Amintiri prețioase din prigoana anilor 1938 – 1939 cuprinzând momente din activitatea Luciei Grecu și a altor legionare în clandestinitate, scrise în refugiu de Constantin Conteș, la Rostock, Germania, în anul 1942. Rândurile sunt adresate Luciei Trandafir – după cum ne mărturisește autorul – Comandanta Cetățuilor de Fete, la rândul ei refugiată în Germania de prigoana antonesciană.
C I T E Ș T E :
De ce limba românilor băștinași se află în rolul Cenușăresei, e, practic, scoasă din școli? Durerea noastră e Limba Română… Speranța noastră e Limba Română… Iubirea noastră e limba română… Avem o unică dorință: să ne păstrăm limba română în școli!
Avem o singură întrebare : ce-i cu Legea educației Ucrainei ce ne elimină limba română din școli? Dar se pare că e retorică… A fost transferată pentru un an? Dar de ce nu anulată, să putem iubi Ucraina ROMÂNEȘTE, înstruindu-ne urmașii în graiul Matern, în Limba Străbunilor – LIMBA ROMÂNĂ. Doar pentru țara în care trăim, pe care o iubim la fel de mult precum Patria noastră istorică – România – mor și vitejii noștri conaționali, mor românii apărând Ucraina de invadatori, iar România o susține pe toate căile posibile. Un exemplu e ajutorul umanitar, acordat chiar din primele zile de război. Un alt exemplu, exportarea grânelor prin portul Constanța, refugiații ucraineni pentru care România a devenit a doua casă în aceste momente grele de război.Atunci de ce limba românilor băștinași se află în rolul Cenușăresei, e, practic, scoasă din școli?
Și, dacă, totuși, am ajuns minoritate la noi, Acasă, dar beneficiem de atâtea drepturi, atunci de ce să ne fie oprimat dreptul la învățământ în limba maternă?
Felicia NICHITA-TOMA / „Zorile Bucovinei”
Pe 6 ianuarie 2021, în Statele Unite a avut loc o lovitură de stat. Nu pentru a schimba guvernul – acest lucru se produsese deja prin fraudarea grosolană a alegerilor, în noiembrie 2020 – ci pentru a instaura Dictatura.
Scenariul a fost cel tipic „revoluțiilor colorate”: o înscenare. De data aceasta, a fost regizat „Asaltul asupra Capitoliului”.
Care seamănă ca două picături de apă, de pildă, cu „atacul” asupra Ministerului de Interne sau al Televiziunii, din 13 iunie 1990, care au declanșat Mineriada.
Ca și la București, acum 33 de ani, miza a fost instituirea în America a unui regim de teroare sub pretextul „salvării democrației”.
Un regim de teroare care să nu mai facă niciodată posibil un alt „accident Trump”.
La doi ani și jumătate de la evenimentele din 6 ianuarie 2021, avem suficiente dovezi și mărturii că totul a fost o înscenare.
Tucker Carlson a realizat un întreg serial, de la care i s-a tras și interdicția de a mai apărea pe post.
Pentru a ascunde urmele înscenării, regimul Biden a umplut pușcăriile cu participanții la acea manifestație, în cea mai mare parte a ei, PAȘNICĂ.
Majoritatea acestora stau închiși de 30 de luni, fără proces, fără a se fi pronunțat împotriva lor o condamnare legală și fără putința de a se apăra de acuzații. Prezumția de nevinovăție a fost aruncată la gunoi.
Mai mult, condițiile în care stau închiși sunt teribile.
The Gateway Pundit a intrat în posesia unor imagini și mărturii cutremurătoare.
Eroul lor este un oarecare Ryan Samsel.
Acesta se află în închisoare din ianuarie 2021, fără a fi compărut vreodată în fața unei instanțe. Timp în care a fost bătut, torturat și neglijat.
În cei doi ani și jumătate, Samsel a fost mutat în 17 locuri de detenție diferite, în mod evident pentru a i se pierde urma.
Nu există cuvinte care să poată descrie imaginile intrate în posesia The Gateway Pundit, surprinse în celula lui Samsel aflată în Penitenciarul Federal din Philadelphia.
ULTIMII ANI DE VIAȚĂ.
REABILITAREA POSTMORTEM
de Pr. Ioan Lisnic
Vă prezentăm un material în memoria Mitropolitului Visarion Puiu, la împlinirea a 59 de ani de la plecarea sa la Domnul. În articolul scris de preotul basarabean Ioan Lisnic și citat de Basarabia-Bucovina.info veți afla și care au fost ultimele gânduri, de întoarcere acasă, ale încercatului ierarh ortodox.
