January 11, 2014
De: Garda
Categoria: LA ORDINEA ZILEI
«Imi dau seama că puşca mitralieră rămăsese fără servanţi. Trec s’o întrebuinţez eu.
P R E Z E N T !
Inamicul, după primul asalt, se adăpostise într’o vâlcea şi trăgea cu mare risipă de muniţii. Bulgării de pământ, ridicaţi de obuze, mă loveau în obraz, fumul şi praful exploziilor îmi usturau ochii. Fac încercări zadarnice, nu pot pune în mişcare mitraliera.
Strig ofiţerului care se adăpostise şi el, culcându-se în transee, că mitraliera nu mai funcţionează, că suntem în toiul atacului inamic fără mitralieră. O detunătură doborîtoare mă forţează să închid ochii. Când îi deschid o clipă după aceea, privirea îmi cade la un metru şi jumătate de mine, asupra unui corp întins cu faţa la pământ.
Ingenunchiu şi îi ridic capul. E Ionel Moţa. Îi ţin capul în mâini, privindu-l îndelung pierdut în nu ştiu ce lume departe. La un metru zace Vasile Marin, cu spatele proptit de peretele tranşeii. Mă întorc să urlu lui Clime şi părintelui Dumitrescu, peste vuetul gloanţelor şi al obuzelor: “Ionel şi Marin sunt morţi”. Peste haina cu stropi de sânge neînchegat, ceasul lui Ionel Moţa atârnă de lanţ, cu geamul spart. S’a oprit. E cinci fără un sfert.
Prin haina străpunsă şi sfârtecată a lui Ionel Moţa se văd culorile Drapelului Românesc. E drapelul nostru pe care era scris: Legiunea Arhanghelului Mihail, Garda de Fier, cu care ne-am prezentat Generalului Moscardo. Ionel Moţa era încins cu acest drapel, pe care îl luase ca să-l poarte cu el pentru a-l pune în vârful baionetei la atac sau la defilare când cuceream un oraş. Cu el speram să intrãm şi în Madrid. Desfac drapelul şi îl întind peste trupurile lor.»
Alexandru CANTACUZINO
Nu sunt comentarii →
January 11, 2014
De: Garda
Categoria: LA ORDINEA ZILEI
M O Ţ A, Neamului acestuia nu i-au fost deajuns nici scrisul tău, nici suferinţele tale la care a privit nepăsător timp de 14 ani.
Ion Moţa şi Vasile Marin pe vaporul “Monte Olivia” în drum spre Spania, 1 Decembrie 1936
Acum ai vrut să-i faci dovada supremă: să-ţi verşi propriul sânge – sângele tău slabit de lovituri, de închisori şi de prigoane, într-o ţară în care tinereţea ta toată a avut parte numai de ele şi în care ai fost tratat permanent ca turburător al ordinei publice şi ca atentator la siguranţa Statului român.
Şi l-ai dat. L-ai dat într-un chip cutremurător. Noi stăm în genunchi şi-ţi sărutăm fruntea ta de viteaz şi de mucenic.
Neamului, care nu te-a crezut, îi trimitem acum din nou scrisul tau, sfinţit de data aceasta cu jertfa propriului tău sânge.
Dacă nici acum nu va înţelege suntem gata, până la cel din urmă, pentru jertfa supremă în slujba credinţei legionare.
Fii dar sigur şi dormi liniştit Moţa, – legionarii vor birui.
Corneliu
Bucureşti 31 Ianuarie 1937
Nu sunt comentarii →
January 08, 2014
De: Garda
Categoria: LA ORDINEA ZILEI
Membrii coralei “Harisma” în faţa publicului
Mărturisesc, poate ca mulţi alţi Români din oraşul nostru, că am trăit o seară deosebită, Marţi, 7 Ianuarie, în chiar ziua Soborului Sf. Ioan Botezătorul şi înaintemergătorul Domnului, seară prilejuită de un concert extraordinar de colinde susţinut în incinta Bisericii Ortodoxe Române “Sf. Ana” din Jacksonville. O seară deosebită spun, pentru că ne-am bucurat, cu inimile pline de cutremurătoare emoţie, de frumoasa prezenţă a coralei bărbăteşti “Harisma”, grup pornit să încălzească şi sufletele Românilor pribegi de peste Ocean aflaţi atât de departe de Ţară.
