Garda de Fier

Nașterea Domnului

Clopotele vestesc pogorîre dintru cele de sus.
Pe Iisus, cel în vecie mântuitor lumii, luminile îl poartă peste ţările noastre de împăraţi şi ciobani.
Îl primim în inimă, îngenunchiaţi în pulberea de aur a evlaviei.
O lume veche se pregăteşte de ‘nserare.
Stelele Crăciunului vestesc Răsărit plin.
Ieslele odihnitoare de Mântuitor cuprind nădejdea lui Simeon.
Uneori, oamenii au uitat semnele Cerului, dar până la sfârşit, lumina cea adevărată a biruit întotdeauna, alungând în peşteri damnate şerpii urei şi-ai păgâniei.
Ţările româneşti se deschid mântuirii.
Iisus e printre noi!
Codrii ardeleni, de vânjos gorun domnesc, plaiurile arboroşene, cu dulci colinde colindătoare în frunzişul fagilor împrejmuitori de Putna, Dragomirne şi Suceviţe, Banatul uzinelor şi al cântecelor, Basarabia grâielor ca mătasa îngălbenită la soare, a hambarelor de belşug, Moldova – şi şesurile dunărene – toate acestea îs sub semn astăzi. (more…)

Naşterea lui Iisus… (Desenul: Demian)

In vârfuri la nouă meri
Arde nouă lumânări
Dă-i Domnului, Doamne.

Pică nouă picături
Trei de vin şi trei de mir.

Trei de apă limpejoară
Să facă de-o băişoară.

Dar în ea cine se scaldă
Scaldă bunul Dumnezeu.

Se scaldă se iordăneşte
Cu apa se limpezeşte.

Cu sfânt mir se mirueşte
Cu vinul se’mpărtăşeşte.

_______
După fiecare vers se repetă: Dă-i Domnului, Doamne

Sus, în vârf, la nouă meri
           – variantă –

Sus, în vârf, la nouă meri,
Oi lerului dai, lerului Doamne,
Îmi ard nouă lumânări.
Sus îmi arde, jos îmi pică.
Oi lerului dai, lerului Doamne,
Pică nouă picături.
(more…)

“Oi, lerui Doamne”…

Jur în jur de-această masă

Jur în jur de-această masă
Este-o masă de mătasă

Oi, lerui Doamne

Dar la masă cine şade?

Şade Domnul Dumnezeu
Cu doi sfinţi în jurul său

Oi, lerui Doamne

Al doilea colţ de masă

Şade Pătru, sfânt Sânpetru
Ş’al treilea colţ de masă
Şade Ion, Sântion

Ş’al patrulea colţ de masă
Şade şi jupânul gazdă
Tot închină c’un pahar
(more…)

Nașterea lui Iisus – icoană pe sticlă

 ♦ Profețiile Vechiului Testament (Fac.3:15; Num. 24:17; Deut. 18:15; Dan. 9.24-27; Mal.3:1-3) aveau să cunoască împlinirea pe timpul când rege al Iudeii era prigonitorul Irod, iar la Roma domnea Cezarul Augustus (27 î.e.n. – 14 e.n.).
Miracolul nașterii avea să se petreacă într-o peșteră din Betleem, când trimisul cerului coboară de la tronul dumnezeiesc pentru a răscumpăra omenirea întreagă din păcatul neascultării protopărinților noștri Adam și Eva, cu posibilitatea iertării dar și a împăcării cu Atotputernicul Creator. Momentul solemn al Nașterii Mântuitorului Iisus Hristos avea să primească salutul celor trei magi veniți să aducă Pruncului ceresc daruri alese (aur, smirnă și tămâie) dimpreună cu glasul de bucurie al îngerilor care cântau: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pre pământ pace, între oameni bună voire” (Luca 2:14). An de an, bucuria nașterii Pruncului Hristos readuce acest sfânt mesaj în inimile noastre prin colindele intonate de cele mai mici și mai pure ființe (copiii) și până la oamenii adulți. Această operă de mare preț, păstrată și transmisă din generație în generație – colindele – poartă adevăruri de credință cu referire la evenimentele care s-au petrecut: naștere, Betleem, steaua, magi, etc.

