Alba Iulia, Cetatea Unirii, 1 Decembrie 1940
Gen. Ion Antonescu, Conducatorul Statului si Horia Sima, Comandantul Miscarii Legionare trec în revista multimea
Arhiva pentru ‘MĂRTURII’
E. Bernea: Vasile Pârvan, dela ştiinţă la mistică
„Oamenii noi înflorind în marea luminã a vietii, se pleacã cu reculegere spre pãmântul unde dorm oamenii vechi, din tãria cãrora au crescut ei, oameni noi, ca florile noi din pulberea florilor vechi” – PARENTALIA
VASILE PÂRVAN
A vorbi astãzi despre Vasile Pârvan este o datorie pentru cei ce înfruntã lumea si viata prin tãria spiritului lor. Acest om care s’a sfârsit atât de repede a avut totusi tãria de a lãsa o puternicã luminã în urmã. Si dacã existenta sa trupeascã a fost de micã duratã, lumina spiritului sãu va lumina multã vreme viitorul asa cum ea a biruit întunericul trecutului. A prinde întreaga sa fiintã spiritualã, a încerca sã faci accesibilã si altora, este a reda plastic, a sculpta într’un fel figura sa neobisnuitã. A vorbi însã despre Vasile Pârvan este foarte greu; greu pentrucã el nu a trãit vremea, în care sã-si poatã spune ultimul cuvânt, dar mai ales pentrucã a fost un om de-o viatã interioarã, bogatã si puternicã, un suflet de o rarã complexitate.
A fost un suflet de erou entuziast si profund, activ si iluminat, chinuit si dârz; de o dârjenie amarã; asprã, asemãnãtoare tragicilor eroi antici in impresionanta lor luptã cu destinul. In sufletul sãu era o adevãrata gamã de tonuri care se împleteau într’un întreg pe cât de armonios pe atât de viu. (more…)
Iaşi, Oraşul Mişcării Legionare – 8 Nov. 1940
Serbările legionare dela Iaşi, Noembrie 1940 - Cetăţuile de Fete Legionare...
Ernest Bernea – Insemnări, lagărul dela Vaslui
Coperta volumului: Geo Zlotescu
Fragmente din vol. “Moldovã tristã” (poeme în prozã / 1939-40) de Ernest Bernea. Col. “Rânduiala”, Buc. 1940 purtând dedicatia: “Lui Virgil Borza si Gh. Nicolicescu” (asasinaţi în lagarul dela Vaslui în Septembrie 1939)
Fratele meu
Fratele meu stã întins pe patul durerii; e un pat dãruit de oameni nu de Dumnezeu. L-am crescut de mic; tot ce l-a atins m’a îndurerat ca pe o mamã. El mã plãteste mergând cu mine si la închisoare.
Il vãd cum îsi duce zilele: fãrã tihnã, fãrã orizont; numai cu lumina nãdejdilor. S’a nãscut sã trãiascã în lipsã, sã nu cunoascã bucuria. Acum merge în necunoscut.
Fratele meu sta închis în lumea durerii; cautã o poartã sã iasã, cautã un loc cu blândete si sprijin. E trist si i-e sete de mai bine. Mã doare suferinţa lui; o simt cucerindu-mi cosul pieptului. (more…)
Inceperea lucrărilor dela Casa Verde, 1933
BUCURESTI, 1933
Troiţa din comuna Săhăteni – Prahova
Troiţa legionară ridicată la Mizil la 8 Decembrie 1940
Cum a fost executat Locot. Col. Vasile Diaconescu, mare mutilat de război
Gravură de Simion Lefter, ziarul "Buna Vestire", Anul IV, Nr. 13, 22 Sept. 1940
“Buna Vestire“, Anul IV, Seria II, Nr. 13, 22 Sept. 1940
Ofiter curajos, Vasile Diaconescu a înscris pagini de glorie în istoria marelui razboi.
In 1916 este pentru prima data ranit la piciorul drept în cursul unor lupte cu trupele ungare, în regiunea Reghinului din Ardeal. Vindecat, dupa câteva luni este retrimes pe front în Muntii Vrancei, unde într’o lupta disperata cu trupele bavareze, în satul Negãrleste, este împuscat cu un glonte “Dum Dum” în rotula piciorului stang. Rana fiind mare si totodata producându-se si cangrena, i se amputeaza piciorul.
Dupa razboi este numit comandant al cercurilor de recrutare Mizil, Focsani si Soroca pâna în anul 1923, când nemultumit de faptele ce se petreceau în armata, îsi prezinta demisia.
La 1929 este numit inspector la Soc. Invalizilor de Razboiu din Bucuresti, fiind numit apoi director al Caminului de Invalizi de razboi din Buzau în decursul aceluias an. Anul 1933 îl apuca la Buzau, unde, cu ocazia pedepsirei lui Duca, este arestat si trimes la închisoarea centrala din Focsani. (more…)
Jertfele Hotinului
“Nu vreau sa fug. Impuscati-ma asa”…
Ziarul “Buna Vestire“, Anul IV, Seria II, Nr. 13, 22 Sept. 1940
Noaptea de 21/22 Sept. 1939, acea noapte de apocaliptic masacru al tinereţii legionare nevinovate, a sărutat si fruntea voevodal-moldovenească a judetului Hotin. In galeria magnifică a jertfelor prin care neamul românesc si-a răscumpărat sodomele de păcate din trecut, s’a vrut prezent si sufletul românesc al plaiurilor hotinene, prin trei dintre cei mai buni fii ai lui: Iacob Soroceanu, Teodor Dubovinschi si Vasile Dobuleac.
