(more…)

Troiță din Corbeanca, Ilfov…

Privesc în trecut, prin veacuri cioplite
Șuvoiul de jertfe, nemărginite,
Și gânduri războinice mă apasă fierbinte
La pământul ce clocotește, plin de morminte…

La Troiță…

“…Lasă ‘ncet din cerul Tău să cadă
Pacea peste noi, ca o zăpadă
Și pe-o rază de luceafăr mare
Dă-ne semn de milă şi’ndurare.

Dintr’un cap în celălalt al zării
Abătut cândva la o răscruce,
Umilit ca Fiul Tău pe cruce,
Zace’n lacrimi trupul rupt al Țării…”

(Vintilă Horia – “Rugăciune pentru rănile Țării”)

Una din laturile fundamentale de cunoaștere a Mișcării Legionare, o reprezintă tezaurul scris.
Încă dela începuturile ei, Legiunea a revoluționat și creat un suflu național de înnoire și înalțare a culturii pe treapta cea mai de sus a spiritualității românești.
Scrisul legionar reprezintă o autenticitate națională și el trebuie cunoscut, cercetat și aprofundat încă dela originile lui. El a apărut într’un moment în care forțele tenebroase din afară și ideile lor negativiste erau cultivate cu asiduitate în țară, el înțelegând să facă din autohtonism nu un simplu postulat teoretic, ci o fenomenologie în primatul spiritului autohton, baza autenticității noastre naționale.
Prin el s’a mistruit fundamentul solid al regăsirii spirituale naționale care, avea să dea la iveală în scurt timp opere de cea mai mare valoare în cultura română și nume dintre cele mai ilustre.
Naționalismul cultivat de toate aceste energii luptătoare prin scris, punea astfel bazele unei fecunde perioade în viața culturală a Neamului și, prin autenticitatea sa, de împlinire vizionară a destinului românesc.
Autenticitatea, originalitatea în scris, fără interferențe și aplicații din cultura străină, fără copieri și adaptări de circumstanță din curente străine, fără substituiri care să cadreze numai la suprafață (ca o excrescență fortuită și nenaturală), – nu și în esență – cu realitatea românească, au fost bazele adevărate ale dezvoltarii și primenirii culturii noastre naționale, conștiință omogenă de identitate și manifestare românească.
Acest moment de naturalețe manifestă-românească, avea să dea la iveală cel mai puternic curent literar cunoscut în literatura română numit „gândirist” și, atașat lui, pe aceleași baze, un alt curent numit „iconarist”, ambele suplimentându-se reciproc și formând un tot unitar autentic și dominant.
(more…)

“Cei ce-au căzut uciși de gloanțele dușmane, / Pășesc în rând cu cei ce au rămas…” (Cântec Legionar)

(more…)

CUTIA TATEI...

DIFUZORUL…

…Cam de pe la sfârșitul anilor ’50 și până spre jumătatea anilor ’60, am reușit să avem și noi un aparat cu galene, un fel de receptor la care se putea asculta radioul București. În lumea de la țară, până și acestea erau o raritate, totuși, unchiul Ionel a reușit să-l procure și să-l pună în funcțiune. Căștile, sau galenele de care am amintit, erau susținute între ele de o bentiță metalică semicirculară, flexibilă, fiind prevăzute în ambele părți cu mici antene pentru optimizarea așezării pe cap, suplimentate de un fir care se introducea în aparatul propriu zis, prins rudimentar într’un cui de perete. Cred că era un singur post ce se putea asculta, dar și acesta cu multe scadențe în timpul audiției. Știu că unchiul Ionel instalase mai apoi între case, un fir mai lung cu rol de antenă pentru îmbunătățirea ascultării, fără rezultate pozitive dacă îmi aduc bine aminte.

(more…)