Garda de Fier

Semnătura Domnului Principatelor Unite, A. I. Cuza

Poate că niciodată sărbătorirea Unirii dela 1859 nu a fost mai actuală şi nu a corespuns mai mult unei necesităţi sufleteşti, decât în clipele prin care trecem.

Nu ne gândim la o sărbătorire zgomotoasă, cu fanfare şi discursu­ri, ci la o intensă trăire interioară, la o sărbătorire prin meditare şi adâncă simţire românească.

Trăim vremuri crâncene; vorbele se pierd în vuietul bătăliei ; nu ră­mân decât faptele şi anume acele fapte, care să însemne contribuţia fiecăruia dintre noi la lupta decisi­vă a neamului nostru. Nici un efort nu este destul de mare, niciun sa­crificiu nu poate fi prea greu, pentrucă nimic nu poate ajunge la înălţimea faptelor, pe care le săvâr­şesc acei fii ai naţiunii noastre, care înfruntă moartea, pentru a păstra fiinţa patriei.

(more…)

În dreapta, D-na Nadia Golea, deportată în Bărăgan…

Nadia Golea, soţia reputatului luptător anticomunist Traian Golea, a plecat la Ceruri.

În cursul dimineţii de marţi, 19 ianuarie a.c., a trecut la Domnul soția lui Traian Golea, Doamna Nadia Golea. A trăit în ultimii ani, într-o discreţie desăvârşită, la Braşov, fiind îngrijită cu un devotament exemplar de sora sa, Doamna Mara Banciu. Româncă născută în Basarabia, Doamna Golea a suferit şi a luptat pentru România, suportând timp de şase ani rigorile regimului concentraţionar comunist. A murit fără ca statul român să-i redea cetăţenia română, la care nu a renunţat niciodată, aceasta fiindu-i ridicată samavolnic de regimul comunist. După venirea în România, statul american nu i-a mai acordat pensia cuvenită. Deşi a luptat, alături de întreaga sa familie, împotrivei hidrei bolşevice, a sfârşit în uitare. L-a sprijinit pe soţul său în lupta pentru apărarea drepturilor românilor, în mod special a celor din Transilvania, Bucovina şi Basarabia. (more…)

Ion Moța s’a dus să moară. Coborîse adânc în el încredințarea că mântuirea neamului nostru are nevoie de jertfa patetică a ființei lui trupeşti; şi a plecat într’o transfigurată hotărîre; nu ca să lupte, nu ca să învingă luptând; ci pentru ca, cu moartea lui, să calce moartea noastră. Dacă Moța s’ar fi întors nevătămat din război, bucuria onenească a noastră a celor care l-am cunoscut ar fi stat alături de îndoiala lui Moța, care se va fi gândit că, pentru păcatele cuiva, Dumnezeu i-a refuzat jertfa. Oricât de groaznic ar fi omeneşte gândul acesta, eu sunt astăzi încredințat că pentru mântuirea nației noastre, Dumnezeu trebuia să accepte jertfa lui Moța, aşa după cum, pentru mântuirea neamului omenesc, a acceptat jertfa mielului.

Cucerirea clopotniței bisericii din Majadahonda

Vasile Marin se putea însă să nu moară. El s’a dus acolo ca să stea în fața duşmanului credințelor lui, ca să lupte cu el. Să-l învingă? Da, dacă se poate. Dar victoria asta nu era necesară. Necesară în fapta lui Marin era numai prezența lui acolo, prezență în care moartea era un risc, dar nu o necesitate. Desigur, când a plecat dintre ai lui, lepădarea de sine era atât de desăvârşită, încât el se gândea tot aşa de puțin la întoarcere cât la moarte; viața lui, sau moartea lui nu-l mai priveau pe el personal; de îndată ce principalul nu era moartea lui sau scăparea dela moarte, – ci depunerea unei mărturii pentru credința lui, cu orice preț. Noi ştim însă că mărturia lui ar fi fost tot asa de deplină şi de rodnică, dacă el ni se întorcea neatins; după cum deplină şi rodnică e mărturia tovarăşilor lui care s’au întors.
Când deci a hotărît moartea lui Vasile Marin, Dumnezeu a venit să ne certe.
De aceea – durerea noastră este întunecată.
17 Februarie 1937.
NAE IONESCU
(more…)

Paraşutări Munţii Banatului FOTO: muzeulrezistentei.ro

În 9 decembrie 1945, aviaţia germană a paraşutat în Munţii Banatului un grup de partizani anticomunişti condus de profesorul Filon Verca.

