Garda de Fier

“C’aşa-i legea din bătrâni…”

Soare ‘n cer, soare ‘n pământ,
Soare ‘n curte-a răsărit,
Şi Domnul mi-e adormit,
Cu gutui,
La căpătâi,
Cu işlice prinse’n cui.
Iar pe bolta cerului,
In bătaia soarelui,
Sunt stoluri de porumbei,
Trăsei cu săgeata ‘n ei!
Şi sburară,
Şi săltară,
Cu doi nori s’amestecară,
Şi ca ploaia coborîră,
Lăsându-se ‘n prundul mării.
Şi pietricele luară
Şi pe casă le lăsară.
Pietricele răsunară
Şi pe boieri deşteptară…
Iar pe noi ne dăruiră
Cu ‘n colac
De grâu curat.
Pe faţa colacului
Jumătatea sfântului,
C’aşa-i legea din bătrâni,
Din bătrâni, din oameni buni!
(more…)

Maica Sfântă cu pruncul Iisus

Ici în zori, ici în grădină,
      Mere cu florile dalbe.*)
Sunt doi meri într’o tulpină
La tulpină depărtaţi,
La vârfuri încornoraţi,
Iar în vârful merilor,
Este-un leagăn de mătase,
Impletit în viţe şase,
Dar în el cine se vede,
Pruncul sfânt cu maica şede,
Ici în zori, ici în grădină,
      Mere cu florile dalbe.

(Din judeţul Dâmbovita)
________
*) – Se repetă după fiecare vers.
(more…)

 ♦    „Iată, fecioara va naște fiu și vor chema numele Lui Emanuel, care se tâlcuiește: Cu noi este Dumnezeu” (Matei 1, 23).

Icoană pe sticlă: Naşterea lui Iisus Hristos – Muzeul Naţional al Ţăranului Român – București

În această Evanghelie este prezentată genealogia Domnului Iisus Hristos, Cel care trebuia să se nască la timpul stabilit de Dumnezeu. Despre faptul acesta se face referire încă în Cartea Facerii (3, 15), iar mai apoi, prorocii Vechiului Testament au întărit ideea venirii unui Izbăvitor care să reabiliteze omenirea căzută în păcatul neascultării protopărinților noștri, Adam și Eva. Semințiile care s-au perindat de la Avram până la Cel ce avea să se nască în peștera din Bethleem au purtat cu ele convingerea că împlinirea promisiunii unui Răscumpărător (făcută de Dumnezeu Tatăl) va aduce totodată și posibilitatea de mântuire a omului.
Nașterea Sa, la plinirea vremii, reprezintă timpul hotărât de Tatăl Ceresc pentru ca și noi să ne înălțăm, ca fii ai lui Dumnezeu. Sărbătoarea Crăciunului, de care ne despart puține zile, aduce prilej de bucurie sfântă, sentimente de bunătate, dragoste, liniște, dăruire și gânduri curate.
Deschidem larg ușile inimilor noastre pentru a lăsa încă o dată să intre Pruncul Iisus. Glasul colindelor trebuie să aducă în noi timpul împăcării, al gândului bun, al încrederii depline că acest eveniment poate reprezenta renașterea noastră în Hristos. (more…)

Colindători

Veni rândul iernii grele
Să ne-aducă rod din cer
Şi zăpezi pe drumuri rele
I-aşternură lăicer.

Şi-o adastă la răscruce
Clipa vieţii trecătoare
Să cadă ce i-o aduce
Rod din cer cu Caru Mare.

Cu făclii adastă’n umbră
Şi cu candeli la troiţă
Clipa vieţii care umblă
Cu văl de mironosiţă.

Adastă frunza pe cale,
Munţii toţi crapă de ger…
Numai vântul dă târcoale
Jos la stână… Lerui Ler.
Ion ŢOLESCU
(“Din nopţi cu Sânziene”, Madrid 1978)

Vigneta: ziarul “Transnistria”

Sunt un plugar, mă chiamă Vlad Nicoară:
Am faţa aspră şi tăiată’n lemn,
De satul meu mă leagă strâns o sfoară
De ţarina, şi sapa mea de lemn.
Eu nu cunosc sub cer decât pământul
Mai negru ca o pâine de secară.
Dă-mi, Doamne, să-mi călească legământul,
Un plug, doi boi şi braţul care ară.

