Garda de Fier

Mircea Streinul

Mircea Streinul

(1910-1945), unul dintre proeminentii scriitori bucovineni interbelici, sef incontestat al gruparii „Iconar”, caruia recent i-a fost dedicata o monografie de catre prestigiosul critic sucevean Mircea A. Diaconu, a surprins in romanele sale (zece la numar) viata care pulsa in preajma-i. Astfel ca nu putea sa-i scape si momentul ocuparii Cernautiului si Bucovinei de catre sovietici, in 1940. Citeva fragmente din romanul in doua volume Pravalia diavolului (Buc., 1942), in care sint redate aspecte din tragedia ocupatiei si a refugiului, credem ca sint relevante atit pentru capacitatea artistica a autorului, cit si pentru forta sa de expresie. (L.P.)

Ocuparea Cernăuţiului

Din timp in timp, oprea motocicleta, ca sa nu mareasca prea mult distanta dintre sine si calareti. Atunci asculta freamatul nelamurit si coplesitor al noptii. Uneori se auzeau impuscaturi departate. Apoi, pacea domnea iarasi intre zari si ginganiile zumzaiau fara grija, ca si cum nu s-ar fi intimplat nimic.
(more…)

Poetul George Drumur

  D. George Drumur face parte dintre tinerii poeti bucovineni care au început sa se afirme în cadrul gruparii Iconar, alaturi de d. Mircea Streinul (desigur cel mai reprezentativ), d. Iulian Vesper si d. Teofil Lianu (ceilalti se gasesc însa într-o foarte nedefinita pozitie de debutanti, în afara de d. Traian Chelariu al carui debut poetic este anterior Iconarului). Autor a trei volume de poezie (Solstitii 1936, Suflete-n azur 1940 si aceasta ultima Vatra cu stele), înca nu îndeajuns de clarificat cu el însusi, pastrând întunecimi si larguri de atmosfera nordica, o ceata tematica si o imprecizie în expresie care îsi asteapta înca limpezirea, dar framântat de nelinisti interioare bogate, d. George Drumur ne ofera un peisaj liric interesant, demn de a fi relevat în miscarea poetica a generatiilor actuale.
Volumul Vatra cu stele cuprinde un impresionabil numar de poezii, de variate unitati formale, de la versul în forma populara, pâna la versul sonetic, cu influente vadite din poezia romantica germana (influente ce se resfrâng asupra întregii poezii bucovinene), din d. Lucian Blaga si mai ales din lirica populara. Cele câteva balade de la începutul cartii inegale ca realizare poetica si în mod stângaci imitative, sunt scrise într-o forma populara marturisita, unele având chiar teme de acest fel. (more…)

Ion Siugariu

Revarsarea bogata de suflet si de eroism stravechi, marsul apasat în istorie al neamului românesc, nu-si puteau gasi parca un poet mai potrivit pentru a le cânta în versuri, decât d. Aron Cotrus. Atât caracterul deosebit al talentului sau, realizat într-o expresie pietroasa si dura, cât si opera sa trecuta, sunt singurele care garantau, în toata literatura noastra de astazi, poemul cel mare, cântecul majestos si puternic al acestor evenimente. Poeme mai vechi ca Rapsodie valaha si Peste prapastii de potrivnicie, a caror idee dominanta este misiunea neamului românesc în aceasta parte a Europei, misiune de lupta împotriva întunericului si de reînviere a gloriei latine, ar fi ramas neîmplinite fara aceasta urmare (Rapsodia valaha si Peste prapastii de potrivnicie au fost traduse si în limba spaniola, tiparindu-se la Madrid în anul 1941, prima – Rapsodia valaha – în colectia Santoy Sena, iar cea de a doua – Atravès de abismos de adversidad – în colectia Escorial. Amândoua poemele au fost obiectul unor entuziaste recenzii, facute de cei mai de seama scriitori spanioli. Astfel: ziarul El Alcazar din Madrid publica în numarul sau din 22 iunie 1942 un articol intitulat Inspiratia antibolsevica a unui mare poet român. Sub semnatura d-lui Alonso Martin, apare în revista Legione y Falanges (Madrid, an. II, Nr. XX, p. 35, iulie 1942), articolul Un gran poeta de la latinidad. (more…)

Cazut în lupta împotriva comunismului

    Acum 30 de ani în urmă, în anul 1952, în tranşeele de luptă din Coreea şi-a pierdut viaţa un tânăr compatriot român de 22 de ani, Gheorghe Gheorghescu, unul din acei români exilaţi care pentru Ţara şi Neamul crucificat, s’au oferit voluntar să lupte cu arma în mână împotriva acelora care urmăreau şi aici, în această parte a lumii, să răpună drepturi şi libertăţi existente.

