Garda de Fier

* * *

Mass-media corporativă iubește scandalul, dar când vine vorba de întrebări despre președintele Joe Biden că a vândut SUA pentru a-și îmbogăți familia, închide în mod deliberat ochii.

* * *

Există o mulțime de întrebări în legătură cu relațiile pe care le are familia Biden, cu oamenii legați de cei mai mari adversari străini ai națiunii. Republicanii au petrecut luni de zile căutând răspunsuri, dar fiecare dovadă de corupție pe care o descoperă pur și simplu ridică mai multe întrebări. Între timp, instituțiile de presă care de obicei se ocupă de a ajuta investigațiile democraților de această natură, fie neagă dovezile, fie rămân complet tăcute.

Iată nouă întrebări pe care mass-media corporativă ar trebui să le adreseze lui Biden despre ultimul său scandal, dar probabil că nu o va face.

1. Ce este exact afacerea familiei Biden?

Poate că cea mai mare întrebare la care poporul american merită să afle răspuns este următoarea: ce face exact familia Biden pentru a garanta plăți masive de la cetățenii străini? În afară de a petrece zeci de ani influențând politica internă și externă a SUA, nimeni nu pare să știe.  „Știm care au fost afacerile lui [Trump]. Nu spun dacă am fost de acord cu ceea ce a făcut el sau nu, dar știu de fapt care sunt aceste afaceri. Care sunt afacerile lui Biden?” – a întrebat președintele Comitetului de Supraveghere, James Comer, în timpul unei conferințe de presă săptămâna aceasta.

2. De ce a fost plătit nepotul tău necalificat?

Hunter, fiul lui Joe Biden, care primește cecuri de la moguli străini ai energiei face sens dacă treceți cu vederea ascensiunea lui suspectă la faimă în sectorul energetic internațional. Este inexplicabil de ce, cel puțin unul dintre nepoții lui Biden, unele nepoate sau nepoți și chiar o fostă noră sunt toți la rândul lor cei care primesc fonduri de la cetățeni străini.

Citeşte în continuare →

• Născută la 25 ianuarie 1931, din Traniş, jud. Cluj
• Tatăl – Dănilă, mama – Floare
• Perioada de detenţie: 2 februarie 1958 – 14 aprilie 1964
• Condamnată la 25 de ani pentru infracţiunea de favorizare la crimă de constituire de bande, în scop terorist, a găzduit pe fraţii Suşman
• Locuri de detenţie: Cluj, Mirecurea Ciuc.

Autor: dr. Cristina Pușcaș

După zece ani de pribegie, trădaţi, cei doi fraţi Şuşman vor fi încercuiţi în ziua de 2 februarie 1958 în satul Traniş, comuna Valea Drăganului, judeţul Cluj. Cei doi se ascundeau în şura lui Romul şi Floare Florea[1].

Casa, grajdul şi şura lui Romul Florea au fost percheziţionate de două ori, fără niciun rezultat. Cei doi soţi au fost anchetaţi mai multe ore, fără însă să divulge nimic. Dar, “în jurul orei 8,30, Florea Floare, fiind dusă în grajd şi anchetată din nou, a început să strige că nu se sperie de ameninţări. La strigătele anormale ale femeii, s-a dat ordin să se pătrundă în pod şi să se dea jos tot fânul. A început un schimb de focuri, iar pentru a-i “intimida” s-a dat foc la o căpuţă de fân ce se afla în spatele grajdului. S-a dat apoi foc la un colţ al grajdului. …grajdul a luat complet foc. În acest fel bandiţii au ars”[2].

Autenticitatea acestor informaţii este pusă la îndoială chiar de fiul familiei Florea, Gheorghe Florea, care locuieşte în comuna Tileagd, din Bihor, acolo unde s-a mutat cu părinţii, după eliberarea acestora din închisoare. Gheorghe Florea avea şase ani în acele zile de februarie. Primele amintiri din acea dimineaţă friguroasă sunt legate de tatăl său peste care un securist arunca o găleată cu apă, probabil după aplicarea unei corecţii exemplare. Tot din acele  prime ore ale zilei, Gheorghe Floare îşi aminteşte cum două cadavre carbonizate erau târâte pe o sanie. “Era înt-o vineri în luna februarie. Când m-am trezit era trecut de opt. Eu nu am ştiut de ei. Umblau cu icoane prin sat. Poiata unde au ars nu era lângă casă. Era mai jos, la un kilometru de casă. Securiştii au dat foc la o căpiţă şi au împins căpiţa în flăcări către poiată. În acea noapte, mama şi tata au dormit în casă. Nu au ştiut nimic. Dimineaţa eram înconjuraţi de o campanie de securişti. I-am văzut când i-au dus cu sania. Erau arşi“, ne-a relatat Gheorghe Florea[3]

