Garda de Fier

Sfat de taină: interviu cu Părintele Iustin Pârvu, stareţul Mănăstirii Petru Vodă din Neamţ 

Biserica de aramă din căuşul muntelui

Părintele Iustin Pârvu, stareţul Mănăstirii Petru Vodă din Neamţ

De la coada lacului Bicaz ceva mai încolo, la răscrucea satului Petru Vodă, se face spre stânga un drum forestier de vreo 5 km care se strânge-n Poiana Haşca. Aici, în căuşul muntelui căptuşit cu brad, stă culcată de mâna lui Dumnezeu o Biserică pictată în tonuri de aur şi aramă, cu hramul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril. Mireasmă de lemn proaspăt în aerul tare de munte, căci lucrarea nu este desăvârşită încă. De jur-împrejur chilii de călugări! La căsuţa Părintelui Iustin Pârvu, oameni veniţi de prin partea locului sau de departe, aşteaptă. Timp de trei zile – după un străbun obicei al mănăstirilor moldoveneşti, oricine primeşte aici culcuş şi hrană, aşa că nu-i nici o grabă! Părintele Iustin, stareţul de peste 80 de ani nu oboseşte niciodată să primească, pe rând, din zori până în crucea nopţii, mulţimile de creştini. Cu răbdare duhovnicească şi infinită dragoste de oameni, dăruit cu har, Părintele Iustin te învăluie mai întâi în lumina blândă a ochilor săi albaştri, apoi îţi cercetează  adâncul inimii şi firul gândului. În cele din urmă, înalta credinţă, nădejdea şi dragostea fiecăruia, căci credinţa ortodoxă nu este filozofie, nu este teologie, – este trăire! (more…)

«Înteţirea represiilor politice faţă de reprezentanţii şi adepţii PCRM, organizate de către actuala guvernare» a fost titlul unei conferinţe de presă ţinute săptămâna aceasta de către reprezentanţii fostului partid de guvernământ.

Am deschis dicţionarul, pe internet. Dacă cauţi explicaţii pentru expresia «represiuni politice», apar imediat expresiile «Gulag», «duşman al poporului», «teroarea roşie», «colectivizare», «poliţia politică», «masacrul de la Katyn», «puterea sovietică», «teritorii anexate», «partidul comunist».

Dacă cauţi «represiuni politice în Moldova», apar şi cifrele, multe cifre. În 1940 în Moldova erau doar vreo 300 de comunişti şi doar 21 dintre ei erau de etnie română. În 1941 aici erau deja circa 9000 de comunişti, jumătate dintre ei fiind aduşi din Rusia şi din alte republici sovietice. (more…)

„Ştim cine l-a omorât pe Valeriu Boboc!” Declaraţia aparţine liderului PLDM, Vlad Filat, lansată azi, 4 aprilie, în ziua de Paşte, în timp ce toţi cei patru lideri ai Alianţei pentru Integrare Europeană au depus flori şi lumânări în locul în care a fost omorât Valeriu Boboc.

Întrebat dacă e vorba de „tipul în albastru” despre care a vorbit Damian Hâncu pentru UNIMEDIA, liderii AIE au precizat că poliţistul îmbrăcat în haină albastră a fost doar unul dintre primii, care l-a lovit pe Boboc şi că e vorba de mai mulţi autori ai crimei. (more…)

Are vreo 30 de ani, este robust, sub aspect fizic.

Dreapta: Ruslan Saachian, cel care alături de Ghenadie Florea l-ar fi omorât în bătăi pe Valeriu Boboc în noaptea de 7 spre 8 Aprilie 2009

Deţine funcţia de şef al Departamentului poliţie criminală din cadrul Comisariatului General de Poliţie (CGP) Chişinău. Este acuzat de violenţă în raport cu persoanele reţinute în arest preventiv. În 2008, a fost surprins lovind peste mâini o jurnalistă, deteriorându-i microfonul.

La Călăraşi, unde a activat în cadrul Comisariatului de Poliţie, îi merge vestea de om nesimţit şi brutal. La 14 aprilie 2009, numele său a fost făcut public de Anatol Mătăsaru, care îl acuza, din celulă, că l-ar fi torturat în CGP, în noaptea de 9 aprilie 2009. Aceste şi alte cazuri au făcut îndoielnică reputaţia sa de om al legii.