Fenomenul rezistenţei anticomuniste din Banat a început din toamna anului 1944, imediat după ce regiunea şi ţara au fost ocupate de trupele sovietice. În acea perioadă războiul sovieto-german mai continua încă, nu departe de frontierele noastre, astfel încât această mişcare a apărut în strânsă legătură cu contextul extern.

“Germania avea tot interesul să întreţină în spatele frontului sovietic o mişcare de rezistenţă, cu multiple implicaţii în mersul operaţiunilor. De aceea, imediat după 23 august 1944, cetăţenii români aflaţi în Germania, cu precădere legionari refugiaţi acolo după rebeliunea eşuată din ianuarie 1941, au fost folosiţi în acord cu interesele germane din acel moment. Orientarea lor politică îi determina, de asemenea, să acţioneze împotriva dominaţiei sovietice şi a pericolului comunist, care încă de pe atunci ameninţa să cuprindă şi România”, a explicat istoricul Mircea Rusnac. În câteva luni cât a mai durat războiul, germanii au efectuat în Banat cel puţin patru paraşutări cu scopul menţionat, dintre care trei cuprindeau şi efective umane.  (more…)

“Soborul sbirilor a hotărît / Ca Făt-Frumos să fie omorît…”

Dintre toate însuşirile care alcătuesc personalitatea, unică în istoria noastră, a Căpitanului, cea mai puternică, armonizându-le pe toate celelalte într’o unitate augustă, este, mi se pare, IUBIREA. Virtute dumnezeiască, cuprinzând într’o largă îmbrățişare dela gândul cel mai umil şi mai gângav până la temutele culmi de eroism, topind în văpăile ei toată zgura păcatelor, nesecat principiu de viață care a dat naştere unui nou tip românesc, ea a înconvoiat toate rezistențele şi, supraviețuind cărnii, duce, prin logica inexorabilă rânduielilor dumnezeeşti, la desăvârşirea biruinții.

De dincolo de moarte îi simțim dogoarea blândă, puternică, nemuritoare, unindu-ne, înfrățindu-ne inimile în cadența aceleiaşi voințe, precum lumina soarelui, adierea vântului şi murmurul apelor ne solidarizează în euritmia fără început şi sfârşit a Vieții.

Ion CHINEZU
(more…)

Ziarul apărut la Satu-Mare…

Scriem aceste rânduri pentru a apăra memoria “poetului legionar” Ion Siugariu, căzut eroic la Brezno în Februarie 1945, şi mai ales pentru a-i face dreptate.

Un domn oarecare, a repus pe tapet cu tot tam-tam-ul de rigoare, o dezbatere în privința “poetului legionar” Ion Siugariu, mai precis, readucând în discuție apartenența acestuia, şi anume, dacă a fost sau nu legionar.

Foarte bine – spunem noi – nu de alta, cadrul aplicabilității legii asa-zis antilegionare este total în afara oricărei legalități juridice şi complet neconstituțional – după cum s’a mai arătat şi în alte părți – fapt ce trebuie făcut cunoscut si demascat cu toată vigoarea.

Domnul cu pricina ține morțiş să ne asigure că Ion Siugariu nu a fost niciodată legionar, întrucât dumnealui “a cercetat arhivele securitatii, politiei, min. de externe, ale gestapo-ului, ale PCR, zeci si zeci de mii de pagini”, adăugând: “cand am spus ca nu exista nimic – fiti sigur ca am recitit de 3 ori inainte de a apasa pe ENTER”.

Toate bune până aici, însă dumnealui, în loc să atace cum se cuvine problema legii anti-legionare şi repercusiunile ei nefaste în “cazul Siugariu”, pedalează în neant şi dezinformare cu atacuri la persoană.

Despre ce este vorba: având la bază o citare de sursă din Wikipedia către miscarea.net la o scurtă prezentare de-a mea făcută poetului şi unde susțineam că Ion Siugariu a fost legionar, sare în sus spunând că-i un neadevăr, care neadevăr – vezi Doamne! – a fost copiat, răspândit şi exploatat ca atare de autorități sau terțe persone interesate, de unde şi rezultatul negativ în recentul scandal de proporții. În altă formă, eu sunt principalul vinovat! (more…)

Acțiunea de căutare și deshumare a unor partizani anticomuniști, uciși de Securitate în Munții Apuseni

Adăpostul semiîngropat dela Groși – Vedere dinspre nord-vest (Foto Arhiva CNSAS)

◊ Bucuresti, 27 august 2015. Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) în parteneriat cu Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca (MNIT), organizează începând cu ziua de luni, 31 august 2015, o acțiune de investigații arheologice pe teritoriul comunei Bistra, jud. Alba. Acțiunea are drept obiectiv căutarea, descoperirea și deshumarea rămășițelor pământești a cinci persoane care au fost ucise la 4 martie 1949 într-o confruntare armată cu trupele si agenții Securității. Activitățile din teren se vor desfășura în colaborare cu Primăria comunei Bistra, Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia, Muzeul de Istorie si Stiintele Naturii Aiud si Muzeul de Istorie Turda.

