December 19, 2012
De: Garda
Categoria: De Crăciun
Suflă crivăţul a jale peste satu ‘ndepărtat,
Trei copii sărmani plecat-au spre oraş la colindat.
Erau mici numai de-o şchioapă, de păreau că sunt pitici,
Când prin nea scânteietoare drumul şi-l croiau voinici.
Au plecat cu traista’n spate pe drum greu şi buclucaş,
Să ajungă până ‘n ziuă ‘ntr’un apropiat oraş…
Şi-au ajuns copiii noştri, când cocoşii au cântat.
Incepu Ionel să plângă că e mic şi-a înghețat,
Niculae, cel mai mare, îl trimite înapoi
„Lasă că şi pentru tine vom colinda numai noi !”
Il privea Marin cu jale şi cu ochii ‘nlăcrămați,
Că micuții de trei zile, se culcau tot nemâncați. Citeşte în continuare →
Nu sunt comentarii →
December 18, 2012
De: Garda
Categoria: De Crăciun
Bună dimineaţa la Moş Ajun, Române-frate,
Din brazda căruia mereu străinii ‘şi fac palate!…
Colindători cu doruri mari, cu stele ‘n suflete şi ‘n gând,
Venim la tine, frate blând,
Prin vifor drumul străbătând…
Spurcaţii lupi gonesc în turmă,
Adulmecând a noastră urmă,
Să nu ne lase să-ţi aducem urarea unui trai mai bun,
Dar lupii vor cădea curând, c’avem toţi bâte de alun….
Bună dimineaţa la Moş Ajun !…
E ceru ‘ntunecat ca un mormânt
A cărui candelă s’a stins de vânt
Şi crucea-i sub viforniţă s’a frânt…
Prin întuneric, paşii noştri grei
Abia găsesc cărarea spre-al tău sărac bordei… Citeşte în continuare →
Nu sunt comentarii →
December 18, 2012
De: Garda
Categoria: De Crăciun
Anul acesta, Moş Crăciun —
Pe care-l ştiam, altădată ca o pâine caldă de bun —
A venit lipit pământului de sărac ;
Nu mi-a adus nicio obială de bâibărac,
Nicio sfârloagă de opincă
Şi nicio căciulă — cât de bearcă —
De parcă
L-ar fi cupit hoţii la drumul mare
Si i-ar fi luat toate darurile din spinare.
Nici steaua
Albă ca neaua –
Dintre atâtea stele –
Nu mai vesteste surâzătoare
Minunea Sfintei Fecioare
Ca’n alţi ani ai copilăriei mele.
Colindătorii s’au mânecat rând pe rând
Pe lângă fereastra mea tăcând,
Ca şi când
Ii apăsa greu, o taină, — pe suflet, pe gând.
Azi,
Atâtea inimi în bucurii curate se’nvesmântă
Şi cântă, —
Numai mamii i-au înghetat lacrimile pe obraz
De când
— In gând —
A sărăciei grije o frământă. Citeşte în continuare →
Nu sunt comentarii →
December 18, 2012
De: Garda
Categoria: De Crăciun
E târziu şi prin zăbrele
Ochii mi-i arunc
Noapte sfântă, azi, sub stele,
S’a născut un prunc.
Bolta e bătută’n cuie
De luceferi, sus,
Ce pe ea încet se suie…
S’a născut Isus.
Peste lume se întinde
Albul mătăsos
Vin speranţe să colinde…
S’a născut Christos!
“Poeme din închisori” – Editura Drum, Madrid, 1970. Ediţie îngrijită de Vasile Posteucă şi Nicolae Novac.
Nu sunt comentarii →
December 15, 2012
De: Garda
Categoria: LA ORDINEA ZILEI
Foi volante
Pe prietenul meu, Poetul, l-am întâlnit аseară într’o staţie de tramvai.
Înfăşurat într’o şubă flocoasă, cu căciula trasă peste ochi, semăna mai mult a neguţător de vinuri, decât a potrivitor de cuvinte. I-am strâns mâna şi l-am întrebat, fără a bănui prea multe, ce mai e nou. El însă m’a privit amuzat şi a râs din toată inima: „Cum nu ştii că locuesc la ţară, la moşia unor rubedenii ale mele? S’ar chema că sunt şi un pic de fermier”. Nedumerirea mea bucureşteană, amestecată cu dulcea oboseală a unui local de noapte din ajun, se pare că l-a întărâtat pe prietenul meu Poetul. M’a luat de braţ şi m’a purtat dealungul unei străduţe, vorbindu-mi cam astfel:
„Mi-am luat rămas bun dela Capitală, m’am însurat cu o fată bună, (aici eu zâmbii cam fără voie) hotărîndu-mă să mă retrag la ţară, ca un senior feudal ce se respectă. Citeşte în continuare →
Nu sunt comentarii →
December 15, 2012
De: Garda
Categoria: Presa din Exil, PRESA LEGIONARĂ, Restituiri literare
Dormi, copilul mamei, că-i târziu.
