«De la Icoană și Altar am pornit, apoi am rătăcit o bucată de vreme purtați de valurile omenești și n’am ajuns la nici un mal, cu toată curățenia impulsurilor noastre. Acum cu sufletul greu, răzlețiți, sfârtecați, ne strângem la adăpost, la singura căldură și alinare, tărie și reconfortare a noastră, readucătoare de puteri, la picioarele lui Isus, în pragul orbitoarei străluciri a cerului, la Icoană. Noi nu facem și n’am făcut politică, o singură zi în viața noastră. Noi avem o religie, noi suntem robii unei credințe. În focul ei ne consumăm și în întregime stăpâniți de ea, o slujim până la ultima putere. Pentru noi nu există înfrângere și dezarmare, căci forța, ale cărei unelte vrem noi să fim, e etern invincibilă. Nu putem discuta deocamdată în amănunte cauzele prăbușirii sistemului de până acum. Să fie spus doar atât, în aceste clipe de zămislire nouă, să fie clar și hotărît, spre a imprima caracterele noului sistem născând: Lumină din lumină (…)»
Se cerne foc şi pară din văzduh Şi’ncremenesc sub trăznete stejarii, În luptă cruntă-s prinşi legionarii, Pluteşte peste toate-al morții duh, Iar ochii lor croesc sub cer fruntarii.
Trăznesc mașini din fund de iad scăpate, Pământu-i vâlvorat de’nflăcărări Şi păsări de oțel din vânătări Vuesc cu moartea greu îmbrățişate.
În şanț veghează Moța, serafim, Şi-aşteaptă al destinului mister. Răvaş trimite’n țară, cum să fim,
Viteazul fără seamăn, cavaler, Ca țara-atât de scumpă’n cari trăim, S’o facem soare lucitor pe cer.
Ziarul Buna Vestire. Anul I, Nr. 256, Vineri 7 Ianuarie 1938
«Astăzi firea apelor se schimbă…», răsună pe toate văioagele și pâraiele Neamului mărturisirea cântării bisericești. Și noroadele de pe rumânești plaiuri, sorb cu nesaț nădejdea împărăției cerurilor, din cristalele limpezi de aghiazmă. Astăzi Hristos Domnul, s’a pogorît în valuri de Iordan, pentruca dintr’o simbolică și taină de unde limpezi, să ne arate calea spălării păcatelor. Biserica azi sfințește apele. Cântarea bisericească spune că firea apelor se schimbă, în unde, în puhoaie de har și sfințenie. În pâraiele munților și văilor se aruncă cruci sfinte. Flăcăii Țării se asvârl în valuri, și’n haine de omăt le scot din adâncuri pe maluri de omăt. Azi e ziua sfântului Botez. Începătoria mântuirii noastre. Și ni se mistuie sufletul de albe bucurii, când ne gândim că în Țara aceasta binecuvântată de Dumnezeu, dar urgisită de oameni, de oameni mișei, sunt niște legiuni de suflete și mai albe decât omătul, care au făcut din «sfințirea apelor», piatra de căpătâi a vieții noastre. Din «sfințirea apelor» și din «botezuri». Botezuri de sfântă aghiazmă pe care o sorb după zile de negre ajunări și botezuri de sânge. Da, botezuri de sfințenie în propriu-le sânge. Botezul mucenicesc al primelor veleate creștine. Toate întru mărturisirea Domnului Hristos și dreptății pe care n’o vor știrbită. De aceia astăzi e ziua lor sfântă. A legiunilor albe născute din ape și Duh. Făcliile lor de omăt, stau făclii albe lui Dumnezeu, pe toate malurile de ape românești. Preoții cântă’n psaltichie și cădelnițe tainele sfinte care-și au azi începătoria. În sfântul Botez. Dar nimeni nu poate cânta mai tare decât ei, flăcăii aceștia, cu botezuri de sânge: «Astăzi firea apelor se schimbă…». Da, da, astăzi firea apelor se schimbă. Și pentru cer, și pentru pământ. Mai ales pentru pământul Țării Românești.
Cum scriam mai demult pe seama monumentelor confederate condamnate să dispară în totalitate de pe teritoriul St. Unite, iată că astăzi ne-am trezit în zorii dimineții cu ultima mișelie pusă la punct de primărița nou aleasă a orașului nostru Jacksonville, democrata Donna Deegan. Pe ascuns, în toiul nopții, cum s’a procedat și în celelalte cazuri de înlăturare a monumentelor confederate, curajul de a face publică mârșava decizie, chiar acum în toiul sfintelor sărbători, întrece prin lașitate orice imaginație.
Miercuri. Este ora 7 dimineața și mai multe posturi de televiziune țin să ne anunțe ceva important: o știre de ultimă oră, un Breaking News. În câteva secunde, aflăm cu stupoare că s’a început încă de la ora 3 dimineața înlăturarea ultimului monument al Femeilor Confederate. “Nu este nici un fel de încercare de a șterge istoria, ci de a arăta că am învățat din ea…” – ține să ne asigure cu subtilitate primărița în comunicatul emis doar de câteva minute. Cum observăm, până la ivirea zorilor, ajutați de lumina reflectoarelor, statuia de deasupra monumentului reprezentând o femeie cu steagul confederat, și-a găsit deja sfârșitul: a fost pusă jos.
De când Domnu s’a născut Şi pământul l-a făcut Şi ceriu l-a ridicat În patru stâlpi de argint Și mai mult l-a împobodit: Tot cu stele mărunțele Şi’n mijlocul stelelor Luce luna Cu lumina, Soarele, Cu razele Ce-am văzut, Doamne, pe-acolo: Oamenii cei spovediți, Ca nişte pomi înfloriți. Oamenii nespovediți, Ca nişte bufteni pârliți.