Fenomenul rezistenței armate anticomuniste a cunoscut o mare amploare pe teritoriul Transilvaniei. Cea mai mare densitate de formațiuni care s-au opus regimului comunist a existat în zona Munților Apuseni, pe teritoriul fostelor județe Albă, Cluj și Turda, iar dintre acestea, cea mai importantă a fost organizația Frontul Apărării Naționale — Corpul de Haiduci, creată și condusă de un fost ofițer de carieră, maiorul Nicolae Dabija, secondat de frații Alexandru și Traian Macavei. (more…)

M-am referit pînă acum la efectul legii 217/2015 asupra încercărilor de condamnare a autorilor genocidului comunist şi a celor care au împiedicat pedepsirea vinovaţilor după 1989 -protejînd moştenitorii criminalilor care s-au îmbogăţit din pradă. Conex, am vorbit de efectul asupra încercărilor de recunoaştere şi reparare (măcar morală) a daunelor cauzate victimelor (sau eroilor înfruntării ocupantului sovietic). De faptul că pedepsirea „antisemiţilor”, „naziştilor”, ”fasciştilor”, „legionarilor” s-a făcut deja, prin genocid juridic, şi deci, ni se impune azi să criminalizăm pe cei care îşi declară simpatia pentru nişte români vinovaţi (în majoritate zdrobitoare…) doar de patriotism activ/jertfelnic. Am semnalat că legea încalcă flagrant Constituţia, nu numai la nivelul  individual al libertăţii de opinie, exprimare şi asociere, dar şi la acela colectiv al independenţei României democratice – condiţie incompatibilă cu dictarea legilor dinafara cetăţii.
(more…)

Autoarea serialului Memorialul Durerii de pe TVR, „singurul proiect de televiziune care oferă una dintre cele mai complexe şi documentate imagini asupra regimului comunist din România.” (TVR plus), a anunțat că va face „plângere penală iniţiatorilor legii pentru ca acest document să fie retras şi reformulat în termeni europeni.” (Cotidianul)

Tot mai mulți intelectuali iau atitudine împotriva legii antilegionare care, prin abuzurile pe care le permite, ne va întoarce în perioada neagră a bolșevismului dacă nu va fi stopată din fașă iar inițiatorii ei trași la răspundere.

Ceea ce nu înțeleg creaturile care în acest moment se bucură că au un instrument prin care pot încerca să ne șteargă istoria, să cenzureze cărți și biografii, să murdărească eroismul luptătorilor anti-comuniști, este faptul că tupeul cu care un Alexandru Florian (fiul unui ideolog bolșevic), directorul Institutului Elie Wiesel, sau alții ca el, cer interzicerea unor mari personalități românești nu va face decât să stârnească atât opoziția și solidarizarea unui mare număr de români cât și interesul românilor față de părinții bolșevici ai acestora, față de istoria nespusă a crimelor bolșevicilor împotriva României și a românilor. În realitate, scandalul provocat de această lege se va întoarce împotriva lor și un număr cel puțin triplu de români, față de cei care știu în acest moment, vor afla adevărata poveste a comunismului în România, cu tot cu componenta etnică a celor care ne-au adus ciuma roșie pe cap. (more…)

Vai, țara mea, înalță-ți fruntea sfărmată de călcâi străin,
Din larg de mare până ‘n codru e numai jaf, pârjol şi chin.

În locul holdelor de aur cresc mărăcini şi bălării
Moşiile ne sunt vândute, cătunele-au rămas pustii.

Păgâni cu ochi scăldați în sânge ne pradă şi ne otrăvesc,
Ne leagă ‘n lanțuri veneticii şi negre ghiare ne pândesc.

Străinii ne jupoaie pielea. Suntem calici, orfani şi goi,
În țara lui Românul geme răpus de griji şi de nevoi…

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .II

Vai, țara mea, înalță-ți fruntea sfărmată de călcâi barbar,
Din larg de mare până ‘n codru e numai fum, pârjol şi jar.

Străinii dornici după aur în ura lor au triumfat,
Îți surpă slabele hotare şi nu au teamă de păcat.

Din larg de mare până ‘n codru lăcustele aleargă ‘n zbor,
Ni-e păngărită legea sfântă şi steagul nostru tricolor.
(more…)