Şeful Departamentului poliţie criminală, Ruslan Saachian, este rigid cu presa. După o tăcere îndelungată, a început să vorbească abia în ultima săptămână, în legătură cu acuzaţiile extrem de grave la adresa sa. Amintim că, acum câteva zile, primarul general de Chişinău, Dorin Chirtoacă, spunea că a aflat, din surse sigure, despre faptul că Ruslan Saachian, alături de Ghenadie Florea, l-ar fi omorât în bătăi pe Valeriu Boboc, în noaptea de 7 spre 8 aprilie 2009. Declaraţiile sunt făcute la aproape un an de la înregistrarea primei victime a protestelor din aprilie. (more…)

Constantin Tănăsescu în anii tinereţii...

In fiecare an, in ziua de 17 martie, camarazii si prietenii isi vor aminti mai mult de cat oricand, de cel ce a fost si va ramane camaradul nostru Constantin Tanasescu, pentru ca, exact in urma cu 2 ani, intr-o dimineata insorita de martisor, cand in gradina sa florile pe care le indragea atat de mult se defaceau, sufletul sau bun si chinuit pleca spre cele vesnice.

Nea Tica, asa cum ii spuneau apropiatii, s-a nascut la 28 ianuarie 1921 intr-un cartier ce se forma atunci, prin parcelare, in “Campul Veseliei” (zona Filaret-Ferentari), de la periferia Bucurestiului.

Dupa scoala primara, a urmat Scoala Tehnica a Inginerului Dimitrie Leonida, de langa Parcul Carol I (in imobil astazi se afla Muzeul Tehnicii), obtinand specializarea de maistru electrician-bobinator.

In 1937 intra in Miscarea Legionara, la varsta de 16 ani. In noptile de 3-6 septembrie 1940, participa activ la manifestatiile de strada impotriva regimului dictatorial al Regelui Carol II, ziua mergand la serviciu, pentru a nu intra in vizorul autoritatilor politienesti.

Desfasoara activitate legionara si dupa lovitura de stat a generalului Antonescu, din 22 ianuarie 1941.
(more…)

Rezistenţa anticomunistă şi antisovietică

Rezistenta antisovietică şi anticomunistă din perioada anilor ’40 – începutul anilor ’50 ai sec. XX în RSSM a constituit un subiect important de investigare pentru cercetătorii din R. Moldova. Istoricii Elena Postică, Ion Ţurcanu, în baza unor documente inedite din arhivele fostului KGB, au realizat studii valoroase care ridică vălul de pe acest subiect, elucidat insuficient.

Din păcate, mulţi participanţi la mişcarea de rezistenţă antisovietică şi anticomunistă continuă să rămână în anonimat. Membrii Comisiei prezidenţiale pentru cercetarea şi aprecierea regimului totalitar comunist, datorită accesului la fondurile de arhivă secretizate, au posibilitatea să completeze multiplele breşe care persistă în investigarea acestei tematici.

În Arhiva MAI am depistat documente inedite care se referă la grupul de rezistenţă al lui Ciutac, care „teroriza activiştii sovietici şi de partid”. Grupul armat al lui Ciutac era format din mai multe persoane înarmate. Aşa cum menţionează şi documentele de arhivă, acest grup de rezistenţă a avut numeroase ciocniri armate cu trupele de ordine. În ciocnirea din 23 decembrie 1951, unul dintre cei mai activi membri al acestuia, Guzun Andronic, a fost omorât. Alţi doi fuseseră reţinuţi. În urma mai multor ciocniri armate, cinci membri ai grupului au fost ucişi sau arestaţi. Mai rămâneau în libertate liderul grupului, Ciutac şi colegul său, Ursu, care intrase în adâncă ilegalitate şi erau imposibil de reţinut. (more…)

…Aurel Obreja. Acest destin începe odată cu cedarea Ardealului, aiurea decât unde am stat cu el până acum.

În 1940, copilul se refugiase din nordul Transilvaniei, comuna părinţilor săi căzând dincolo de frontieră. Trecuse în Regat. Venind ungurii, cum tatăl îi era concentrat, se însoţise cu mai mulţi tineri din comună şi fugise la români, când avea treisprezece-paisprezece ani. Luase examenul de admitere la şcoala Normală de la Piatra Neamţ şi la Liceul Industrial, încă dinainte de Cedare.

