Selecții actualizate extrase din vol. “Presa Legionară”. 
Download: APĂSAȚI AICI – PDF

Troiță din Corbeanca, Ilfov…

Privesc în trecut, prin veacuri cioplite
Șuvoiul de jertfe, nemărginite,
Și gânduri războinice mă apasă fierbinte
La pământul ce clocotește, plin de morminte…

La Troiță…

“…Lasă ‘ncet din cerul Tău să cadă
Pacea peste noi, ca o zăpadă
Și pe-o rază de luceafăr mare
Dă-ne semn de milă şi’ndurare.

Dintr’un cap în celălalt al zării
Abătut cândva la o răscruce,
Umilit ca Fiul Tău pe cruce,
Zace’n lacrimi trupul rupt al Țării…”

(Vintilă Horia – “Rugăciune pentru rănile Țării”)

“Calcu-ți pământul, cu gândul departe,
pe aripi albastre, fremătând peste moarte…”
(Aron Cotruș)

Una din laturile fundamentale de cunoaștere a Mișcării Legionare, o reprezintă tezaurul scris.
Încă dela începuturile ei, Legiunea a revoluționat și creat un suflu național de înnoire și înalțare a culturii pe treapta cea mai de sus a spiritualității românești.
Scrisul legionar reprezintă o autenticitate națională și el trebuie cunoscut, cercetat și aprofundat încă dela originile lui. El a apărut într’un moment în care forțele tenebroase din afară și ideile lor negativiste erau cultivate cu asiduitate în țară, el înțelegând să facă din autohtonism nu un simplu postulat teoretic, ci o fenomenologie în primatul spiritului autohton, baza autenticității noastre naționale.
Prin el s’a mistruit fundamentul solid al regăsirii spirituale naționale care, avea să dea la iveală în scurt timp opere de cea mai mare valoare în cultura română și nume dintre cele mai ilustre.
Naționalismul cultivat de toate aceste energii luptătoare prin scris, punea astfel bazele unei fecunde perioade în viața culturală a Neamului și, prin autenticitatea sa, de împlinire vizionară a destinului românesc.
Autenticitatea, originalitatea în scris, fără interferențe și aplicații din cultura străină, fără copieri și adaptări de circumstanță din curente străine, fără substituiri care să cadreze numai la suprafață (ca o excrescență fortuită și nenaturală), – nu și în esență – cu realitatea românească, au fost bazele adevărate ale dezvoltarii și primenirii culturii noastre naționale, conștiință omogenă de identitate și manifestare românească.
Acest moment de naturalețe manifestă-românească, avea să dea la iveală cel mai puternic curent literar cunoscut în literatura română numit „gândirist” și, atașat lui, pe aceleași baze, un alt curent numit „iconarist”, ambele suplimentându-se reciproc și formând un tot unitar autentic și dominant.
Citeşte în continuare →

“Cei ce-au căzut uciși de gloanțele dușmane, / Pășesc în rând cu cei ce au rămas…” (Cântec Legionar)

Citeşte în continuare →

“Monumentul Ribault” purtând blazoanele regelui Carol al IX-lea al Franței.

Locuiesc în imediata apropiere a unei minunate rezervații naturale și istorice: Timucuan Ecological & Historical Preserve care aparține Memorialului Național “Fort Caroline”. Merg de multe ori aici, însoțit de Mitică (e vorba de cățelul meu), alteori de prieteni români, dornici și ei de drumeție sub verdele imens al pădurilor uriașe care acoperă întreaga zonă, sau interesați să viziteze “Monumentul Ribault” (amplasat pe cea mai mare înălțime a locului), ori “Fortul Carolinei” construit de francezi la sosirea lor pe aceste meleaguri când au constituit prima colonie de europeni. Am regăsit imaginile de față după ani și doresc să le împărtășesc. Dar, înainte de toate, un mic istoric, spre înțelegere:

Populația băștinașe din nordul Floridei, “Timucua”, era constituită din indieni nativi care trăiau în sudul Georgiei și în nordul Floridei din zilele noastre. Timucuanii vorbeau toate dialectele limbii lor, deși organizatoric nu erau uniți și trăiau în triburi diferite, fiecare cu propriul său teritoriu. Practicau agricultura pentru o mare parte din hrană – și vânatul. Se închinau în primul rând soarelui și lunii, dar aveau și alți zei de importanță.
Citeşte în continuare →