Garda de Fier

Anul I, Nr. 2

Mulţi duşmani, în neputinţa lor au aruncat împotriva noastră fel de fel de calificaţiuni. Cu asta nu ne-au făcut nici un rău şi nici n’au spus un lucru nou. Oamenii cu greutate ai zilei când şi-au dat osteneala să aprecieze mişcarea noastră, au dezaprobat-o, în aceiaşi larmă şi lipsită de măsură: ne-au judecat simplist, considerându-ne un caz patologic al vieţii sociale, primejdios prin proporţiile ce le-ar putea lua şi necesar a fi îngrădit cu asprime şi la timp. Verdictul atât de des n’a impresionat nicicând şi cu atât mai puţin astăzi. E soarta tuturor acţiunilor, eroice ca, în primele începuturi să fie atacate pe căi lăturalnice. Adversarul puternic, neavând la îndemână argumente oneste, refuză să stea de vorbă omeneşte, şi recurge la metoda cea mai comodă a batjocorei, insinuaţiei perfide şi a falsei prezentări. A pretinde, în epoca aceasta de mârşave socoteli politice, restaurarea cinstei în viaţa de Stat şi a neamului românesc în drepturile uzurpate, e un act de pură nebunie, neînţeles de spiritul zeflemist al timpului şi de cuminţenia colectivă a cluburilor politice. (more…)

Arhiva Presei Legionare din Exil şi din Ţară (apasă pe imagine)

(more…)

Presa legionară din Exil şi din Ţară (apasă pe imagine)

(more…)

Ziarul “Cuvântul”, 1940

(more…)

Ziarul “Buna Vestire”, Anul IV – Seria II, Nr. 6, Sâmbătă 14 Septembrie 1940

AFIŞ LEGIONAR – “Totul Pentru Ţară“, 1937

Nazarinene, ai învins! (Julian Apostatul)

“Când l-am văzut pentru cea din urmă oară…” Aşa aş fi putut începe povestea!
Dar, din adâncul sufletului meu, plin până la revărsare de credinţa în biruinţa lui, s’a ridicat o aspră mustrare:
Pe acela, a cărui umbră stă astăzi de veghe la răscrucea destinelor neamului nostru, de l-ai văzut odată îl vei vedea totdeauna.
Trec anii! Să treacă!
Ce preţ mai poate avea vremea pentru acela care a depăşit-o?
Cu atât mai cuprinzătoare devine personalitatea lui, cu atât mai puternic îi auzim chemarea cu cât, de la cele patru vânturi ne vine numai vuet de luptă.
În zăngănitul de suflete dispreţuitoare de moarte, ale minunatei înmănuncheri legionare, această stană de piatră de care s’au zdrobit toate vitregiile se desluşeşte o supremă dorinţă: porunca!
O dă el!
Ascultaţi, în fapt de seară, când pământul ţării noastre e mângâiat de ultimele raze ale soarelui, când zvonul muncei încetează, ascultaţi cu grije, îi veţi auzi porunca. E numai una: Patria !
Constantin PETROVICESCU, General în rezervă
Bucuresti 13.IX.1940
Ziarul “Buna Vestire”, Anul IV – Seria II, Nr. 6, Sâmbătă 14 Septembrie 1940

Ziarul “Buna Vestire”, Anul IV, Seria II, Nr. 6, Sâmbătă 14 Septembrie 1940.

Priveşte-ţi Legiunea Căpitane!

Priveşte-ţi Legiunea Căpitane, cum trece’n viu şi aspru pas!
Pădurea cămăşilor verzi purtate de zeci de mii de legionari trecuţi prin prigoană este astăzi mai aspră, mai tare, mai de nebiruit ca niciodată.
Atâta putere ai Căpitane că şi din noua viaţă în care ai intrat, ştii tot atât de bine să porunceşti ca şi din viaţa pământească.
Ca la începuturile lumei ai ştiut să faci din ţărâna sufletului românesc de altă dată, legionari după chipul si asemănarea ta. Au înfrânt chinurile, au înfrânt umilinţa, au înfrânt toate ispitele.
Din ei au răsărit conducători vrednici de tine, oameni în stare să audă şi azi glasul tău, să înţeleagă gândul tău, să facă voia ta.
Au păstrat curată şi puternică Legiunea, stâncă tare de care s’au frânt toate ciocanele care încercau s’o sfarme.
Azi în zorii biruinţii legionare în marş, poţi privi mândru la Legiunea ta.
Lupta ta şi jertfa ta n’au fost în zădar.
Ai biruit Căpitane!
GRIGORE MANOILESCU (more…)

Ziarul “Garda Moldovei”, 1931

(more…)

Cuvântul dogmă însemnează la scriitorii din antichitate ordin, decret, lege, 1) principiu sau opiniune filosofică 2) . In Noul Testament cuvântul se întrebuinţează de cinci ori. La Luca 2, 1, Fapte 17, 1, însemnează un ordin împărătesc, iar la Col. 2, 14, Ef. 2, 15 poruncile iudaice ca dispoziţiuni externe, lipsite de duhul de viaţă făcător al Evangheliei. In sfârşit, la Fapte 16, 4 se numesc cu acest cuvânt hotărîrile Apostolilor dela Sinodul din Ierusalim, cu privire la Iudeo-creştini.

Două elemente caracterizează înţelesul formal al dogmei: a) provenienţa ei dela o autoritate politică, filosofică sau religioasă: b ) obligativitatea ei pentru cel ce se află în raport cu acea autoritate. Dogma nu este deci o emanaţie a raţiunii sau a voinţii proprii şi nici ceva faţă de care te poţi raporta după bunul plac, odată ce vreai să stai în legătură cu autoritatea dela care emană. Dogma nu este nici un principiu de sine stătător. Când am considera-o ca atare şi-ar primi în fond certificatul tot dela raţiunea noastră, ar fi o descoperire a minţii noastre, sau s’ar sprijini în ce priveşte adevărul şi autoritatea ei pe judecata noastră. (more…)

Doamne
Prea multă carte nu ştiu şi nici slova
N’o înfloresc cu multă măestrie.
Ţăran de viţă veche, din Moldova,
Mă spovedesc în strana de moşie.

Înscriu şi azi, cu plugul, jalbă
Şi ţi-o trimit, umil, din arătură
Să ne vesteşti, cu semn din zarea albă,
Un ceas de sfântă cuminecătură.

Strămoşii mei răsar din ţarini pustiite,
Îi simt când trec de ar ogorul.
Le cade lacrima în zări cernite
Şi’n Dunăre le-o varsă Prutul, frăţiorul.

În teasc de chin străini ne frâng
Şi munţii vor să-i ducă peste graniţă.
Când morţii se trezesc şi plâng
Îmi pun – merinde – sufletul în raniţă.

Ţăranii ridicaţi – în vijelii – pe creste
Cu flinta la hotar senin de munţi,
Vom învia cu Neamul în zare de poveste
Şi vom porni furtuna străbunilor cărunţi.
Valeriu Cârdu
Ziarul “Buna Vestire”, Anul I, Nr. 237, Joi 9 Decembrie 1937
– Mai mult despre Valeriu Cârdu. Vezi si Camaradul Ion, Lacrima Timocului, Pământ Ardelenesc