Garda de Fier

Ţarul Putin

Cum engleza nu le-a intrat în cap aleşilor, s-au apucat să înveţe rusa şi chineza. Cu sau fără americani (şi-au spus în sinea lor), pînă la urmă, tot la mîna fratelui mai mare de la Răsărit vom ajunge. De ce să nu-i înţelegem şi noi? Au provizii în euro şi dolari, iar acum, prevăzători, vor să facă rost „în mod cinstit” de niscaiva yuani şi ruble. Ruşii ne-au fost cei mai buni prieteni în trecut! Nu-i aşa? În timpul războiului au comis tot felul de nenorociri prin satele româneşti. Îşi băteau joc de femei, furau, luau bunuri din case, erau violenţi, relata actorul George Motoi. Sătenii îşi ascundeau în podul casei fetele şi nevestele tinere din calea violatorilor ruşi în haină militară. Pe deasupra, ne-au dat tezaurul înapoi, ne-au dat şi teritoriile, iar noi, nu şi nu! L-au şcolit pe Ilici, primul preşedinte al democraţiei de tarabă. Cum noi nu prea mai avem armată, iar aviaţia militară e în comă profundă, devine tot mai evidentă opţiunea politrucilor noştri pentru Est. Ceauşescu a avut mai mult curaj să înfrunte U.R.S.S. decît aceşti filistini, poltroni sau poate, razvetka. Declaraţia lui Blănculescu referitoare la scutul antirachetă de la Deveselu şi la majorarea numărului de soldaţi americani pe teritoriul României, este un cartuş orb – o binecunoscută tactică de lansare a unei petarde pe piaţa politică, pentru a ţine mintea presei ocupată.  Însuşi, Ţarul Putin oferă motive statelor din blocul estic să se apropie de bună voie de stepa sa. Nu mai pun la socoteală faptul că, de la terminarea Primului Război Rece, liderii occidentali au fost puşi în faţa unei situaţii fără precedent, ceea ce demonstrează că Vladimir Putin este imprevizibil.  Citeşte în continuare →

Presa legionară din Exil şi din Ţară (apasă pe imagine)

Citeşte în continuare →

Monumentul dela Fântâna Albă…

Pregătindu-mă şi primăvara aceasta de pelerinajul la Fântâna Albă, care, mai în fiecare an are loc în preajma Sfintelor Paşti, mi-am cuminecat sufletul cu o poezie. Or, de foarte mult timp, acolo, pe acea pajişte verde străjuită de brazi semeţi, locul unde mă închin românilor căzuţi întru nemurire, mi-am găsit biserica pentru spovedanie şi împărtăşanie. E un sentiment de credinţă creştinească care mă răscoleşte mult mai profund decât între pereţii unui locaş de închinare. Şi dacă tot mi-am deschis sufletul cu această mărturisire, aş dori să le fac cunoscută cititorilor şi poezia–cuminecătură, care, de rând cu frumuseţea versului metaforic, ne transmite un extraordinar mesaj al dorului de libertate. Aşadar, iată cele şase strofe, pentru care autorul lor, poetul Radu Gyr, a fost condamnat la moarte:  Citeşte în continuare →

Facsimile din ziarul “Libertatea”, Bucureşti-Orăştie. Anul XXXV, Crăciun 1937

Citeşte în continuare →

“Biruinţa e floarea care creşte numai în ţara jertfei până la moarte”.

Codrule, Sfânt Voevod,
Prinde-mi sufletul în rod…

Vasile Pârvan

E demult de când pe-aici
Urcau stolnici şi vlădici,
Crai din cetina bătrână,
Bani cu buzduganu’n mână
Si domni aprigi de aramă
Cu baltagul sub dulamă.
Suiau vulturi rotitori
Către ei de prin vâltori,
Iar din muntele stâncos
Se rostogoleau în jos
Crişuri, Bistriţe şi Streiuri
Şerpuind prin văi şi cheiuri…
Din tărâm nestrăbătut
Cobora Menumorut.
Gelu, Glad şi Seneslau
Pe câmpii se’nviforau
Şi veneau din Bărăgane
Jii cu ochii de bulboane
în lumină să primească
Fruntea lor împărătească…
Venea umbră de dumbravă,
Limpezime de Moldavă
Citeşte în continuare →

Troiţă construită de legionari

– Frunză galbenă de vrej,
ce viermi te mănâncă?
– sus pe măguri, către Dej,
jalea e adâncă.
– Râule, de ce-ţi sbârleşti
coama nărăvaşă?
– Numai stârvuri rumâneşti
Someşul îngroaşă.
– Codrule dinspre Abrud,
de ce plângi sub zloată?
– Parcă iar şi iar aud
oasele pe roată.
– Vântule de ce tot sui
lacrimi pe obcine?
– De oftatul moţului
temniţele-s pline.
– Veacule de plumb ursuz,
de ce stai la pândă?
– Inc’o cruce ţi-am adus,
pentru grea osândă…
– Neamule, de ce tresari,
grindina când bate?
– Stau gemând pe piscuri tari
şi aştept dreptate.
Radu GYR
Citeşte în continuare →

…să pornim cu furci şi topoare,
şi să facem judecata cea mare…

Eu cânt pentru clipa dintâi
venită cu ziua în coarne;
când şipotul vremii începe
veac nou peste ţară să toarne.
Şi cânt pentru premeneala cea nouă
măsluită cu suflet de rouă.
Pentru ‘ncordările noastre de-acum
ce ară în oţele şi ghioage,
să taie Rumânului drum
de cremeni –
prin neguri oloage.
Pentru chiot şi fulger
sbucnite din funduri de veac,
s’aducă oftărilor leac.
Pentru rugă nouă,
pentru mers nou,
pentru fiecare plug şi fiecare bou,
pentru toţi câţi încep veacul nou.

Cânt pentru răsăritul de soare
care botează cătunele noastre
în ape albastre,
şi ne-aţâţă cu flăcări răsvrătitoare
să rupem zăvoarele ‘n două;
să pornim cu furci şi topoare
şi să facem judecata cea mare,
că suntem în zodie nouă.
Pan M. Vizirescu

Nicoleta Nicolescu la prima arestare…

Un articol al Nicoletei Nicolescu publicat în revista săptămânală “Păreri Studenţeşti”, Anul I, Nr. 5, 1-7 Februarie 1932

Cetăţuia “Ecaterina Teodoroiu”

Citeşte în continuare →

“Biruinţa Legionară” – desen de N. Brana

“Pentru a cunoaşte şi aprecia un organism politic, nu e deajuns să analizăm manifestările lui exterioare, aflate într’o stare de continua prefacere, ci trebue să străbatem dincolo de această zonă a nestatorniciilor, până la fiinţa lui lăuntrică, până la conceptul său imanent. Atitudinile unui partid sau mişcări politice nu pot rămâne staţionare, pentrucă trebue să se orienteze clipă de clipă, după modificările ce intervin în câmpul realităţilor sociale, după noile constelaţii care se ivesc între oameni. Sub învelisul acestui panta rei al politicului, vom descoperi însă o constantă de valori, un mănunchi de idei si energii cu caracter de permanenţă, care tind să se realizeze în societate în măsura îngăduită de prezenţa şi rezistenţa altor forţe. Numai înţelegerea acestui cadru ideologic intim, ne ridică la justa interpretare a unui fenomen politic.

Mişcării legionare trebue să-i aplicăm acelaş criteriu diferenţial. O informaţie sigură asupra ei nu se poate obţine decât de la recunoaşterea esenţialului legionar. Citeşte în continuare →