Se cerne foc şi pară din văzduh Şi’ncremenesc sub trăznete stejarii, În luptă cruntă-s prinşi legionarii, Pluteşte peste toate-al morții duh, Iar ochii lor croesc sub cer fruntarii.
Trăznesc mașini din fund de iad scăpate, Pământu-i vâlvorat de’nflăcărări Şi păsări de oțel din vânătări Vuesc cu moartea greu îmbrățişate.
În şanț veghează Moța, serafim, Şi-aşteaptă al destinului mister. Răvaş trimite’n țară, cum să fim,
Viteazul fără seamăn, cavaler, Ca țara-atât de scumpă’n cari trăim, S’o facem soare lucitor pe cer.
Ziarul Buna Vestire. Anul I, Nr. 256, Vineri 7 Ianuarie 1938
«Astăzi firea apelor se schimbă…», răsună pe toate văioagele și pâraiele Neamului mărturisirea cântării bisericești. Și noroadele de pe rumânești plaiuri, sorb cu nesaț nădejdea împărăției cerurilor, din cristalele limpezi de aghiazmă. Astăzi Hristos Domnul, s’a pogorît în valuri de Iordan, pentruca dintr’o simbolică și taină de unde limpezi, să ne arate calea spălării păcatelor. Biserica azi sfințește apele. Cântarea bisericească spune că firea apelor se schimbă, în unde, în puhoaie de har și sfințenie. În pâraiele munților și văilor se aruncă cruci sfinte. Flăcăii Țării se asvârl în valuri, și’n haine de omăt le scot din adâncuri pe maluri de omăt. Azi e ziua sfântului Botez. Începătoria mântuirii noastre. Și ni se mistuie sufletul de albe bucurii, când ne gândim că în Țara aceasta binecuvântată de Dumnezeu, dar urgisită de oameni, de oameni mișei, sunt niște legiuni de suflete și mai albe decât omătul, care au făcut din «sfințirea apelor», piatra de căpătâi a vieții noastre. Din «sfințirea apelor» și din «botezuri». Botezuri de sfântă aghiazmă pe care o sorb după zile de negre ajunări și botezuri de sânge. Da, botezuri de sfințenie în propriu-le sânge. Botezul mucenicesc al primelor veleate creștine. Toate întru mărturisirea Domnului Hristos și dreptății pe care n’o vor știrbită. De aceia astăzi e ziua lor sfântă. A legiunilor albe născute din ape și Duh. Făcliile lor de omăt, stau făclii albe lui Dumnezeu, pe toate malurile de ape românești. Preoții cântă’n psaltichie și cădelnițe tainele sfinte care-și au azi începătoria. În sfântul Botez. Dar nimeni nu poate cânta mai tare decât ei, flăcăii aceștia, cu botezuri de sânge: «Astăzi firea apelor se schimbă…». Da, da, astăzi firea apelor se schimbă. Și pentru cer, și pentru pământ. Mai ales pentru pământul Țării Românești.
De când Domnu s’a născut Şi pământul l-a făcut Şi ceriu l-a ridicat În patru stâlpi de argint Și mai mult l-a împobodit: Tot cu stele mărunțele Şi’n mijlocul stelelor Luce luna Cu lumina, Soarele, Cu razele Ce-am văzut, Doamne, pe-acolo: Oamenii cei spovediți, Ca nişte pomi înfloriți. Oamenii nespovediți, Ca nişte bufteni pârliți.
“…Înregistrate de către etnomuzicologul Andrei Tamazlâcaru. Sunt colinde interpretate de către flăcăi-colindători, dar şi de bărbaţi în etate care au umblat cu colindatul în copilărie şi în tinereţe, apoi an de an le-au cântat la Crăciun împreună cu alţi colindători…” (Colindatul de ceată bărbătească, Chișinău, 2011).