(more…)

Naşterea Mântuitorului

Mai sunt câteva zile, până când vom prăznui, încăodată, Naşterea Mântuitorului lumii.
Cu acest prilej mă gândesc, cât de înstreinaţi de adevăratul duh creştinesc, sunt oamenii timpurilor de azi.
Sărbătorile – oricare ar fi ele – nu sunt ceiace ar trebui să fie: popasuri de reculegere sufletească!
Momente, în care să uităm tot ceiace este “grijă pământească” şi să lăsăm sufletul să-şi trăiască viaţa lui.
Adevărata viaţă a omului, prin trăirea căreia devenim şi oşteni ai Impărăţiei cerului şi ne găsim şi rostul existenţei noastre pământeşti.
Impotriva acestei vieţi, se ridică însă, toate poftele şi instinctele sădite în noi, odată cu materia.
In conflictul acesta de viaţă, ne abatem uşor dela drumul cel adevărat şi pornim pe cel al pieirii sufleteşti, uitând de suflet şi de rostul sărbătorilor, care trebuie să fie oazele de reconfortare şi reîmprospătare a puterilor sufleteşti pentru marele deşert al vieţii care îi stă înainte.
Aşa am ajuns, ca să nu mai privim marile praznice, decât ca prilejuri de vacanţă, de petrecere fără noimă, mâncare, băutură şi veselie.
(more…)

(Colindă din jud. Muscel, satul Găneşti).

“Astă seară-i seară mare…”

Astă seară-i seară mare
Domnului şi Domn din cer *)
Dar de ce e seară mare?
Este seara lui Crăciun
Lăsată de Domnul bun.
S’a născut un fiu din maică,
Fiu de maică făr’de taică
Dar unde mi l-a născut?
Unde locul i-a plăcut.

Tot în ieslea boilor,
Ori în târla oilor
Dar cu ce mi l-a ‘nfăşat?
Faşe dalbă de mătase
Impletită’n cinci şi’n şase
A venit Sfântu Ion
Mi l-a luat, l-a botezat
Dar unde l-a botezat?
Tot în râul lui Iordan.

Dar numele cum i-a pus?
Tot Iisus Christos, Iisus.
Dar cu ce l-a dăruit?
Cu ceru şi cu pământu.
Ceru ca să mi-l privească
Pământul să stăpânească. (more…)

(Se cânta în timpul primului război mondial sub iobăgia maghiară).

“Ia sculaţi voi boeri mari!…” (Tablou de Iuliana Sava, 2011)

Ia sculaţi voi boeri mari!
Florile dalbe,
Ia sculaţi Români plugari!
Florile dalbe,
Că vă vin colindători
Noaptea pela cântători
Şi v’aduc pe Dumnezeu
Să vă mântuie de rău,
Dumnezeu adevărat,
Soare ‘n raze luminat.
Tristu-i satu ‘n sărbători
Fără cântec de feciori,
Fără jocuri, fără hori,
Numai lacrămi şi hiori 1).
O, Isus al nostru scut
Care’n iesle te-ai născut,
Dă-ne’n lume pace iară
Că-i prea mult amar în ţară
Şi ne scapă de duşmani
Că-s prea mulţi copii orfani.
______
1) Fiori
(more…)

Trâmbă albă de lumină, din adâncuri s’a răsfrânt,
Ca să lege’n noaptea sfântă, tainic, Cerul de pământ.
Şi prin trâmba luminoasă, mii de îngeri albi de sus,
Roi, cântau deasupra ieslii unde s’a născut Iisus!…

Prunc în scutece sărace, cu săracii prunci la fel,
L-au găsit pe El păstorii,  – cei dintâi crezând în El,
Iar când se ‘nchinau ciobanii Celui ce venea ‘ntre plângeri,
Auzeau cum cântă’n slavă glasul miilor de îngeri…

Păcătoasei lumi El vine, – Impărat fără Palate,
Să domnească prin iubire, isbăvind-o de păcate, –
Impărat născut pe fânul aşternut deasupra humii,
Pentru ca’n genunchi să-I cadă Impăraţii toţi ai lumii!…
(more…)

COLINDĂM LUI DUMNEZEU

Trei pui de români cu steaua
Am pornit să colindăm,
Prin noaptea albă ca neaua,
Pe Iisus să-l venerăm.

Ne rugăm lui Dumnezeu,
Să nu mântuie de rău.
Să nu fim de veci tot robi,
La păgâni si la neghiobi.

Trei copii din Tara Sfântă,
Colindăm casă cu casă,
Colindăm si Cerul cântă,
Steaua bine ne cuvântă.

Colindăm cu dor de Tară,
Colindăm ca în pustiu,
In această sfântă seară,
Doamne! Tu ne pari ca viu.
(more…)

“Bucură-te, Maică Sfântă…”

Bucură-Te, Maică-Bună,
Maică în pridvor de lună,
Că Ţi-e drumul dus pe cer
Cale albă lăicer,
Că Ţi-e drumul dus şi ‘ntors
Lăicer de in netors.

Bucură-Te, Maică-Sfântă,
Pasăre de crin îţi cântă,
Pasăre galbenă’n cioc
Pe creangă de busuioc,
Pasăre aripi de nalbă
Pentru cale pânză albă.

Bucură-Te bucuria
Holdelor şi melodia
Apelor strălucitoare,
Arborilor de răcoare,
Dobitoacelor şi pâinii
Ierburilor şi ţărânii.
(more…)