În iunie 1958, având o vârstă înaintată, dar și din cauza intrigilor, de care cercurile politice comuniste se pare că n-au fost străine2, mitropolitul Visarion se retrage din viața activă bisericească la locuința sa din Viels Maison-Aisne. La conducerea Eparhiei a urmat episcopul Teofil Ionescu, care în 1972 trece sub jurisdicția canonică a Patriarhiei Române, iar în 1974 este ridicat la treapta de arhiepiscop. Sf. Sinod de la București a socotit validă hirotonia Preasfințitului Teofil, astfel s-a respins tacit caterisirirea mitropolitului Visarion, impusă abuziv de către puterea politică atee în 1950.
Din localitatea sa Viels Maison-Aisne, mitropolitul Visarion a purtat corespondența cu unii clerici din eparhiile diasporei românești credincioși mitropolitului său, cu fruntașii români din exil și cu unii lideri politici. Greutățile și suferințele vieții din exil afectase starea de sănătate a mitropolitului. Trăia în cumplite lipsuri, despre situația materială precară a mitropolitului se scria în revista Troița din Toronto, Canada, în august 1958: „Î. P. S. S. Mitropolitul Visarion, singurul înalt ierarh ce avem în lumea liberă, trăiește în mizerie. Nu-i vorba de lipsa celor cuvenite rangului său în Biserică, nici de necazurile obișnuite pribejilor, ci de absența strictă a hranei și a adăpostului de intemperii, ce oricărei ființe omenești și mai mult unui octogenar, îi sunt de trebuință pentru a viețui”. În continuare autorul aduce învinuiri exilului românesc pentru indiferența față de situația materială a mitropolitului, menționând că: „Nu acuzăm, nu condamnăm, constatăm. Judecata aparține lui Dumnezeu. Căile lui sunt tainice, întârzierea pedepsei înseamnă înăsprirea ei. Și ne întrebăm cu îngrijorare, cât de greu se va abate peste noi, mânia Lui, pentru nemernica noastră purtare față de Mitropolitul cel bătrân”.
Citeşte în continuare →
Pe 29 Iulie 1848, „Deşteaptă-te, române!” a fost cântat pentru prima dată în Parcul Zăvoi din Râmnicu Vâlcea. La originea Imnului se află poemul patriotic „Un răsunet” de Andrei Mureşanu. Imnul este considerat simbol naţional, alături de drapel, stemă şi sigiliul statului…
Data de 29 Iulie a fost proclamată, în conformitate cu Legea nr. 99/1998, Ziua Imnului Național al României – „Deșteaptă-te române!”, simbol al unității Revoluției Române de la 1848.
La 29 Iulie 1848, „Deșteaptă-te române!” a fost cântat pentru prima dată în Parcul Zăvoi din Râmnicu Vâlcea. La originea Imnului Național al României se află poemul patriotic „Un răsunet” de Andrei Mureșanu, publicat în numărul Iunie-Iulie 1848 al suplimentului „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, pe o melodie culeasă de Anton Pann. Conținutul profund patriotic și național al poeziei a fost de natură să însuflețească numeroasele adunări ale militanților pașoptiști pentru drepturi naționale, mai ales din Transilvania, Nicolae Bălcescu numind acest imn „o adevărată Marseillaise românească”.
Imnul a fost intonat în timpul Războiului de Independență, în Primul Război Mondial și la Marea Unire din 1918. A fost, de asemenea, intonat în al Doilea Război Mondial.