    El se născuse la Bârlad, la 17 Septembrie 1930 şi se refugiase împreună cu tatăl lui în Statele Unite spre a scăpa de comunism. In ţară îi rămăsese mama, “în ghearele călăilor”, -cum spunea el. Cu gândul la ea, cu dor adânc de ţară, cu nopţi chinuitoare şi şoapte gemute care îi tremurau somnul, pentru a lupta împotriva acelora care îi terorizau mama, se înrolează în anul 1951 în cadrul trupelor O.N.U. (more…)

În 1970, aveau 16 şi, respectiv, 19 ani. Asea Andruh era elevă în clasa a 10-a la Şcoala nr. 1 din Chişinău, iar Lilia Neagu era studentă în anul doi la Şcoala de Medicină. Pentru că Lilia venise la studii de la Leova, şi-a căutat o gazdă la Chişinău. Aşa a ajuns să închirieze o odaie în casa familiei Andruh, de pe strada Bogdan Hmelniţki, la Schinoasa. Aşa a cunoscut-o pe mezina familiei, Asea.

Acum 40 de ani, în noaptea spre 1 octombrie 1970, în plin regim comunist, Asea şi Lilia au decis să afişeze mai multe adevăruri pe blocurile de locuit, pe instituţiile statului şi pe vitrinele magazinelor de pe străzile centrale ale Chişinăului. Cu vopsea de culoare roşie, fetele au scris 40 de lozinci cu următorul conţinut: «Trăim la ruşi cu pielea şi-n mănuşi; Scoală, Ştefane cel Mare, scoală, scoală din mormânt, ia-ţi tu sabia cea mare, fă dreptate pe pământ; Cadre moldoveneşti; Moarte cotropitorilor!; Întoarceţi-ne alfabetul latin!; Întoarceţi-ne litoralul!». (more…)

Gh. Ghimpu: «Mă mândresc cu faptul că n-am minţit nicicând poporul, ci m-am străduit să-i spun întotdeauna adevărul, că n-am dărâmat biserici şi credinţe, că n-am plecat orbeşte capul în faţa greutăţilor, răuvoitorilor sau cotropitorilor, că am muncit viaţa întreagă în sudoarea frunţii, punând umărul acolo unde era necesar pentru Neam şi Ţară»

«Am protestat şi am rostit aceste adevăruri în glas pentru a vesti luminii că există în acest colţ uitat de lume măcar un singur suflet care nu-i de acord cu politica regimului de ocupaţie», afirmă undeva Gheorghe Ghimpu, şi în această afirmaţie se regăseşte pe de-a întregul caracterul acestui bărbat curajos, lucid şi neîncovoiat.

Materialele publicistice adunate sub aceste coperte demonstrează elocvent permanenta lucrare a spiritului autorului lor, Gheorghe Ghimpu, asupra desăvârşirii de sine prin eliberarea de zgură şi de pericolul fobiilor cultivate din afară, servind în egală măsură drept exemplu de urmat pentru cei din jur.

Într-un text difuzat la radio Europa Liberă, în 1984, cu privire la premisele renaşterii spirituale a naţiunii române, un alt disident al regimului comunist, Doina Cornea, definea în felul următor acest proces de purificare necesară: «Numai redând spaţiului nostru interior adevăratele dimensiuni, numai aşa se va schimba ceva în viaţa noastră comună. Numai eliberându-ne în interior, de falsuri, de laşităţi şi de teamă, vom redobândi libertatea după care tânjim» (Doina Cornea, Puterea fragilităţii, 2006. Citat după Manualul de liceu: O istorie a comunismului din România, Ed. Polirom, 2009).

(more…)