In timpul spectacolului…
Un adevărat reviriment, pentru cei mai mulţi dintre noi, cei care ne-am despărţit de mulţi ani de vetrele părinteşti, parcă pentru a ne readuce în memorie clipele petrecute în iernile de altădată ale copilăriei noastre, cu Colinda, Pluguşorul sau Sorcova. Răsunau cântecele şi urăturile pe uliţele satului nostru, se opinteau caii cu plugul cel mare şi greu pornit pe la casele oamenilor în ziua Anului Nou, în trosnituri de bici care mai de care răsunătoare. Citeşte în continuare →
Nu sunt comentarii →
January 03, 2014
De: Garda
Categoria: MĂRTURII, Restituiri
Mircea Streinul
Era incredibil de tânăr şi scria despre sine: „Mircea Streinul. S-a născut la 2 Ianuarie 1910 în comuna Cuciurul-Mare (jud. Cernăuţi). A luat bacalaureatul la liceul „Aron Pumnul“ (Cernăuţi). Studiază teologia la Universitatea din Cernăuţi. Şi-a făcut debutul în revista „Junimea literară“. A colaborat cu versuri, proză şi dări de seamă (recenzii – n.r.) la „Tribuna“, „Spectatorul“, „Munca intelectuală“ (toate în Cernăuţi), „Îndrumarea“ (Rădăuţi), „Cronica românească la Cernăuţi“, „Răboj“ (Bucureşti). I-a apărut „Balada spunerii de moarte“ în revista „Floarea de foc“ (Bucureşti).
I s-au publicat fragmente de roman, povestiri, schiţe, versuri, dări de seamă şi polemică în foiletonul ziarului „Glasul Bucovinei“. Are în manuscris romanul „Zenobia Magheru“ şi un ciclu de poeme, „Spuneri de moarte“. Acuma lucrează la romanul „Sanatoriul viselor“. Adună material pentru o carte asupra marelui poet bucovinean Constantin Berariu. A tradus versuri de Uhland, Platen şi Richard Dehmel. A publicat în Calendarul „Glasul Bucovinei“.
Are în manuscris un ciclu de novele, dintre care unele în colaborare cu Ion Roşca şi George Antonovici“ (Junimea literară, nr. 1-6/1932, pg. 201). Citeşte în continuare →
Nu sunt comentarii →
January 03, 2014
De: Garda
Categoria: Restituiri literare
“Vacanţe”
„Colegul meu, Dumitru Şperlea, era îndrăgostit. O ştia toată clasa, deoarece bunul meu prieten nu se sfiise să comunice faptul în mod oficial, adică de la catedră, în timpul unei pauze.
Numai că Dumitru era foarte nefericit în dragoste şi afecta în consecinţă tuberculoza, devorând cu o acidă pasiune zeci de lămâi.
Acest lucru n-o impresionase însă pe Liuş – şi Dumitru trebui să-şi schimbe tactica, adaptând maniera sportivă. Suferind însă un nou eşec, se hotărî să procedeze energic. Scrise o lungă scrisoare, înştiinţând- o pe Liuş că se sinucide, dacă nu va voi să-l salveze ea însăşi de la funestul gest.
În locul Liuşei apăru însă la „faţa locului” domnul Eustaţie Scorţea şi Grădina Publică înregistră un mic scandal, din fericire cu puţini martori, întrucât era ora mesei. Câţiva curioşi au văzut o umbrelă agitată, o pereche de ochelari căzuţi pe prundul aleei şi alte obiecte pitoreşti, cari protestaseră, pe rând, cu comprimată furie, împotriva neruşinării tineretului postbelic. Citeşte în continuare →
Nu sunt comentarii →
January 03, 2014
De: Garda
Categoria: MĂRTURII, Restituiri
Cezar Flamură
S-a născut la Cîmpulung Moldovenesc, în 6 februarie 1913. Se numea Vasile Blănaru, dar urma să-şi semneze restrânsa operă poetică cu pseudonimul Cezar Flamură.
A studiat, ca şi viitorul lider comunist Emil Bodnăraş, la liceul „Dragoş Vodă“ din Cîmpulung Moldovenesc, dar, înfiinţând, în 1933, o „Frăţie de cruce“ a liceenilor, a fost exmatriculat şi, în consecinţă, obligat să-şi continue studiile departe de casă, la Lipcani, în Basarabia. A urmat, apoi, Academia de Artă Dramatică şi Cinematografică din Iaşi, iar în paralel şi Facultatea de Istorie.
