Garda de Fier

Săptămânalul “Falanga”

Mi s’a pus pe plug rugina
şi-a crescut iarba ‘n ogoare,
de când am plecat din satu-mi,
dus de hoţi la închisoare.

In ogradă, buruiene
au crescut pân’ la ferestre,
şi furnicile pe prispă
strâng sub pietre vis şi zestre.

Singur stă pustiu ‘n casă,
Ţara toată ‘n lanţuri geme,
şi nu fulgeră vreo coasă
să ne scape de blesteme.

Zări se pleacă peste codri
mai săraci, mai fără viaţă,
şi nu cade niciun trăsnet,
nicio umbră nu se ‘nalţă.
(more…)

“Ca piatra de tare, Române, să-ţi fie / Călcâiul, pe toată omida din glie…”

Sorcova vesela, măi frate Române,
Ce sameni de veacuri ogorul cu grâne,
Pe unde tot ară cu plugul voinicii,
Să aibă de toate, la târg, veneticii!

Ca piatra de tare, Române, să-ţi fie
Călcâiul, pe toată omida din glie,
Când ea, pâinea albă, ţi-o fură din spice
Şi Neamul ţi-l bate cu-a foametei bice!…

Ca stânca, Române, să-ţi fie şi pieptul,
In luptă cu-aceia ce vor să-ţi ia dreptul,
Sau brazda străbună cu Vornici în ea,
Când toţi veneticii ar vrea să ţi-o ia!…
(more…)

O, Neamul meu cu plânsu ‘n gene şi vatra plină de suspine, –
Ceas mare, din eternitate, adânc azi bate pentru tine;
E poate ceasul cel mare prin care ţi-a fost dat să treci, –
Cu el venind: ori înălţarea, ori doborîrea ta pe veci!…
Amar de vremi, tu, Neam Român,
Ai încălzit năpârci la sân,
Şi n’ai ştiut că şerpii veniţi, încolăcindu-se pe tine,
Pe nesimţite – drept răsplată – ţi-or suge sângele din vine,
Şi’n ziua istovirii tale, – când ei vor fi puternici foarte,
Să-ţi curme răsuflarea toată, pe veci să te cufunde’n moarte!…
Azi te-ai trezit, dar ai în faţă
Un mare şi cumplit balaur
Ce vrea pieirea ta din viaţă, –
El stând pe-al ţării tale aur!…
Asemeni smeului din basme, – ca din a vijeliei surle,
Balaurul ce te pândeşte, azi a ‘nceput grozav să urle,
Să nu te mişti din amorţirea în care-i place să te vadă,
Ca, astfel, bestia să ‘nghită cât mai uşor plăcuta-i pradă!…
(more…)

Mâine anul se ‘noieşte,             Câte frunze în frunzar,
Pluguşorul se porneşte,            Atâţi bani în buzunar.
Pluguşorul cu doi boi                Câtă trestie pe casă,
Mânaţi măi, hăi,                         Atâţia galbeni pe masă.
Hăi hăi hăi.                                   Hăi hăi hăi.
(more…)

D’ale cui aceste case?
D’ale cui aceste case?
Florile dalbe
D’ale cui aceste case?
D’asa’nalte minunate (bis)
Prin afară văruite (bis)
Prin năuntru zugrăvite.
Zugrăvite visuri scrise (bis)
Visuri scrise, mese ‘ntinse.
Dar la masă cine şade (bis)
Sade gazda cestor case.
Nu şade ci mi se’nchină. (bis)
C’un pahar de vin în mână.
Mâna dreaptă pe-o găleată (bis)
Din găleată ce răsare?
Busuiocu popilor, (bis)
Izma creaţă’a babelor.
Şi rugii unchieşilor (bis)
Şi rugii unchieşilor.
Trandafir flăcăilor. (bis)
Şi scaeţii fetelor.
Florile dalbe.

Notă – După primul vers al fiecărei strofe, se zice: Florile dalbe

[audio:https://www.miscarea.net/w/wp-content/uploads/2013/12/Jocul-caprei.mp3|titles=Jocul caprei] [audio:https://www.miscarea.net/w/wp-content/uploads/2013/12/Jocul-ursului.mp3|titles=Jocul ursului] [audio:https://www.miscarea.net/w/wp-content/uploads/2013/12/Prin-cel-verde-visinel.mp3|titles=Prin cel verde visinel]

Sângerelul soarelui                            Vara pică de ‘nfloreală,
Pe ninsoare când răsare,                  Şi iarna de’nboboceală.
Nu mi-e soare răsărit,                       Nu mi-e pomul înflorit,
Ci un pom mare ‘nflorit.                   Ci mi-e pluguşor pornit.
(more…)

Cât de mare, bogăţia prin necinste adunată,
Niciodată, pe-a ta frunte nu e stemă, ci o pată
Care, oricât ai spăla-o, nu se şterge niciodată!
                                        *
Cel ce naşte ‘n sărăcie şi bogat ajunge ‘n urmă, –
Nu mai vede pe săracii ce-l aveau cu ei în turmă…
Arătaţi-mi numai unul care nu-i precum se spune, –
Să fac ochii mari la dânsul, să mă ‘nchin ca la minune!
                                        *
De toţi, ascunde-ţi fericirea! Când însă la săraci pătrunzi,
Ascunde-ţi faţa şi-al tău nume, dar mila ta să n’o ascunzi!
                                        *
Nu e om fără durere, – fără frunză cum nu-i pom;
Dacă e vre-un om asemeni, – omu-acela nu e om!
                                        *
Sărăcia nu’njoseşte sufletele mari nicicând,
Dar nici aurul nu ‘nalţă pe cei josnici şi de rând!…
(more…)