Pământule rodnic, pământule sfânt,
Tu care mi-eşti leagăn, cămin şi mormânt,
Ridică spre focul aceleaşi stele
Credinţele tale, credinţele mele.
Evlavie ţie, pământule bun!
În sânul tău doarme trecutul străbun
Păstrând, pietre scumpe din vremile-acele,
Comorile tale, comorile mele.
Când gemi sub copite de cal frământat,
De graniţi duşmane adânc sfâşiat,
Se zbat în furtuna mâniilor grele
Durerile tale, durerile mele.
(more…)
Mâine anul se’nnoieşte,
Dă-i Domnului, Doamne,
Pluguşorul se porneşte,
Dă-i Domnului, Doamne.
Şi’ncepem a colinda,
Pe la case a ura:
Câte flori sunt în livadă
Zile bune să vă vadă!
Câţi carbuni sunt în cuptor
Tot atâţia ani cu spor!
Şi să fie cu belşug
Pentru brazda de sub plug!
La mulţi ani cu sănătate
Şi s’aveţi noroc la toate!
Aho! Aho! Copii si frati,
Stati putin si nu manati!
Dati toti mana, mic cu mare
Ca sa spunem o urare.
Bucuros si’nzapezit
Anul Nou a si venit!
Acum, iata-l pe carari,
Cu urari si cu cantari.
Ia mai manati, mai!
Hai! Hai!
Am zarit printr’o fereastra
Un copil de seama noastra,
Care tot spunea:
Sorcova, vesela, micule, piticule,
Sa trăiesti si să cresti
Şi ca merii să’nfloresti. (more…)
Colind de fată mare
cules de I. G. Dimitriu
La tulpina, la doi meri,
Leroi, Doamne, mărului,
Sunt doi meri mari, minunaţi,
De tulpină depărtaţi
Şi de vârfuri aplecaţi.
La tulpina merilor
Este-un pat mare ‘ncheiat,
Cu scândurele de brad,
Cu picioarele de fag;
Iar pe pat ce-i aşternut
Prohat1) verde mohorît,
Iar la capul patului
Pernişoară gălbioară;
Iar pe pat cine-mi şedea?
Şade Ana, doi ochi negri;
Şi nu şade cum se şade
Şi coase şi chindiseşte2)
De-un guler şi de-o batistă. (more…)
Nu mă întrebaţi cine mi-a spus
C’a intrat azi noapte în Cetate Isus!
I-am văzut steaua pe cer şi-am pornit
Să-l găsesc în mine pe cel prorocit!…
Ingerii îi auzeam cum cântă:
-Leroi-Ler, e Noaptea Luminată, Noaptea Sfântă!
“Noaptea întruparii în Duh şi’ Adevăr,
Albe şi iar dalbe flori de măr!…”
Am simţit în mine lumina cum coboară,
Cum mă pătrunde, mă doare, mă înfioară.
Mi-a fost frică de moarte, frică de viaţă
Şi-am vrut să mă întorc lângă tăcerile-mi de ghiaţă. (more…)
De ce-am crescut prea mare, Moş Crăciun,
Şi’n cartea ta m’ai sterş dintre copii?
Opreşte săniuţa! Hai, fii bun!
Te-aştept măcar odată să mai vii!
Azi nu râvnesc la sacul tău din spate
Şi nici la dulciuri sau la jucării.
Mi-e dor de tine, mit de bunatate,
De nerăbdarea de copil, că o să vii.
Mi-e dor de-a ta mustaţă de fuior,
De albul bărbii lungi de vată,
Lipită’n grabă, strâmbă uneori;
De vorba ta blajină, tremurată,
De duioşia ta când ascultai
Prinosul meu de poezii, şoptite,
Atunci când pentru mine coborai
Pe pârtii cu steluţe troienite. (more…)
Căpitan cu verde stemă de’mpărat
Trece, mari, ţara’n nou descălecat…
Creşte-mi, Doamne, veacurile’n nouă Ţară
Cer aprins de biruinţă legionară.
Lângă porţile de soare şi de-aramă
Unde bat Carpaţii basmelor din coamă,
Colo’n raiul ţării sărutat de Tise
Lângă pragul unei alte lumi deschise,
Liturghii de rugă’n mânăstiri de pară,
Vredniceşte-mi, Doamne, cântecul de ţară.
(more…)
Codreanu - "Il popolo d'Italia", 1940
Te-ai ridicat uriaş, peste veac,
Privirile de fulger geto-dac,
Mâna cu porunci de buzdugan,
Peste codri, peste deal şi bărăgan,
Răzbunare pentru scrâşnet de ţăran,
Trăsnet pentru vrere de duşman,
Pentru Rumânime, aprig Căpitan.
Te-a trimis istoria: să’nţelegi,
Să ridici, să pedepseşti şi s’alegi,
Cu aspre viscoliri de furtună,
Destinul de împlinire străbună,
In ţara ce’ cântec ţi-adună
Stejari din Cosmin de Cordună,
Pentru Dumnezeu şi Neam, verde cunună. (more…)
Fraţilor, scăzută-i ziua bună
şi plopii dau cu frunţile de lună.
Nici flintele, nici fluer nu răsună…
Cu-azurul sprijinit în mână,
falanga desluseşte cerul din ţărână
şi’n rugă îngenunche ca cerbii:
Stăpânul pădurilor şi ierbii,
să trimită’n închisoare
camarazilor fărâmi de soare.
Ei zidesc din munţi de suflet şi alean
neamul nou daco-roman.
Gh. A.
Revista “Iconar”, Cernăuţi. Anul II, Nr. 8, 1937
