...PLUGUŞORUL
Pluguşorul Anului Nou 1945
Aho, aho!
Astăzi anul se sfârşeşte
Şi cel nou mâine soseşte
Anul patruzeci şi patru
An de jale şi chin sacru
An de plângeri, jale mare
An cu lacrime amare
An cu patemi pentru noi
Zile grele de război
Zile grele-am suferit
Că părinţii ne-au murit.
Câţi am mai rămas flăcăi
Mai strigaţi o dată hăi!
(more…)
Naşterea Domnului - Interpretare grafică de Mac Constantinescu, după o compoziţie bizantină (ziarul "Cuvântul", Serie Nouă, Anul XVII, Nr. 73, Miercuri 25 Decembrie 1940)
Ziarul “Cuvântul“, Serie Nouă, Anul XVII, Nr. 73, Miercuri 25 Decembrie 1940
Sărbătoarea Crăciunului are multe semnificaţii.
Una şi cea dintâi este în legătură cu ideea de naştere, de nouă începătură în lume. Acum s’a născut Iisus Hristos, Mântuitorul făgăduit omului chiar dela început, de când a căzut în păcat. In cele trei zile ale Crăciunului, în ajunul şi zilele care îl urmează, trăim ideea împărătească a naşterii Celui care avea să introducă în istorie pe noul Adam.
Altă semnificaţie este în legătură cu ideea coplăriei. Nicicând ca la Crăciun copilul nu tronează mai mult în preocupările, gândurile şi toate trăirile noastre. In aceste zile de mare praznic sărbătoresc, se bucură în primal rând copilăretul creştin din toată lumea. Mai mult: se bucură însuşi copilul care a fost în noi, adulţii, altădată. Din lumea feerică şi parcă de pe alt tărâm a copilăriei noastre uitate, încep să învie amintirile, să se legene ademenitor, ca funigeii de vis şi să încropească o lume frumoasă, un paradis pe care l-am pierdut. (more…)
Crăciun Românesc - Sărbători Fericite!
Naşterea Domnului e, analogic, răsărit de Soare.
Intr’un anume ceas pământul ne întoarce spre lumină. S’ar părea atunci că Soarele se naşte pentru noi; adevărul este că noi răsărim întru el; ne naştem din pântecul beznei în lumina cea mare a zilei. Părintele luminii stă veşnic nerăsărit şi neapus, aşteptându-ne.
Astfel la “plinirea vremii”, lumea întorcându-se pe negrele-i ţâţâni către Dumnezeul veşnic, a ieşit din umbră în lumina Lui cea neclintită. A fost un răsărit cosmic – “Răsăritul Cel de Sus”: Naşterea Domnului care a rumenit pe totdeauna orizonturile omenirii.
Vasile VOICULESCU – Gânduri
La colindat...
Ziarul “Cuvântul“, Serie Nouă, Anul XVII, Nr. 73, Miercuri 25 Decembrie 1940
La curtea bogatului domn crestin Constantin Brâncoveanu era un secretar florentin, Anton Maria del Chiaro, om învãtat si iscoditor, stiutor de multe mestesuguri si cunoscator de oameni. A lãsat o carte despre tara noastrã, în care se cuprind multe obiceiuri azi apuse, pe cari el le vãzuse în timpul slujbei sale de pe lângã domnul tãrii.
