Garda de Fier

“C’aşa-i legea din bătrâni…”

Soare ‘n cer, soare ‘n pământ,
Soare ‘n curte-a răsărit,
Şi Domnul mi-e adormit,
Cu gutui,
La căpătâi,
Cu işlice prinse’n cui.
Iar pe bolta cerului,
In bătaia soarelui,
Sunt stoluri de porumbei,
Trăsei cu săgeata ‘n ei!
Şi sburară,
Şi săltară,
Cu doi nori s’amestecară,
Şi ca ploaia coborîră,
Lăsându-se ‘n prundul mării.
Şi pietricele luară
Şi pe casă le lăsară.
Pietricele răsunară
Şi pe boieri deşteptară…
Iar pe noi ne dăruiră
Cu ‘n colac
De grâu curat.
Pe faţa colacului
Jumătatea sfântului,
C’aşa-i legea din bătrâni,
Din bătrâni, din oameni buni!
Citeşte în continuare →

Maica Sfântă cu pruncul Iisus

Ici în zori, ici în grădină,
      Mere cu florile dalbe.*)
Sunt doi meri într’o tulpină
La tulpină depărtaţi,
La vârfuri încornoraţi,
Iar în vârful merilor,
Este-un leagăn de mătase,
Impletit în viţe şase,
Dar în el cine se vede,
Pruncul sfânt cu maica şede,
Ici în zori, ici în grădină,
      Mere cu florile dalbe.

(Din judeţul Dâmbovita)
________
*) – Se repetă după fiecare vers.
Citeşte în continuare →

 ♦    „Iată, fecioara va naște fiu și vor chema numele Lui Emanuel, care se tâlcuiește: Cu noi este Dumnezeu” (Matei 1, 23).

Icoană pe sticlă: Naşterea lui Iisus Hristos – Muzeul Naţional al Ţăranului Român – București

În această Evanghelie este prezentată genealogia Domnului Iisus Hristos, Cel care trebuia să se nască la timpul stabilit de Dumnezeu. Despre faptul acesta se face referire încă în Cartea Facerii (3, 15), iar mai apoi, prorocii Vechiului Testament au întărit ideea venirii unui Izbăvitor care să reabiliteze omenirea căzută în păcatul neascultării protopărinților noștri, Adam și Eva. Semințiile care s-au perindat de la Avram până la Cel ce avea să se nască în peștera din Bethleem au purtat cu ele convingerea că împlinirea promisiunii unui Răscumpărător (făcută de Dumnezeu Tatăl) va aduce totodată și posibilitatea de mântuire a omului.
Nașterea Sa, la plinirea vremii, reprezintă timpul hotărât de Tatăl Ceresc pentru ca și noi să ne înălțăm, ca fii ai lui Dumnezeu. Sărbătoarea Crăciunului, de care ne despart puține zile, aduce prilej de bucurie sfântă, sentimente de bunătate, dragoste, liniște, dăruire și gânduri curate.
Deschidem larg ușile inimilor noastre pentru a lăsa încă o dată să intre Pruncul Iisus. Glasul colindelor trebuie să aducă în noi timpul împăcării, al gândului bun, al încrederii depline că acest eveniment poate reprezenta renașterea noastră în Hristos. Citeşte în continuare →

Colindători

Veni rândul iernii grele
Să ne-aducă rod din cer
Şi zăpezi pe drumuri rele
I-aşternură lăicer.

Şi-o adastă la răscruce
Clipa vieţii trecătoare
Să cadă ce i-o aduce
Rod din cer cu Caru Mare.

Cu făclii adastă’n umbră
Şi cu candeli la troiţă
Clipa vieţii care umblă
Cu văl de mironosiţă.

Adastă frunza pe cale,
Munţii toţi crapă de ger…
Numai vântul dă târcoale
Jos la stână… Lerui Ler.
Ion ŢOLESCU
(“Din nopţi cu Sânziene”, Madrid 1978)

Vigneta: ziarul “Transnistria”

Sunt un plugar, mă chiamă Vlad Nicoară:
Am faţa aspră şi tăiată’n lemn,
De satul meu mă leagă strâns o sfoară
De ţarina, şi sapa mea de lemn.
Eu nu cunosc sub cer decât pământul
Mai negru ca o pâine de secară.
Dă-mi, Doamne, să-mi călească legământul,
Un plug, doi boi şi braţul care ară.

