Garda de Fier

Vă las în valea acestei stinse plângeri
Orice sfârșit vestește-un început,-
Mă duc eu primul, sunt mai priceput,
Să pun din vreme șeile pe îngeri.

Zvântați cu zâmbet aripile plânse,
V-aștept la grajdurile de zmarald,-
Nu vă grăbiți, d’abia-i amiaz și cald
Și eu v-aștept și chingile sunt strânse.

Când veți veni ‘n amurg sub înserare,
Vom călări frumoși prin elizeu,
În cavalcadă, pân ‘la Dumnezeu
Descălecând la tronu-i, la picioare.

M O Ț A

Se cerne foc şi pară din văzduh
Şi’ncremenesc sub trăznete stejarii,
În luptă cruntă-s prinşi legionarii,
Pluteşte peste toate-al morții duh,
Iar ochii lor croesc sub cer fruntarii.

Trăznesc mașini din fund de iad scăpate,
Pământu-i vâlvorat de’nflăcărări
Şi păsări de oțel din vânătări
Vuesc cu moartea greu îmbrățişate.

În şanț veghează Moța, serafim,
Şi-aşteaptă al destinului mister.
Răvaş trimite’n țară, cum să fim,

Viteazul fără seamăn, cavaler,
Ca țara-atât de scumpă’n cari trăim,
S’o facem soare lucitor pe cer.

I. G. DIMITRIU

Vezi și: MOȚA – MARIN: PREZENT!

NAȘTEREA DOMNULUI IISUS CHRISTOS!

SĂRBĂTORI FERICITE! LA MULȚI ANI!

Oaspeţi cu azur în gene şi zăpadă sub opinci
Se iviră la fereastră cu colinde şi tilinci.

Fraged cântec şi subţire – înfloriri de ghiocei –
Umbre mari ţineau isonul tăinuite după ei.

Îmi părea că’n zvon de aripi şi miros de tămâier
În colindă mi se’ngână pui de om cu pui de cer.

Şi cântară şi urară şi plecară ca un dor,
Strălucea un puf de înger, risipit pe urma lor.

Şi era o pace albă ca zăpada şi era
O sfieală, ce din stele până’n inimi tremura.

Bacii lepădară grija, astăzi lupii ţin ajun:
Porumbeii nu visează vânt de uliu căpcăun.

Şi zăvozii din ogradă să mai lărmuie se tem,
Boii rumegă cu botu’n ieslea de la Betleem.

Aţinteşte-ţi lung urechea ca s’auzi bătrân pământ:
Sus, în leagăn prins de stele, gângureşte Pruncul sfânt!

Nichifor Crainic

Vezi și: Moș Ajunul

Răsună blând spre seară
Al clopotelor cânt,
Căci vine, vine iară
Cristos pe-acest pământ.

La ori şi care casă
S’aud colindători.
Cântarea lor frumoasă
Răsună până ’n zori.

Sculați, copii, degrabă
Şi’n calea lui cântați!
Cu cei buni e Domnul,
Sculați, copii, sculați!

Au venit în bătătură
Pe sub viscol şi ninsoare
Îngerii de peste zare
Şi tot freamătă din gură;

“Colo ‘n staulul sărac
Într’o iesle’n Viclein
S’a născut pruncul divin
Domnul cel de peste veac.

Neamuri glăsuiți în cor
Trâmbițați, sunați din goarne
Că azi s’a întrupat în carne
Regele Veciilor”.

Lerui ler, hai să umblăm
Pe la case de creştin
Să vestim pe cel divin –
Lerui-ler să colindăm.

Petre Paulescu

Lerui-Ler cu mâini de ghiață,
noaptea ninge flori de nea
Peste cerul frunții mele,
fulguind, colindă-o stea…

Şi în mantie de spumă,
magi cărunți cu-argint în păr,
au pornit în cor de îngeri,
Lerui-Ler, floare de măr.

Lerui-Ler, cântarea sfântă
a’ncetat în zarea ‘naltă.
Trei luceferi lin colindă,
fața lunii, ca pe-o fată…

Horațiu Ionescu

De când Domnu s’a născut
Şi pământul l-a făcut
Şi ceriu l-a ridicat
În patru stâlpi de argint
Și mai mult l-a împobodit:
Tot cu stele mărunțele
Şi’n mijlocul stelelor
Luce luna
Cu lumina,
Soarele,
Cu razele
Ce-am văzut, Doamne, pe-acolo:
Oamenii cei spovediți,
Ca nişte pomi înfloriți.
Oamenii nespovediți,
Ca nişte bufteni pârliți.

Culegere de Florea Florescu