Citeşte în continuare →IARNA, ÎN BORDEI, LE ÎNGHEŢA
COPIILOR PĂRUL
PE CAP , IAR PĂDUCHII
ÎI MÂNCAU DE VII
Deşi au trecut de atunci peste 83 de ani, dar şi acum îi îngheaţă sufletul, când se trezeşte uneori în zori, cu „tuc-tuc”-ul în urechi: „tuc-tuc, tuc-tuc, te duc, tuc-tuc”. Plânsul trenului răsună asurzitor, trecând-o fiorii, contopindu-se cu răcnetele copiilor din vagonul morţii în care au fost îmbarcaţi în zorii zilei şi duşi în pustiurile Kazahstanului, unde cei 8 frăţiori fără nici o vină, cel mai mic având doar 2 anişori, împreună cu măicuţa lor, au trecut prin infernul calvarului deportărilor staliniste. E îndeajuns doar să închidă ochii şi îi apare acel bordei până la geamuri sub pământ, unde se adăposteau, pe un aşternut din paie, pe un ger de 50 de grade, 9 suflete înfometate şi bucşite de păduchi din cauza sărăciei nemaipomenite. Iarna le îngheţa părul pe cap, iar spre primăvară, când zăpada se topea, bordeiul se umplea cu apă…
Nici nu-ţi poţi imagina prin câte chinuri poate trece un om! Câte poate îndura o fiinţă omenească?! Mai ales una plăpândă şi firavă, precum dna Aurora Opaiţ din Pătrăuţii de Jos, sora docentului universitar Ilie Popescu, preşedintele Societăţii „Golgota” a românilor din regiunea Cernăuţi. Născută în 1932, viața i-a pregătit nu puţine capcane, nu puţine furtuni s-au dezlănţuit asupra familiei sale – nu va uita cât Dumnezeu îi va da zile calvarul deportării în Kazahstan, crucea suferinţei, foametea care aproape că a secerat-o şi pe ea, şi pe frăţiorii mai mici, însă au rezistat vicisitudinilor sorţii.
Citeşte în continuare →
Revista “Carpații”, Madrid, Spania. Anul XXVII, Nr. 45, Iulie-Septembrie 1984.
Căpitanul de rezervă I. V. Emilian, îi ia apărarea sublocotenentului Pantazi și în lupta iscată, apare ca triumfător, ba mai mult, pare că este convins că m’a făcut şah mat.
Sublocotenentul, în “Stindardul” nr. 149 afirmă că generalul Ion Antonescu, ar fi putut obține investitura parlamentului ales în Decembrie 1937, printr’un vot aproape unanim iar când s’ar fi prezentat înaintea aceluiași parlament, ca să aprobe intrarea noastră în războiu, alături de Germani, același bun parlament, ar fi aprobat această intrare în războiu, în urma unui vot tot atât de masiv!!! Bine înțeles că sublocotenentul, pe acele vremuri era numai elev la școala militară de cavalerie, și nu se pricepea în politică deloc, cum îi stă bine unui elev de școală militară de cavalerie. Printr’un vot aproape unanim sau tot atât de masiv, înseamnă că ar fi vorba de majorităţi masive de cel puțin 75 %. Să întrerupem discuţia cu țâncul din școala militară de cavalerie şi s’o continuăm cu căpitanul de rezervă, care pe acele timpuri, fusese prefect – e drept că foarte puțin -, deci se pricepea în politică. Și căpitanul de rezervă, ca să sprijine pe țânc, începe să facă socoteli matematice, care nu prea se potrivesc ofițerilor de cavalerie. Și căpitanul o greșește chiar de la început, punând să voteze pe general, adică cu Germanii, 105 de deputați, 66 legionari și 39 cuzişti. Foarte bine, dar de unde-i scoteai pe acești 66 de deputaţi legionari când mai mult de jumătate, în cap cu Corneliu Codreanu, erau pe lumea cealaltă? Fără îndoială că acești deputaţi legionari puteau să răspundă prezent doar în ședințele de cuib, dar nu în parlamentul în care avea majorităţi, Guţă Tătărăscu. Să mergem mai departe pe linia greșelilor care nu admit nici o discuţie. Dumneata, dle capitan de rezervă Emilian, mă acuzi că-i socotesc filoenglezi pe cei 15 (?) deputaţi iorghiști. Înseamnă că nu te pricepi deloc în politica reală românească, cu toate că ai fost prefect o lună de zile. Să-l luăm pe Iorga şi să-l judecăm. Păi Iorga era contra Germanilor până în măduva oaselor. Dumneata poate că nu ştii, sau ai uitat, că Iorga a scris un articol contra Germanilor care a avut un răsunet extraordinar în toată Țara. Articolul se numea: Porcii motorizaţi! Nu ne va fi greu, dumneatale și mie, care pe acele timpuri am fi votat, dacă am fi fost deputaţi, pentru intrarea în războiu alături de Germania, să ghicim ce ar fi făcut Iorga. Se spune că Germanii au fost foarte bucuroși când au auzit că Iorga a fost omorît şi dumneata mă acuzi că-l socotesc, pe nedrept, pe Iorga, de a fi fost anglofil şi mai ales aprig francofil. Ei bine, normal, cei 15 deputaţi iorghiști ar fi votat contra intrării noastre în războiu alături de Germani, altfel ar fi avut de aface cu fulgerele și trăsnetele lui Iorga care ar fi scris cu această ocazie un articol în care i-ar fi numit porci motorizati pe deputaţii iorghiști…
Citeşte în continuare →