În 1939, a publicat o foarte singură carte de poezie, „Talazuri“, care avea să fie arsă prin curţile interioare ale închisorilor patriei.
Cât a durat războiul, Vasile Blănaru, fost asistent de regie la Teatrul Naţional din Bucureşti, din 1937, sub direcţiunea lui Liviu Rebreanu, a fost reporter de frontul de răsărit, ca şi Virgil Gheorghiu, corespondenţele lui din prima linie fiind publicate în „Curentul“, în „Universul“ şi în „Timpul“. Când mai avea vreme, scria şi poezie, şi publicistică de dreapta, colaborând la „Pământul Strămoşesc“, la „Libertatea“ şi la „Buna Vestire“. Citeşte în continuare →
Nu sunt comentarii →
December 28, 2013
De: Garda
Categoria: Anul Nou
“Ca piatra de tare, Române, să-ţi fie / Călcâiul, pe toată omida din glie…”
Sorcova vesela, măi frate Române,
Ce sameni de veacuri ogorul cu grâne,
Pe unde tot ară cu plugul voinicii,
Să aibă de toate, la târg, veneticii!
Ca piatra de tare, Române, să-ţi fie
Călcâiul, pe toată omida din glie,
Când ea, pâinea albă, ţi-o fură din spice
Şi Neamul ţi-l bate cu-a foametei bice!…
Ca stânca, Române, să-ţi fie şi pieptul,
In luptă cu-aceia ce vor să-ţi ia dreptul,
Sau brazda străbună cu Vornici în ea,
Când toţi veneticii ar vrea să ţi-o ia!…
Citeşte în continuare →
Nu sunt comentarii →
December 28, 2013
De: Garda
Categoria: Anul Nou, VERSURI
O, Neamul meu cu plânsu ‘n gene şi vatra plină de suspine, –
Ceas mare, din eternitate, adânc azi bate pentru tine;
E poate ceasul cel mare prin care ţi-a fost dat să treci, –
Cu el venind: ori înălţarea, ori doborîrea ta pe veci!…
Amar de vremi, tu, Neam Român,
Ai încălzit năpârci la sân,
Şi n’ai ştiut că şerpii veniţi, încolăcindu-se pe tine,
Pe nesimţite – drept răsplată – ţi-or suge sângele din vine,
Şi’n ziua istovirii tale, – când ei vor fi puternici foarte,
Să-ţi curme răsuflarea toată, pe veci să te cufunde’n moarte!…
Azi te-ai trezit, dar ai în faţă
Un mare şi cumplit balaur
Ce vrea pieirea ta din viaţă, –
El stând pe-al ţării tale aur!…
Asemeni smeului din basme, – ca din a vijeliei surle,
Balaurul ce te pândeşte, azi a ‘nceput grozav să urle,
Să nu te mişti din amorţirea în care-i place să te vadă,
Ca, astfel, bestia să ‘nghită cât mai uşor plăcuta-i pradă!…
Citeşte în continuare →
Nu sunt comentarii →
December 28, 2013
De: Garda
Categoria: Anul Nou
Mâine anul se ‘noieşte, Câte frunze în frunzar,
Pluguşorul se porneşte, Atâţi bani în buzunar.
Pluguşorul cu doi boi Câtă trestie pe casă,
Mânaţi măi, hăi, Atâţia galbeni pe masă.
Hăi hăi hăi. Hăi hăi hăi.
Citeşte în continuare →
Nu sunt comentarii →
December 28, 2013
De: Garda
Categoria: Anul Nou
D’ale cui aceste case?
D’ale cui aceste case?
Florile dalbe
D’ale cui aceste case?
D’asa’nalte minunate (bis)
Prin afară văruite (bis)
Prin năuntru zugrăvite.
Zugrăvite visuri scrise (bis)
Visuri scrise, mese ‘ntinse.
Dar la masă cine şade (bis)
Sade gazda cestor case.
Nu şade ci mi se’nchină. (bis)
C’un pahar de vin în mână.
Mâna dreaptă pe-o găleată (bis)
Din găleată ce răsare?
Busuiocu popilor, (bis)
Izma creaţă’a babelor.
Şi rugii unchieşilor (bis)
Şi rugii unchieşilor.
Trandafir flăcăilor. (bis)
Şi scaeţii fetelor.
Florile dalbe.
Notă – După primul vers al fiecărei strofe, se zice: Florile dalbe
Nu sunt comentarii →