LERU-I LER (Gheorghe Voinicul)
Auzit de la Ion OPREA, (25 ani) din satul Baurci, jud. Cahul, Basarabia
Leru-i ler,*) La lină fântână,**) La lină fântână, Leru-i ler,
La colț de grădină. Unde iarba crește, ‘N patru se’mpletește, ‘Nocăit îmi este. La poale de munte, Cu iarba măruntă, Unde-i dulce ара, Unde Cerb s’adapă. Tot Gheorghe Voinicu Arcul șî-l luară, După Cerb pleca. Tot din vad în vad, Tot din brad în brad, Pânî-n hăt vâlcea, La Cerb ajungea, Unde Cerb stătea, Stătea, rumega. În ameze-și făcea… Gheorghe mi-l zărea, Arcul întindea, La ochi mi-l lua Șî bine-l potrivea. Drept pe spata stangă Pe Cerb să-l ajungă, Ajungă, străpungă, Drept la inimioară, Unde Cerb să moară. Cerb să blestemară;
* Refrenul se repetă după fiecare vers. ** Versul întîi (propriu-zis) al strofei se repetă de 2 ori.
– Urechiuși a mele, Vedea-va-ș’ pustii, Pustii și-aț’ rămas. Voi n-aț’ auzitu, Săgeata vuindu, Vuind-vâjâindu, Jos la inimioară, Unde Cerb să moară? Cerb să blestemară; Ochișori ai mei, Vedea-va-ș pustii, Pustii ș-aț’ rămasu. Voi ce mi-aț’ făcutu, Di nu mi-ați văzutu, Săgeata vinindu, Vinind-vâjâindu, Pe mine pălindu? Voinicelul Gheorghe Brâu-și discingea, Cerbu’ mi-l lega, În spate îl punea Și cu Cerb pleca. Prin sate-l purta, Pe la hore de fete, Cu flăcăi în cete, Pe la gospodari, Unde-s fete mari… Toți de mi-l vedeau, Pe Gheorghe-l cinsteau Și mi-l fericeau: – Să fii sănătosu, Sănătos, voiosu, Că ești voinic cu os!
IMPRESII DIN ATELIERUL LUI CONSTANTIN BRÂNCUȘI DE LA PARIS
EMIL STOIAN1
IMPRESSIONS DE L’ATELIER DE CONSTANTIN BRÂNCUȘI DE PARIS
RÉSUMÉ
L’atelier parisien de Constantin Brâncuşi a été visité en 1936 par le docteur Radu Puşcariu, chirurgien d’élite et sculpteur pleine de talent. Ses impressions évoquent l’atmosphère de l’atelier et le crédo artistique du grand sculpteur.
Mots-clés: Constantin Brâncuși, Paris, Impasse Ronsin 11, dr. Radu Pușcariu, sclupteur, Bran.
Descoperirea unui bloc cu aproape optzeci de desene inedite ale dr. Radu Pușcariu2, descendent al remarcabilei familii de intelectuali Pușcariu din Sohodolul Branului, m-a determinat să revin asupra unui articol itinerant ce a fost publicat în anul 2002, pentru cititorii revistei România Turistică3. În timpul documentării și a cercetărilor efectuate pentru realizarea lucrării biobibliografice Portrete din Bran4, destinată prezentării unor personalităţi din Ţara Branului, am găsit înregistrată pe bandă magnetică o conferinţă despre Constantin Brâncuşi, ţinută de dr. Radu Puşcariu în anul 1972, la Liceul de Artă din Braşov. Ea mi-a fost semnalată şi pusă la dispoziţie de domnul Ion Duicu, originar din Peştera Branului. Comparând impresiile reliefate în conferință, desenele inedite descoperite recent la Bran și sculpturile sale realizate după fascinanta întâlnire cu marele artist, constatăm o vădită influență a acestuia asupra creației medicului-sculptor dr. Radu Pușcariu. Dar pe scurt, cine a fost dr. Radu Puşcariu?
1 Doctor în istorie, Brașov; e-mail: stoiancoriolan.emil@gmail.com. 2 Aduc călduroase mulțumiri profesoarei Ligia Groșan din Bran pentru generozitatea de a-mi pune la dispoziție blocul cu desene inedite aparținând dr. Radu Pușcariu. 3 Emil Stoian, În vizită la Constantin Brâncuși, în ”România Turistică”, nr. 162/ 06.06.2017, p. 3-5. 4 Idem, Portrete din Bran, Brașov, Editura ”Dealul Melcilor”, 2002, p. 231-232.