Ion PILLAT
(more…)

“Şi înalţă din puterea gliei / Chipul cel rotund al României.”

Nu dă Doamne, nici unui duşman
Suferinţa noastră dintr’un an
Si ne iartă nouă dacă plânge
Inima din noi de-atâta sânge.

Pâinea noastră coaptă’n bunătate,
Dă-ne-o nouă ca şi pân’ acum,
Fă-ne, Doamne, prin durere drum
Ca unei corăbii pe’noptate.

Lasă ‘ncet din cerul Tău să cadă
Pacea peste noi, ca o zăpadă
Si pe-o rază de luceafăr mare
Dă-ne semn de milă şi’ndurare.

Dintr’un cap în celălalt al zării
Abătut cândva la o răscruce,
Umilit ca Fiul Tău pe cruce,
Zace’n lacrimi trupul rupt al Tării.
(more…)

“Biruinţa e floarea care creşte numai în ţara jertfei până la moarte”.

Codrule, Sfânt Voevod,
Prinde-mi sufletul în rod…

Vasile Pârvan

E demult de când pe-aici
Urcau stolnici şi vlădici,
Crai din cetina bătrână,
Bani cu buzduganu’n mână
Si domni aprigi de aramă
Cu baltagul sub dulamă.
Suiau vulturi rotitori
Către ei de prin vâltori,
Iar din muntele stâncos
Se rostogoleau în jos
Crişuri, Bistriţe şi Streiuri
Şerpuind prin văi şi cheiuri…
Din tărâm nestrăbătut
Cobora Menumorut.
Gelu, Glad şi Seneslau
Pe câmpii se’nviforau
Şi veneau din Bărăgane
Jii cu ochii de bulboane
în lumină să primească
Fruntea lor împărătească…
Venea umbră de dumbravă,
Limpezime de Moldavă
(more…)

Troiţă construită de legionari

– Frunză galbenă de vrej,
ce viermi te mănâncă?
– sus pe măguri, către Dej,
jalea e adâncă.
– Râule, de ce-ţi sbârleşti
coama nărăvaşă?
– Numai stârvuri rumâneşti
Someşul îngroaşă.
– Codrule dinspre Abrud,
de ce plângi sub zloată?
– Parcă iar şi iar aud
oasele pe roată.
– Vântule de ce tot sui
lacrimi pe obcine?
– De oftatul moţului
temniţele-s pline.
– Veacule de plumb ursuz,
de ce stai la pândă?
– Inc’o cruce ţi-am adus,
pentru grea osândă…
– Neamule, de ce tresari,
grindina când bate?
– Stau gemând pe piscuri tari
şi aştept dreptate.
Radu GYR
(more…)

…să pornim cu furci şi topoare,
şi să facem judecata cea mare…

Eu cânt pentru clipa dintâi
venită cu ziua în coarne;
când şipotul vremii începe
veac nou peste ţară să toarne.
Şi cânt pentru premeneala cea nouă
măsluită cu suflet de rouă.
Pentru ‘ncordările noastre de-acum
ce ară în oţele şi ghioage,
să taie Rumânului drum
de cremeni –
prin neguri oloage.
Pentru chiot şi fulger
sbucnite din funduri de veac,
s’aducă oftărilor leac.
Pentru rugă nouă,
pentru mers nou,
pentru fiecare plug şi fiecare bou,
pentru toţi câţi încep veacul nou.

Cânt pentru răsăritul de soare
care botează cătunele noastre
în ape albastre,
şi ne-aţâţă cu flăcări răsvrătitoare
să rupem zăvoarele ‘n două;
să pornim cu furci şi topoare
şi să facem judecata cea mare,
că suntem în zodie nouă.
Pan M. Vizirescu

Săptămânalul “Falanga”

Mi s’a pus pe plug rugina
şi-a crescut iarba ‘n ogoare,
de când am plecat din satu-mi,
dus de hoţi la închisoare.

In ogradă, buruiene
au crescut pân’ la ferestre,
şi furnicile pe prispă
strâng sub pietre vis şi zestre.

Singur stă pustiu ‘n casă,
Ţara toată ‘n lanţuri geme,
şi nu fulgeră vreo coasă
să ne scape de blesteme.

Zări se pleacă peste codri
mai săraci, mai fără viaţă,
şi nu cade niciun trăsnet,
nicio umbră nu se ‘nalţă.
(more…)