Noaptea de 21/22 Sept. 1939, acea noapte de apocaliptic masacru al tinereţii legionare nevinovate, a sărutat si fruntea voevodal-moldovenească a judetului Hotin. In galeria magnifică a jertfelor prin care neamul românesc si-a răscumpărat sodomele de păcate din trecut, s’a vrut prezent si sufletul românesc al plaiurilor hotinene, prin trei dintre cei mai buni fii ai lui: Iacob Soroceanu, Teodor Dubovinschi si Vasile Dobuleac.
Trei inimi de mare curătenie si credintă, trei vointe de fier, trei frunti luminate ca niste catapetesme mănăstiresti!
Incă trei trupuri “frânte si chinuite” puse la temelia României legionare.
Au fost arestati, odată cu ceilalti camarazi ai lor din întreg judetul, în seara zilei de 21. Iacob Soroceanu – de la Marsenita (lângă Noua Sulitã), Teodor Dubovinschi la Câsla-Samiev, Vasile Dobuleac, la Briceni, unde era functionar postal.
Mainile calailor, supuse poruncii miselesti si blestemate, i-au ales pe toti pentru omorîre.
In urma rapoartelor sefilor de judet si de sectie din judet, maiorul Dragulescu, comandantul legiunii de jandarmi din Hotin, a dat ordin asupra capetelor lor: sa fie executati in dimineata zilei de 22, pe la orele 4, simulandu-se fuga de sub escorta, in cele trei puncte principale ale judetului: Noua Sulita, Lipcani, Briceni. Asta cu scopul de a fi vazuti de cat mai multa lume atunci cand vor fi expusi, cu trupurile ciuruite de gloante si cu tabla de “tradator” la capatai. Pentru a ingrozi pe cei care ar mai incerca sa repete pedepsirea calailor neamului si pentru a “pildui”. (more…)
Eroi ai Rezistenţei Anticomuniste
"Studenţimea legionară s'a aruncat în luptă cu tot elanul tinereţii..."
“Dupa 23 August 1944 aliatii nostri din Rasarit au intrat în tara nu ca prieteni, ci ca jefuitori. Au pus stapânire treptat pe bunuri, pe pamânt si pe sufletele noastre. Comunismul si-a aratat imediat coltii: au început suferintele materiale si morale, iar cu ajutorul tancurilor sovietice comunistii au acaparat toata puterea. În aceasta situatie, Miscarea Legionara n-a putut ramâne indiferenta. Steagul ridicat împotriva comunismului în 1919 a fost reînaltat si lupta cu acest flagel satanic a fost revigorata. Tineretul român a strâns rândurile ca sa apere Neamul si Biserica lui Hristos. Studentimea legionara s-a aruncat si ea în lupta cu tot elanul tineretii. S-au reîntors în tara camarazii din exil, unii parasutati, iar altii strabatând pe jos linia frontului, cale lunga, ca sa ajunga acasa si sa ia parte la rezistenta si lupta anticomunista. Toti împreuna am încercat sa oprim suvoiul comunist care, mai puternic decât noi, s-a revarsat asupra tarii întregi. Dar noi n-am disperat, nu ne-am lasat înfrânti, ne-am opus si am rezistat cu trup si suflet timp de decenii, prin lupta si jertfa, fiindca am crezut neabatut în destinul crestin al neamului nostru. În drumul nostru de rezistenta din 1944-45 pasii ni s-au îndreptat spre dealurile împadurite si spre minunatele plaiuri ale Târnavelor, gasind loc de popas între comuna Noul Sasesc si Agnita, în codrul Fetiei, unde-i asezata si padurea Bergheroaia. (more…)
REZISTENŢA DIN FETEA – Nasc şi pe Hârtibaci Oameni! de Prof. Mircea Drăgan-Noisteteanu
Carte poştală dela un camarad legionar trimisă lui Ion Golea pe când se afla în Trieste (7 Aprilie 1950
“Gazeta Hârtibaciului”, Agnita, Nr. 51, August 2010
Rezistenta anticomunistã în România a luat fiintã imediat dupã 23 august 1944, având ca scop împiedicarea pãtrunderii comunismului la noi.
Primul pericol a fost cel al fãrãdelegilor comise de trupele sovietice de ocupatie. În primele zile de dupã 23 august, au trecut pe la noi, prin zonã, ostasii români, obositi si flãmânzi, reorganizându-se pentru eliberarea Ardealului. Peste tot au fost întâmpinati cu flori, mâncare, haine etc., fiecare cu ce putea. Rusii au trecut începând cu 9 septembrie. Lumea i-a întâmpinat la fel, dar ei s-au comportat ca niste ocupanti si au devastat tot ce întâlneau în cale, luând cai, cãrute, mâncare, bãuturã, fugind dupã femei… (more…)