Ion PILLAT
Citeşte în continuare →

Intr’un colţ îndepărtat din curtea închisorii, sub un planşeu de beton, au fost îngropate trupurile sfârtecate ale Căpitanului, Nicadorilor şi Decemvirilor

Planşeul de beton care a fost fixat deasupra corpurilor neînsufleţite ale Căpitanului, Decemvirilor şi Nicadorilor

♦ In cursul zilei de ieri au continuat la Jilava lucrările pentru deshumarea osemintelor Căpitanului, ale Decemvirilor şi ale Nicadorilor.
Ura conducătorilor trecutelor regimuri, deslănţuită contra elementului naţionalist i-a determinat pe călăi să ia unele măsuri deadreptul uluitoare.
Astfel:
După ce Căpitanul şi ceilalţi 13 fruntaşi legionari au fost ucişi mişeleşte, trupurile lor fără viaţă au fost îngrămădite într’o groapă, departe în curtea închisorii Jilava.
A fost greu până s’a dat de mormântul eroilor legionari, dar tot atât de greu este să se pătrundă în el, pentrucă din ordinul asupritorilor, peste groapa cu cadavrele sfinte ale martirilor, guvernanţii de atunci au pus să se toarne un planşeu de beton, a cărui grosime are 70 cm. si o suprafaţă de 75 m. p. (lung de 15 m. şi lat de 5 m.).
La perforarea acestui planşeu s’a lucrat ieri cu asiduitate. Până aseară, rezultatele încă nu se cunoşteau.
Comandanţii legionari, care au condus aceste lucrări au înaintat un memoriu detaliat d-lui Horia Sima, comandantul Mişcării Legionare, care urmează să avizeze asupra celor în consecinţă. Citeşte în continuare →

“Şi înalţă din puterea gliei / Chipul cel rotund al României.”

Nu dă Doamne, nici unui duşman
Suferinţa noastră dintr’un an
Si ne iartă nouă dacă plânge
Inima din noi de-atâta sânge.

Pâinea noastră coaptă’n bunătate,
Dă-ne-o nouă ca şi pân’ acum,
Fă-ne, Doamne, prin durere drum
Ca unei corăbii pe’noptate.

Lasă ‘ncet din cerul Tău să cadă
Pacea peste noi, ca o zăpadă
Si pe-o rază de luceafăr mare
Dă-ne semn de milă şi’ndurare.

Dintr’un cap în celălalt al zării
Abătut cândva la o răscruce,
Umilit ca Fiul Tău pe cruce,
Zace’n lacrimi trupul rupt al Tării.
Citeşte în continuare →

Biserica de lemn din Ulmeni (cca. 1700)

Cine n-are prieteni, să-și facă rost! Cine are, să le trăiască! Eu aș zice, cu gura plină, că am prieteni, că am mulți și buni, dar și că… numărul lor crește – îmi spune… cineva… Să vorbesc acum despre prietenul Vasile Morar, despre marele poet român, Vasile Morar, ar însemna să-l decupez de la inimă și să-l ”vând”, ceea ce… nu se cade.
Ca și în alte dăți, am fost invitat de Vasile al lui Morar din Chelința Ulmeniului de Maramureș la o mare sărbătoare, Zilele orașului Ulmeni.

Drumul a fost frumos (la dus), vreme prietenească, chiar dacă la Iași ninsoarea se rostogolea și văruia străzile. Cum nu-mi place să întârzii la întâlniri, așa s-a întâmplat și acum, când îl așteptam la Ulmeni în fața școlii, pe ”fratele” Vasile, cavaler de Morar al Chelinței străbune.

Nu am stat mult de vorbă, timpul, ucigașul pe care-l plătim, ne zorea și trebuia să mergem la gară să-l așteptăm pe prietenul de-acum (atunci nu-l cunoșteam) pe justițiarul, dar și pe scriitorul Ioan Scorobete – membru al U.S.R. Citeşte în continuare →

Afişul manifestării…

Cea de-a cincea ediţie a Festivalului Românesc din Jacksonville, Florida, desfăşurat pe parcursul celor două zile de 25 – 26 Octombrie, şi-a încheiat porţile.
Devenit de acum un eveniment tradiţional anual, Festivalul Românesc se înscrie în hronicul comunităţii drept un moment de seamă pentru toţi cei ce, înfruntând vicistitudinile anilor, şi-au găsit aşezarea în această depărtare a lumii. Români dragi si mândri care nu şi-au uitat pământul de unde au plecat, tradiţiile şi întreg specificul lor, cu toţii reuniţi într’o frumoasă atmosferă emblematică de simţire menită să le întărească dragostea, cadrul spiritual de conservare, de unire şi mândrie românească.
Cu regretul absenţei din terţe motive dela precedentele manifestări care au avut loc pe acest fundal, nu sunt surprins de fel să găsesc pe feţele fraţilor mei Români destindere şi bună voie, să-i văd radioşi şi însufleţiţi în schimburi de cuvinte de complezenţă, unde nu există bariere; cunoscuţi sau necunoscuţi, oamenii sunt apropiaţi unii de alţii, ca fraţi de sânge ai aceluiaşi Neam. Se regăsesc cu toţii la un loc, se privesc cu drag şi se îmbrăţişează cu multă căldură unii pe alţii. Laolaltă, tineri feţi frumoşi şi cosânzene, alături de bătrâni cu feţele scrijelite de lungul anilor, petrec cu toţii la unison momentul care le uneşte sufletele. Citeşte în continuare →