Prof. Vasile Christescu

Şaptezeci de ani de la moartea lui Vasile Christescu

Dacă în dimineaţa zilei de 26 ianuarie 1939 aş fi cumpărat gazetele atunci publicate în Bucureşti, pe prima lor pagină aş fi citit anunţul, scris cu litere mari, că arheologul Vasile Christescu a fost omorât de agenţii poliţiei. Pe 2 ianuarie tocmai împlinise 37 de ani. Dintre toate ziarele, cel mai mult mi-ar fi atras atenţia, de o manieră şocantă, Curentul, deoarece reproducea o fotografie ce reda corpul neînsufleţit al lui Christescu, cu chipul plin de sângele scurs din rănile produse de gloanţele care l-au izbit în faţă. În anii 1930, în interiorul disciplinei arheologice dar nu numai, aderenţa lui Vasile Christescu la Mişcarea Legionară nu reprezenta pentru cineva un secret. Notoriu era şi conflictul dintre Legiune şi regimul regelui Carol al II-lea. Probabil însă, necunoscut pentru cei mai mulţi dintre noi ar fi fost faptul că, în septembrie 1938, în condiţiile în care liderul Mişcării se afla încarcerat pe criterii politice, Vasile Christescu fusese numit şef al Legiunii, care acţiona la acea dată în ilegalitate, opunându-se deschis dictaturii regale recent instaurate. Ce s-a întâmplat cu cadavrul lui Vasile Christescu aş fi aflat abia în 1940, după abdicarea regelui, citind ziarul Buna Vestire din zilele de Duminică, 27 octombrie, şi Miercuri, 30 octombrie. (more…)

Gravură de Simion Lefter, ziarul “Buna Vestire”, Anul IV, Nr. 13, 22 Sept. 1940

Ziarul “Buna Vestire”, 22 Septembrie 1940

22 Septembrie 1939

În Constanța

Preotul Chivu Ion din Vilșoara-Cobadin, a fost împușcat de șeful postului de jandarmi pe șoseaua Constanța – Cobadin. Rănit numai, a încercat să fugă dar plutonierul l-a doborât cu lovituri de pat și apoi cu focuri de revolver. Apoi l-a jefuit de bani și îmbrăcăminte.

Îl plâng soția și doi copii.

Preotul Secăreanu din comuna Dulgheru a fost trecut telefonic pe lista de împușcare. Șeful de post ezitând executarea ordinului, maiorul P.M. a venit personal cu mașina să-l ucidă. Între timp șeful postului se decisese…

Îl plâng soția și copiii.

Preotul Mocanu, tot din județul Constanța a fost ucis în aceleași condiții.

Toți au fost expuși în șosea cu placardele de trădători de neam.

Au fost înmormântați fără popă și fără sicrie.

Tot în Constanța, în suburbana Brătianu a fost omorât în condițiuni necunoscute până astăzi studentul Chiriazi Constantin, secretarul sediului legionar. A fost și el expus în margine de drum. (more…)

Vaslui, Joi 24 Octombrie 1940: Slujbă religioasă în memoria zecilor de legionari ucişi în noaptea de 21-22 Sept. 1939 în lagărul din acest oraş...

„Aceasta este de când lumea soarta ostaticului; el poate fi sacrificat oricând. De aceea, decât ostatic, mai bine luptă şi mori dacă trebuie…”

 

Era ziua de 21 Septembrie. Soarele coborâse aproape de apus, în acea zi frumoasă de toamnă, la Vaslui. Cum priveam pe fereastră spre câmpul care se întindea imediat dincolo de şoseaua Vaslui-Negreşti şi dealurile care, în depărtare, închideau orizontul, observ un mic avion că aterizează la o mică depărtare de noi, după ce făcuse câteva rotiri ca să găsească cel mai potrivit loc pentru aterizare. Vasluiul nu avea nici un fel de aeroport şi nici nu văzusem vreodată să aterizeze vreun avion de când mă aflam în această localitate. (more…)

La schitul Izbuc, legionarii pregătesc pământul pentru cărămidă. (Colecţia Fănică Anastasescu)

Unii-s de dreapta. Alţii, de stînga. Sau centru-stînga. Sau centru-dreapta. Ăştia-s extremişti. De stînga. Sau de dreapta. Ăilalţi – ultranaţionalişti. Ăia – moderaţi. Unii vor să taie. Alţii – să dea. Unii, nenorociţii, vor să pună laba pe sare şi pe poştă. Alţii, cumsecade, au luat, cam pe degeaba, marmura, pădurile, fabricile. Unii vor să ne vîndă ruşilor. Alţii, ne-au vîndut deja americanilor. O gargară nesfîrşită. Ce înţelege mujicul din toate astea? Mai nimic. Se lasă dus de val. Şi de impresii. Şi de ipocrizie. Şi de promisiuni. Dă cu căciula de pămînt, rade un vinars şi înjură. Sau laudă, după cum îi vine.

Uite, de pildă, ce-am învăţat eu la şcoală despre legionari. Că erau răi. Cei mai răi. Că omorau oameni. Şi astăzi, dacă-i spui cuiva că-i legionar, e mai nasol decît dacă l-ai înjura de mamă. Mai degrabă acceptă să-l faci comunist. Copilul care eram o trăgeam de limbă pe buna, să-mi spună cum erau legionarii. Auzisem eu că în Valea Bradului fusese un cuib de d-ăştia. Ei, şi mi-a spus într-o seară: (more…)