,,In ajunul Crãciunului, scrie el, dis de dimineatã se face la curte o serbare frumoasã si anume toti boierii cu dregãtorii se înfãtiseazã înaintea domnului si-i aduc în semn de închinare un covor tesut în chip persian si o cupã cu capac de argint aurit, lucratã în stil turcesc, cu flori de filigramã. In numele tuturor tine o cuvântare logofãtul al doilea, luând ca temã un verset din Evanghelie potrivit cu ziua Crãciunului. Domnului si întregului sãu neam i se ureazã fericire, sãnãtate, pace întru multi ani, dupã dorinta tãrii întregi. Domnul multumeste arãtând cã doreste sã cârmuiascã tara mai mult ca un pãrinte, decât ca un stãpân”. (more…)
Crăciunul – vechea şi străbuna sărbătoare a iubirii de oameni – este însoţită pe meleagurile noastre, de datini şi obiceiuri, de cântece îndătinate din moşi-strămoşi. De acele minunate colinde, care răsună dela un capăt la celălalt al românismului, cu deosebiri dialectale – e adevărat! – dar cu acelaş fond, cu acelaş farmec, cu aceiaşi frumuseţe poetică fără seamăn, transmise ca supremă moştenire dela o generaţie la alta. Şi nu numai atât, dar şi ca mărturie a-tot-grăitoare a prezenţei noastre înaintea oricui pe pământul pe care ne aflăm, splendidă mărturie a unităţii noastre sufleteşti, care înfruntă toate potrivniciile ca şi toate vremelnicile răşluiri teritoriale. (more…)
De prin 1935 se înfiripase în Cernăuţi un cor al studenţilor legionari. Mai erau acolo coruri studenţesti. Dar sub conducerea maestră a profesorului Scarlat şi a fraţilor Mircea şi Bujocel Hoinic, corul legionar al studenţilor se înălţase la un nivel de artă superior. Veni Ajunul. Şi atunci colindătorii legionari îşi arătară măsura. Nu vom putea evoca clipele de încântare petrecute în serile de Ajun din 1936 şi 1937. De unde coborau acele glasuri contopite într’un fluid muzical atât de suav, încât nu mai era cântec, ci armonie serafică? De unde acele colinde de o gingăşie nepământeană?
Colinde, colinde,
Iată vin colindători…
Şi apoi acea colindă despre Crăciunul săracului, de ţi se strângea inima auzind-o. Farmecul se transforma în încremenire, atât era de frumos. Era aproape prea frumos. Acest dar de Ajun al colindătorilor legionari a fost cel care mi-a adus cea mai mare bucurie din câte am avut vreodată. Era un Moş-Craciun ceresc.
Amintirea evocă nostalgic atmosfera serii de Ajun, rămasă departe în ţara de miază-noapte cotropită de străinul necredincios. Ce Crăciun va fi acolo anul acesta? Sufletul se umple de durere. O întreagă ţesătură de viaţă, închegată din deprinderi seculare, s’a destrămat dintr’o dată.
(Barbu Sluşanschi, – fragment din articolul “Sărbătorile în Ţara Fagilor”, ziarul “Cuvântul“, Serie Nouă, Anul XVII, Nr. 73, Miercuri 25 Decembrie 1940)
Naşterea lui Iisus
Cântă lin colind
Pe la porţi oierii
Se trezesc zâmbind
Dis din zori boierii.
Flori de cald iatac
Dalbe Jupâniţe
Galeş îşi desfac
A genelor iţe.
Scuturând din bărbi
Smocuri de ninsoare
Trec smeriţii şărbi
Până sub pridvoare.
Scot de sub mintean
Clopot d’acioaie
Si menesc d’un an
Pricopsit în ploaie.
(more…)
S'a născut Iisus...
Doamne,
Cad fulgi mari de noapte şi zăpadă
Pe drumuri şi pe satul meu
Şi înţeleg cât poate-un Dumnezeu,
Când mintea mea nu poate să mai vadă.
Se ‘ntind chilimuri albe pe uluci
Si urmele în urma noastră pier
— Un sat uitat între pământ şi cer
Cu-o lume de poveri şi de năluci.
Ce-Ţi putem da din tot ce-avem,
Din simplitatea noastră de catun,
În noaptea asta ninsă de Ajun,
Când stau la geam şi din văzduh te chem.
(more…)
MOŞ CRĂCIUN
Ai sosit cu-atâtea lucruri
de tot felul,
Moş Crăciun,
să ne vezi,
şi să ne bucuri,
vrăjitor bogat şi bun!…
Fost-ai însă, dragă frate,
cu ochi calzi
şi barba blândă,
pe la casele uitate
de prin Ţara cea flămândă ?
Câte nopţi n’am stat de pază
să te văd
pornind din cer
şi-aruncând
din sac o rază
pe cortina cea de fier!…
(more…)
