Garda de Fier

LUMINI DINTR’UN ÎNCEPUT de Axente Sever Popovici

February 19, 2012 De: Garda Categoria: Presa interbelică, PRESA LEGIONARĂ

Dintr’un punct de vedere, şi anume, dintr’un punct de vedere metafizic, lucrurile nu sunt ci se fac. Ce însemnează asta, că lucrurile se fac ? Insemnează mai întâi că se agită, că există acolo, în inima lor, o strădanie. Nu se ştie cum, în ce fel; o strădanie spre ceva, după un anumit plan. Destul atât, că lucrurile se agită. Şi mai însemnează ceva; mai însemnează anume că acea strădanie există în lucruri dinaintea lucrurilor, de când lumea. Cum există ea în lucruri dinaintea lucrurilor ? Intr’un fel se poate. Strădania există ca potentă, ca virtualitate a lucrurilor, şi prin ea se fac lucrurile. Dar acest dinainte sau acest de când lumea nu este un punct determinabil, precis determinabil pe linia timpurilor. El poate fi aruncat în trecut la infinit, şi numai acolo. Altfel nu se poate. Şi asta însemnează iarăşi că această strădanie vine din infinit şi va dura în viitor tot până la infinit. Căci n’are niciun motiv să moară, şi nici o raţiune. (more…)

Nu sunt comentarii →

Revoluţia Legionară de N. Crainic (integral)

February 18, 2012 De: Garda Categoria: Presa interbelică, PRESA LEGIONARĂ

"Garda de Fier e ultima rezervă aruncată în luptă de voinţa de a nu muri a neamului nostru" - Nichifor Crainic

Ziua de 6 Septembrie 1940 e deopotrivă culminaţia unui dezastru şi începutul mântuirii.

Dezastrul naţional, care stă în sluţirea monstruoasă a conturului aproape rotund, pe care îl avea statul nostru, a culminat, — dacă se poate spune astfel, — în prăbuşirea fostului Rege. Lucrul s’a întâmplat fulgerător. Au fost de ajuns, pentru aceasta, braţele oţelite de voinţa unui General, care a sgâlţâit tronul, ca pe un pom în toamnă, în care ar fi rămas un singur fruct răscopt. A fost ceva atât de firesc şi de necesar încât n’a surprins pe nimeni. Regele ţării nu e o cucuvae pe casă, pândind a pradă şi cobind a soartă rea, ci şoimul ager, care stă cu ochii ţintă pe hotare. Intre Rege şi hotar e o legătură indisolubilă. Unul sel păstreză prim cellalt. Unul se prăbuşeşte prin cellalt. Hotarul rupt, care a zdrobit inima românească, a desgolit nevrednicia paznicului. Destinul unui neam, pus astfel în joc, nu cunoaşte şi nu trebue să cunoască nici o cruţare. (more…)

Nu sunt comentarii →

VIAŢA SPIRITUALĂ IN ROMÂNIA DE AZI (1940) de Nichifor Crainic

February 18, 2012 De: Garda Categoria: Presa interbelică, PRESA LEGIONARĂ

Vigneta: ziarul "Buna Vestire"

— CONFERINŢĂ ŢINUTĂ LA UNIVERSITĂŢILE DIN VIENA, BRESLAU ŞI BERLIN —

Spiritul german, spre deosebire de cel englez sau de cel francez, se caracteri zează printr’o curiozitate veşnic proaspătă de-a asculta şi de-a cunoaşte pe oricare dintre celelalte nemuri ale pământului. In Europa nu există un alt spirit mai descins şi mai dispus în acest sens. Cultura germană e cea mai bogată în studii de tot felul asupra celorlalte popoare şi rase ; iar traducerile germane din toate literaturile lumii constituie o dovadă strălucită a acestei curiozităţi veşnic vii. Mulţumită acestui spirit universalmente curios, popoarele caxe nu comunică direct între ele se pot totuş cunoaşte prin ajutorul limbii şi al ştiinţei germane, care e într’adevăr oglinda obiectivă a universului omenesc. (more…)

Nu sunt comentarii →

Inţeleptul în închisoarea democraţiei de Toma Vlădescu

January 15, 2012 De: Garda Categoria: Presa interbelică, PRESA LEGIONARĂ

"L'epreuve qui definit, le sacrifice qui régénère..." - Charles Maurras

Pentru cei 50 de ani de gândire şi poesie ai lui Charles Maurras
Revista “Lumea Nouă”, Anul VI, Ianuarie 1937

Sunt prietenii sufletesti inefabile care nu se trădează – si sunt adevărate servituti intelectuale din care ne facem orgoliu. Putini le pricep. Si mai putini sunt aceia cari le simt… Maurras le-a cunoscut si fără îndoială că le trãeste si azi in corespondenta lui spirituală de fiecare zi, si atât de ferventă, ca un De Bonald sau Le Play, cu Auguste Comte, cu un anumit Anatole France deopotrivã, dar mai ales cu poetii si, dintre toti, cu Dante si cu Mistral desigur. Cu Maurice Barrès în sfârsit tot atâta de mult – Barrès pe care n’ar fi posibil să-l uit…
Si eu îmi spun acum cu nu stiu ce sentiment de realã si nedefenitã emotie, cã dacã ar fi astãzi sã strâng câte pagini am scris pentru Charles Maurras în publicatii streine sau dela noi – tot ce nu este în fond decât tributul de pură simpatie pe care am simtit imperios ca trebuia sã i-l dau – dacă asi aduna atâtea pagini risipite în tensiunea celor dintâi fervori de adolescent, ca si cele de mai târziu, de azi, e sigur cã s’ar compune usor un volum… Si dacă, deopotrivă as pune oricâtă proprie censurã literară într’un material destul de divers, tot ar mai rămâne probabil, putin pretutindeni, accentul patetic, acel fior aproape incandescent al celor mai înalte minute spirituale din câte am trăit si din câte cunosc. (more…)

Nu sunt comentarii →