CRĂCIUNUL – NAȘTEREA DOMNULUI
NAȘTEREA DOMNULUI IISUS CHRISTOS!
SĂRBĂTORI FERICITE! LA MULȚI ANI!
Oaspeți cu azur în gene – Nichifor Crainic
Oaspeţi cu azur în gene şi zăpadă sub opinci
Se iviră la fereastră cu colinde şi tilinci.
Fraged cântec şi subţire – înfloriri de ghiocei –
Umbre mari ţineau isonul tăinuite după ei.
Îmi părea că’n zvon de aripi şi miros de tămâier
În colindă mi se’ngână pui de om cu pui de cer.
Şi cântară şi urară şi plecară ca un dor,
Strălucea un puf de înger, risipit pe urma lor.
Şi era o pace albă ca zăpada şi era
O sfieală, ce din stele până’n inimi tremura.
Bacii lepădară grija, astăzi lupii ţin ajun:
Porumbeii nu visează vânt de uliu căpcăun.
Şi zăvozii din ogradă să mai lărmuie se tem,
Boii rumegă cu botu’n ieslea de la Betleem.
Aţinteşte-ţi lung urechea ca s’auzi bătrân pământ:
Sus, în leagăn prins de stele, gângureşte Pruncul sfânt!
Nichifor Crainic
Vezi și: Moș Ajunul
C R Ă C I U N U L
Răsună blând spre seară
Al clopotelor cânt,
Căci vine, vine iară
Cristos pe-acest pământ.
La ori şi care casă
S’aud colindători.
Cântarea lor frumoasă
Răsună până ’n zori.
Sculați, copii, degrabă
Şi’n calea lui cântați!
Cu cei buni e Domnul,
Sculați, copii, sculați!
Petre Paulescu – COLIND
Au venit în bătătură
Pe sub viscol şi ninsoare
Îngerii de peste zare
Şi tot freamătă din gură;
“Colo ‘n staulul sărac
Într’o iesle’n Viclein
S’a născut pruncul divin
Domnul cel de peste veac.
Neamuri glăsuiți în cor
Trâmbițați, sunați din goarne
Că azi s’a întrupat în carne
Regele Veciilor”.
Lerui ler, hai să umblăm
Pe la case de creştin
Să vestim pe cel divin –
Lerui-ler să colindăm.
Petre Paulescu
Cânt de luceafăr…
Lerui-Ler cu mâini de ghiață,
noaptea ninge flori de nea
Peste cerul frunții mele,
fulguind, colindă-o stea…
Şi în mantie de spumă,
magi cărunți cu-argint în păr,
au pornit în cor de îngeri,
Lerui-Ler, floare de măr.
Lerui-Ler, cântarea sfântă
a’ncetat în zarea ‘naltă.
Trei luceferi lin colindă,
fața lunii, ca pe-o fată…
Horațiu Ionescu
Citeşte în continuare →Colindă din Țara Moților
De când Domnu s’a născut
Şi pământul l-a făcut
Şi ceriu l-a ridicat
În patru stâlpi de argint
Și mai mult l-a împobodit:
Tot cu stele mărunțele
Şi’n mijlocul stelelor
Luce luna
Cu lumina,
Soarele,
Cu razele
Ce-am văzut, Doamne, pe-acolo:
Oamenii cei spovediți,
Ca nişte pomi înfloriți.
Oamenii nespovediți,
Ca nişte bufteni pârliți.
Culegere de Florea Florescu
Colindul Cerbului în două variante
“…Înregistrate de către etnomuzicologul Andrei Tamazlâcaru. Sunt colinde interpretate de către flăcăi-colindători, dar şi de bărbaţi în etate care au umblat cu colindatul în copilărie şi în tinereţe, apoi an de an le-au cântat la Crăciun împreună cu alţi colindători…” (Colindatul de ceată bărbătească, Chișinău, 2011).
LERU-I LER
(Gheorghe Voinicul)
Auzit de la Ion OPREA, (25 ani) din satul Baurci, jud. Cahul, Basarabia
Leru-i ler,*)
La lină fântână,**)
La lină fântână,
Leru-i ler,
La colț de grădină.
Unde iarba crește,
‘N patru se’mpletește,
‘Nocăit îmi este.
La poale de munte,
Cu iarba măruntă,
Unde-i dulce ара,
Unde Cerb s’adapă.
Tot Gheorghe Voinicu
Arcul șî-l luară,
După Cerb pleca.
