Garda de Fier

Harta Daciei și României – întocmită de Ing. Grigore Bejan

Pentru România s’a luptat! S’a luptat și s’a murit! Munți de viteji înghițiți de glie în măruntaiele ei, bărbați destoinici și semeți care n’au plecat sabia și au plămădit cu sângele lor țarina sfântă a României. Pentru acești eroi sărbătorim astăzi cu euforie Ziua Națională și Unirea țărilor românești. În fața atâtor jertfe, ne închinăm cu smerenie! Nu plângem! Facem parăzi, în fireturi și uniforme strălucitoare; îi omagiem la monumente și jurăm…

Avem sufletele răvășite de bucurie, suntem – iată – frați și uniți. E ziua care ne apropie, în același cuget, în aceleași simțiri!

Dar, când țara întreagă se bucură și flutură steagurile tricolore cu mândrie, sunt și Români care plâng! Români care plâng amarnic! Lacrimi grele se preling pe obrajii lor! Lacrimi pe care nimeni nu le vede!… Nimeni nu-i aude, nimeni nu suspină pentru ei! Nimeni nu-i amintește în discursurile lor! Sunt atâtea milioane, frați de sânge cu noi, cotropiți și părăsiți prin obcinele Bucovinei, pe plaiurile Basarabiei, la sudul și la vestul țării. Pământuri abandonate și oameni care înghit lacrimi de durere; oameni care se închină pe ascuns – în sfințenie – drapelului românesc păstrat din generație în generație cu atâta speranță…

Și totuși, în această zi ne bucurăm!

Ar trebui să cugetăm: pe frați nu avem dreptul să-i părăsim! Nu avem dreptul să-i uităm!

Ar trebui să plângem cu ei, înăbușiți de durere!

În urma ultimelor măsuri tot mai pronunțate de instituire a unei dictaturi roșii în America, zic să ne ‘ndulcim gândurile cu puțin haz și să reactualizăm pentru mulți, de pe vremuri, căci:

Motto:
La Comuniști, este firesc
Ciocanul cu o Seceră;
Căci ei, pe proști, îi “ciocănesc”,
Iar pe deștepți, îi SECERĂ!

MĂRTURISIRE…

Stalin și pipa…

Lui Stalin, îi lipsea pipa;
Bănuind c’a fost furată,
Îi spune Șefului gărzii,
Să prindă hoțul îndată!

A doua zi dimineață,
El îi telefonează iar,
Să înceteze cercetarea,
Fiindc’a găsit-o ‘n buzunar…

“Tovarășe”, zise Șeful;
Sunt sigur că ați greșit;
Căci am prins o cameristă,
Care-a și mărturisit!
Citeşte în continuare →

“A sorții poruncă
mantauă de flăcări pe umeri mi-aruncă…
spintecă veacul – flamură ruptă –
năprasnicu-mi chiot de luptă…”
(A. Cotruș)

Radu Boureanu: Interior țărănesc

“Da-ți-oi dulce sărutat
Și dulci poame de mâncat.
Două mere’n umbră coapte,
Cu izvoare dulci de lapte,
Care soare n’au văzut
Și vântul nu le-a bătut.
Rotunzele amândouă
Și spălate tot cu rouă,
Tot cu rouă de pe flori,
Culeasă la cântători…”

Botezul Domnului Iisus (1941)

Citeşte în continuare →