La putere se afla Mişcarea Legionară. Nu ştia ce era aceea. Doar despre învăţătorul său din Bicazul Ardelean, Costică Vlasie, şi despre un vecin, unul Neculai Găină, auzise că ar fi fost legionari. Erau înregimentaţi mai mulţi ţărani şi mai ales intelectualii satului, dar el nu-i cunoştea.

Sosi în Piatra Neamţ. Se îndreptă către Liceul Industrial, ca oferindu-i o perspectivă mai sigură. Se reînscrise. Întrebarea rămânea unde să fi mâncat. Fu îndrumat spre Cantina Legionară, situată în centrul oraşului. Când o văzu, îi luă ochii; aşa ceva nu mai întâlnise în satul lui, după cum nici nu şi-a închipuit ca toţi elevii refugiaţi să poată lua masa acolo.

Fu uluit când constată că elevi ai liceelor din localitate, ca şi profesorii lor, serveau la mese. “Adică, să mă servească pe mine domnii elevi şi profesorii, când sunt îmbrăcat ‘în ţărănesc’?”, se mira. Într-adevăr: cioareci, cămaşă, suman, căciulă, avea; doar că în loc de opinci, purta bocanci. “De unde să merit eu asta?! Şi să mai şi vorbească atât de respectuos cu mine, un ţărănaş… Băăă, şi eu aş intra la ăştia , dacă s-ar uita la mine şi m-ar primi…”

Îl mai impresiona şi disciplina de pretutindeni. (more…)

IMAGINI DE LA INMORMÂNTAREA EROULUI LUPTEI ANTICOMUNISTE DIN MUNŢII FĂGĂRAŞULUI, ION GAVRILĂ-OGORANU

PE ULTIMUL DRUM...

(more…)

  Combatanții de pe Nistru după 18 ani: “Am luptat pentru apărarea limbii și R. Moldova, însă serviciile secrete moldovenești de atunci ne-au trimis la moarte! Și-au bătut joc de noi!”

Pentru cei căzuţi...

Azi, 2 martie, se împlinesc 18 ani de la declanşarea războiului dintre R. Moldova şi forţele separatiste de pe Nistru. La această dată, forţele paramilitare transnistrene au luat cu asalt secţia de poliţie din Dubăsari, incidentul soldându-se cu primele victime omeneşti. Acest incident a marcat începutul războiului soldat cu sute de vieţi omeneşti şi cu mulţi alţi răniţi.

În timpul acestui război forţele de la Tiraspol au fost sprijinite făţiş de Armata a XIV-a a Federaţiei Ruse, staţionată în Transnistria, preluând controlul asupra majorităţii localităţilor de la est de Nistru, dar şi asupra oraşului Tighina, de pe malul de vest, precum şi a satelor Gâsca şi Chiţcani. Doar câteva localităţi din Transnistria au rămas loiale Chişinăului.

Potrivit BBC, care îl citează pe primului preşedinte al R. Moldova, Mircea Snegur, conflictul armat a fost plămădit la Kremlin. “A fost un război plămădit la Kremlin şi asmuţit de unele cercuri politice de la Moscova, susţinut din punct de vedere politic moral şi material. La 19 mai 1992, armata a 14-a a Federaţiei Ruse s-a implicat direct în conflict şi anume atunci am spus că Moldova se află în război cu Rusia. Deci, îl calificăm ca pe un război moldo-rus”, declara anterior Snegur pentru aceeaşi sursă.

Pentru combatanţii care au participat în operaţiunile militare, acest război a lăsat un gust amar. Potrivit multora din ei, statul R. Moldova i-a utilizat atunci când a avut nevoie, iar apoi a încercat să scape trimiţându-i chiar şi la moarte. Este şi cazul detaşamentului de partizani Burunduchi, unul dintre cele mai de temut pentru cazacii care luptau de partea transnistrenilor. Aceştia au luptat pentru apărarea patriei, după care au efectuat misiuni speciale pentru securitatea moldovenească. Într-un final, potrivit unuia dintre ei, statul chiar a încercat să scape din ei, iar unele cercuri de la Chişinău au încercat să le propună “înţelegeri murdare” pentru interesul politic.

Unimedia