Vredniceşte-mi, Doamne, cântecul de ţară.
(more…)