Garda de Fier

Cadavrul unei victime deshumate de autorităţile române în vara lui 1942 din ograda fostului sediu al NKVD/ Cartea "Basarabia dezrobită", 1942

La Chişinău, Tiraspol, Soroca sau Cahul, „eliberatorii” roşii au executat mii de moldoveni, pe care i-au aruncat în gropi comune, turnând var peste cadavre.

Pentru a se menţine la putere, regimul comunist din URSS a folosit toată „experienţa” acumulată de omenire de manipulare, falsificare, intimidare etc. Când măsurile „paşnice” nu aveau efect, sovieticii rezolvau simplu problema: oamenii incomozi regimului erau lichidaţi, cu un glonte în cap.

Din 25 octombrie 1917 (puciul militar bolşevic) organele de represiune ale regimului comunist sovietic au acumulat „experienţă”, aşa încât, către apogeul Marii Terori din 1937-1938, NKVD-ul avea un bogat arsenal de metode de execuţii. Pedeapsa capitală era dictată nu de instanţe, ci de OGPU (Direcţia Politică Unificată de Stat), NKVD, Troika specială, Consfătuirea specială, Tribunalele militare, alte organe de represiune sovietice. Odată cu „eliberarea” din 28 iunie 1940, practica asasinatelor în masă a revenit în Basarabia, fiind aplicată şi după 23 august 1944. (more…)

Mortii erau secreţi...

In fiecare an, la 14 Septembrie, de “Ziua Crucii” sau “Inălţării Sfintei Cruci”, supravieţuitori din închisorile comuniste cum şi reprezentanţi ai tinerelor generaţii, se întâlnesc la Aiud să cinstească memoria celor pieriţi în infernul temniţelor de tristă memorie din vremea urgiei bolşevice. Vin să se închine şi să se roage pentru sufletele celor ucişi fără milă, celor aruncaţi în gropi comune, aşa cum sunt şi sutele de martiri dela “Râpa Robilor” din marginea Aiudului.

Au trecut mai bine de 20 de ani dela dispariţia “oficială” a comunismului, iar mulţi dintre noi încă mai încercăm să ne distanţăm de trecutul odios al timpurilor de atunci. Incercăm! Cu sufletul gâtuit de emoţii, încercăm să depunem mărturie şi generaţiilor mai tinere. Pentru ca să nu se mai repete, parcă pentru a se repara greşeala abominabilă, crima ajunsă în toate formele şi hidoşenia ei să troneze mintea oamenilor, ca un alzeimer maladiv.

Ne-au înjosit şi ne-am înjosit pe noi înşine ca neam, atunci când unii dintre semeni, zeloşi şi slugarnici, au bătut palma cu opresorii împotriva compatrioţilor lor, “trădarea” şi “aservirea” căpătând înţelesul formulat plastic de… “colaborare”. Ne este ruşine de tot ce s’a putut întâmpla atunci, cu atâtea laşităţi si trădări. (more…)

Deputat în Sfatul Ţării

Maxim Leancă – Memorii

 Sunt unul dintre nepoţii lui Costache Leancă, deputat în Sfatul Ţării, care a votat Unirea cu patria-mamă, în 1918. Arestat de bolşevici, după 1944, şi judecat pe zece ani, ca duşman al poporului, a murit de foame şi de sete în lagărul morţii Suho-Bezvodnaia, din regiunea Gorki. Tatăl meu a fost văr cu unchiul Costea.

După invazia bolşevică, golanii şi derbedeii au devenit cei mai de seamă comunişti ai satului. În toamna anului 1945 ei l-au pârât pe tatăl meu agenţilor NKVD, că-i frate drept cu unchiul Costea. A fost arestat şi condamnat la zece ani, cu confiscarea întreagă a averii, ca duşman al poporului, lăsându-ne pe noi, mama, eu şi două surori, complet goi, căci au luat totul din casă, tocmai în Vinerea Paştilor, 19 aprilie 1946. Tatăl meu a stat la închisoare 8 ani, şi s-a stins din viaţă într-o zi de miercuri, 26 septembrie 1953, în etate de 55 de ani, căci mizeria din gulagul bolşevic i-a tocit sănătatea. (more…)

Pr. Dumitru Stăniloae

 Parintele Dumitru Staniloae s-a nascut la 16 Noiembrie 1903, din parintii sai Irimia si Reveca, fiind ultimul din cei cinci copii ai lor. Locul nasterii sale a fost comuna Vladeni, de langa Brasov, de care este legat nu numai natural, dar si spiritual. “In satul Vladeni din Transilvania, in care m-am nascut, spune dansul, am inceput sa iubesc pe Dumnezeu si lumea si le iubesc si acum”. (1) Se pare ca de aceasta data se intalneste cu Lucian Blaga, care spunea ca eternitatea s-a nascut la sat. A urmat mai intai cursurile unei scoli confensionale ortodoxe, si apoi pe cele ale Liceului “Andrei Saguna” din Brasov, unde a invatat germana si franceza. Dupa 1918, voieste sa devina preot si se muta in Bucovina, la Facultatea de Teologie din Cernauti. Isi continua studiile la Facultatea de Litere din Bucuresti. In 1925 apare primul sau articol in care trateaza despre problema muncii si a proprietatii in Noul Testament. Din indemnul mitropolitului Nicolae Balan, care deschisese Academia Teologica din Sibiu, si-a reluat studiile sale teologice in 1926. Ca licentiat, tanarul Dumitru a elaborat, sub conducerea profesorului Vasile Loichita, o teza despre “Botezul copiilor”, incheindu-si astfel formarea teologica primara. (more…)

“Chimia este o stiintă grea, nu-i ca fieste ce stiintă”!

  “Numai prin stiintă si credintă România mare va deveni si România tare” G.G. Longinescu

S-a născut la Focsani în anul 1869. A fost profesor secundar la Liceul “Sf. Sava”. Longinescu a functionat, un timp, ca asistent la cursul de chimie neorganică, tinut de doctorul Istrati între anii 1902-1906, calitate în care începe să predea un curs de chimie generală. Felul în care se achita de sarcinile sale didactice îi aduce promovarea în anul 1906 în functia de profesor agregat de chimie neorganică la Universitatea bucuresteană. A lucrat în laboratorul lui Emil Fischer sub îndrumarea cunoscutului savant german W. Traube. Teza sa de doctorat intitulată “Despre acizii aminici din seria alifatică” s-a bucurat de o serioasă apreciere a forurilor stiintifice. G.G. Longinescu a lăsat si o serioasă contributie proprie pe frontul didactic prin cărtile pe care le-a scris, cursuri si manuale. “Cursul metodic de chimie si mineralogie” scris initial de el în colaborare cu Istrati, reeditat si adus la zi, prin neobosita sa grijă, de-a lungul multor editii, a fost unul dintre manualele de căpătâi în didactica chimică românească din scolile secundare. De asemenea, “Cursul de chimie neorganică” predat studentilor din anul întâi al Facultătii de Stiinte din Bucuresti, s-a bucurat de o unanimă si largă apreciere. (more…)