Tot din vad în vad,
Tot din brad în brad,
Pânî-n hăt vâlcea,
La Cerb ajungea,
Unde Cerb stătea,
Stătea, rumega.
În ameze-și făcea…
Gheorghe mi-l zărea,
Arcul întindea,
La ochi mi-l lua
Șî bine-l potrivea.
Drept pe spata stangă
Pe Cerb să-l ajungă,
Ajungă, străpungă,
Drept la inimioară,
Unde Cerb să moară.
Cerb să blestemară;
* Refrenul se repetă după fiecare vers.
** Versul întîi (propriu-zis) al strofei se repetă de 2 ori.
– Urechiuși a mele,
Vedea-va-ș’ pustii,
Pustii și-aț’ rămas.
Voi n-aț’ auzitu,
Săgeata vuindu,
Vuind-vâjâindu,
Jos la inimioară,
Unde Cerb să moară?
Cerb să blestemară;
Ochișori ai mei,
Vedea-va-ș pustii,
Pustii ș-aț’ rămasu.
Voi ce mi-aț’ făcutu,
Di nu mi-ați văzutu,
Săgeata vinindu,
Vinind-vâjâindu,
Pe mine pălindu?
Voinicelul Gheorghe
Brâu-și discingea,
Cerbu’ mi-l lega,
În spate îl punea
Și cu Cerb pleca.
Prin sate-l purta,
Pe la hore de fete,
Cu flăcăi în cete,
Pe la gospodari,
Unde-s fete mari…
Toți de mi-l vedeau,
Pe Gheorghe-l cinsteau
Și mi-l fericeau:
– Să fii sănătosu,
Sănătos, voiosu,
Că ești voinic cu os!
Voie bună șî noroc în casa dumneavoastră!
ÎN VIZITĂ LA BRÂNCUȘI, 1936
IMPRESII DIN ATELIERUL LUI CONSTANTIN BRÂNCUȘI DE LA PARIS
EMIL STOIAN1
IMPRESSIONS DE L’ATELIER DE CONSTANTIN BRÂNCUȘI DE PARIS
RÉSUMÉ
L’atelier parisien de Constantin Brâncuşi a été visité en 1936 par le docteur Radu Puşcariu, chirurgien d’élite et sculpteur pleine de talent. Ses impressions évoquent l’atmosphère de l’atelier et le crédo artistique du grand sculpteur.
Mots-clés: Constantin Brâncuși, Paris, Impasse Ronsin 11, dr. Radu Pușcariu, sclupteur, Bran.
Descoperirea unui bloc cu aproape optzeci de desene inedite ale dr. Radu Pușcariu2, descendent al remarcabilei familii de intelectuali Pușcariu din Sohodolul Branului, m-a determinat să revin asupra unui articol itinerant ce a fost publicat în anul 2002, pentru cititorii revistei România Turistică3.
În timpul documentării și a cercetărilor efectuate pentru realizarea lucrării biobibliografice Portrete din Bran4, destinată prezentării unor personalităţi din Ţara Branului, am găsit înregistrată pe bandă magnetică o conferinţă despre Constantin Brâncuşi, ţinută de dr. Radu Puşcariu în anul 1972, la Liceul de Artă din Braşov. Ea mi-a fost semnalată şi pusă la dispoziţie de domnul Ion Duicu, originar din Peştera Branului.
Comparând impresiile reliefate în conferință, desenele inedite descoperite recent la Bran și sculpturile sale realizate după fascinanta întâlnire cu marele artist, constatăm o vădită influență a acestuia asupra creației medicului-sculptor dr. Radu Pușcariu.
Dar pe scurt, cine a fost dr. Radu Puşcariu?
1 Doctor în istorie, Brașov; e-mail: stoiancoriolan.emil@gmail.com.
2 Aduc călduroase mulțumiri profesoarei Ligia Groșan din Bran pentru generozitatea de a-mi pune la dispoziție blocul cu desene inedite aparținând dr. Radu Pușcariu.
3 Emil Stoian, În vizită la Constantin Brâncuși, în ”România Turistică”, nr. 162/ 06.06.2017, p. 3-5.
4 Idem, Portrete din Bran, Brașov, Editura ”Dealul Melcilor”, 2002, p. 231-232.
STĂPÂNUL ȘI SCLAVUL
Stăpânul (stânga sus) și sclavul (în dreapta imaginii).