Plânge-o pasăre ‘ntr’un pom pustiu
Şi din creasta nopţii bate vânt…
Eu ţi-oi spune basme şi-am să-ţi cânt,
Basme de azur şi de pământ, –
Bate noaptea ‘n geamuri şi-i târziu…
Dormi, odorul mamei, pui sglobiu…
Ne privesc neliniştiţi din rame,
Moşii cu pistoale şi dulame.
Toţi s’au irosit în bătălie.
Toţi în pumnii tăi ar vrea să’nvie,
Pe cărări de dor şi haiducie,
Să mai ţină roibi buieci de coame,
Intre codrii lor străbuni şi crame;
Să mai joace hora la chindie,
Cu străinii’n crâncena urgie,
Gile să le deie pe vecie.
Dormi că îngerul de gând îţi ştie,
Puiul mamei, crin de bucurie…
Despre ei baladele ne spun:
Unii se topiră în surghiun;
Alţii’n ocne, alţii prin prigoane.
Numai lacrimi, doruri de codane,
Candelă şi rugă la icoane…
Nu vezi ochii lor arzând blesteme?
Lânceziţi de linişte şi vreme,
Glasul lor se’nalţă să te cheme;
Ca o goarnă bate prin goruni,
Să ridici un steag şi să-i răzbuni,
Vifore de flinte şi furtuni.
Dormi odor, pe vatra din străbuni,
Vâlvătaie ‘ncinsă sub cărbuni,
Dor iubit de visuri şi minuni…
Caii lor bat obcine’n trecut.
Ei trăiră veacul şi-au văzut
Neamul, numai gemete, sub cnut.
Citeşte în continuare →
Nu sunt comentarii →
December 15, 2012
De: Garda
Categoria: VERSURI
Sunt oltean, sărac sunt şi haiduc,
Visuri scriu pe coajă de pădure ;
Toamna-mi ia şi frunza şi mă duc
Să mă culc cu stele’n foi de mure…
Nu mai ştiu pe unde sânt, bunică,
Satul meu şi casa dintre pruni ;
Simt în mine ramură de frică :
Cu tristeţea astăzi mă cunun.
Foamea, între flori de catifea,
Liniştea de vis am cunoscut-o ;
Pentr’o fată cu surâs de stea,
Toată tinereţea mi-am vândut-o…
Am umblat prin noapte — pelerin —
Mi-am culcat surâsul în zăvoaie
Şi tristeţea ‘n cupele de crin…
Nopţile mi le-am culcat în ploaie… Citeşte în continuare →
Nu sunt comentarii →
December 15, 2012
De: Garda
Categoria: VERSURI
S’au topit, pe rând, în tihnă,
Zările pentru odihnă.
Trist, cu glasurile sumbre,
S’au întins tăceri şi umbre.
Peste umeri mari de cer
Trece-o boare de mister…
Din tăcerea de sub frunte
A irumpt isvor de munte.
Sub pleoapele închise
Cresc nestăvilite vise…
Şi spre zările din mine
Trec chervane de lumine…
Pentru cine ard făclii
Peste albe veşnicii ? Citeşte în continuare →
Nu sunt comentarii →
December 15, 2012
De: Garda
Categoria: VERSURI
Dragostea ţi-o despleteşti, curată,
peste liniştile mele reci şi grave,
ca o salcie de vis cutremurată
peste-un iaz cu apele bolnave.
Mladele palpită ca o undă
sărutând, sfioase, somnul verde
Balta vrea c’un cearcăn să răspundă,
ci sub lintiţă inelul ei se pierde.
Salcia se pleacă, dar senină
apa ‘ncremeneşte fără viaţă.
In lichida-i putredă lumină
tresărirea frunzelor înghiaţă.
Citeşte în continuare →
Nu sunt comentarii →
December 15, 2012
De: Garda
Categoria: VERSURI
Camaradului Radu Gyr
Peste umeri iarna-i s’a urnit,
Pălăria veche-i ca o turlă,
Si întotdeauna ‘n asfinţit
Lupii anilor din tinereţe-i urlă.
Stă lângă icoane, spune rar
De Sângheorghe, lângă alba scară.
Calul scapără ‘n copite din amnar
De s’aprind făcliile de ceară.
Urcă sărbătoarea trepte grele
Ochii lui se’nalţă ‘n frânghii sus:
…Poate odată rătăceau pe mări acele
Lungi corăbii şi umbla pe val Iisus. Citeşte în continuare →
Nu sunt comentarii →