Citeşte în continuare →

-Născut la 7 Decembrie 1912, în Hălmăgea, jud. Arad
-Tatăl – Alexandru, mama – Eva
-Perioada de detenţie:  21 Dec. 1948 – 31 Iulie 1964
-Condamnat la 20 de ani muncă silnică, pentru organizarea unei mişcări de rezistenţă pe valea Crişului Alb, în judeţul Arad, a executat 15 ani şi 7 luni
-Locuri de detenţie: Arad, Jilava, Timişoara,  Văcăreşti. Aiud
-Funcţionar

Gligor Cantemir va executa 15 ani şi 7 luni din cei 25 de ani de condamnare pentru înaltă trădare. Născut la data de 7 decembrie 1915 în comuna Hălmăgel, raionul Gurahonţ, judeţul Arad, este unul dintre feciorii preotului din Hălmăgel[1]. Absolvent al Şcolii Superioare de Comerţ, de profesie contabil[2], va deveni conducătorul unui grup paraşutat de Guvernul de la Viena pentru a activa în spatele frontului. În decembrie 1944 va fi paraşutat în Munţii Zărandului şi îşi va constitui un grup de rezistenţă anticomunistă care a acţionat în zona Munţilor Zărandului şi Codru Moma[3]. Gligor va lua calea codrului încă din toamna anului 1947, lui alăturându-i-se numeroşi legionari, dar şi ţărani, şi militari. Va fi capturat în noaptea de 20/21 decembrie 1948, în comuna Cil. “Cantemir a căzut datorită unei defecţiuni organizatorice şi a unei cedări. …. Cei care au deconspirat locul unde era Cantemir ascuns şi modalitatea de a ajunge la el nu au fost nişte trădători, ci doar oameni care fie nu au mai putut îndura tortura, fie nu au mai avut tăria să moară. … În luptă se şi moare. Cantemir a gândit, însă, dacă în asemenea împrejurări se poate şi gândi altfel. S-a predat fără să opună rezistenţă, în pofida faptului că împotriva lui s-a tras, pentru a nu-şi încărca conştiinţa şi, poate, şi pentru că socotea bătălia pierdută”, povesteşte Viorel Gheorghiţă, fost deţinut politic, care l-a cunoscut pe Gligor Cantemir[4]. Prin sentinţele nr. 1650 şi 1800/1949, au fost condamnaţi aproximativ 40 dintre partizani, Gligor Cantemir va primi 25 de ani muncă silnică. Timp de 15 ani şi şapte luni va cunoaşte ororile şi mizeriile din Penitenciarele de la Arad, Timişoara, Jilava şi Aiud[5], unde va fi torturat. Va fi graţiat de către Consiliul de Stat în 1964. Va părăsi cumplita celulă pe 31 iulie 1964, urmând să se stabilească la Oradea.

Autor: Cristina Pușcaș

Citeşte în continuare →

• Alexandru Pantea – elev
• Născut la data de 1 decembrie 1929, în Petid, judeţul Bihor
• Tatăl – Nicolae, mama – Florica
• Perioada de detenţie: 28 mai 1948 – 10 mai 1951
• Bibliotecar al Frăţiilor de Cruce de la Liceul „Samuil Vulcan” din Beiuş
• Condamnat la trei ani, execută doi ani şi cinci luni
• Centre de detenţie: Penitenciarul Oradea, Cluj, Aiud, Târgşor, Gherla

Autor: Cristina Pușcaș

• Pantea Alexandru (sus), elev la Liceul „Samuil Vulcan” din Beiuş, bibliotecar al grupului FDC din zonă, mărturişeste că cele mai grele momente, din cei doi ani şi cinci luni de detenţie, au fost cele de la Gherla.  „Un moment dificil a fost când colegul de  lângă  tine, student, cu care ai discutat cu o oră înainte îţi striga: ,,mă banditule!”… Torturile la care am fost supus: obligaţia de a sta într-o anumită poziţie,  cu  picioarele întinse şi cu mâinile pe lângă corp spre picioare, cu privirea fixă  la vârful picioarelor; am fost bătut cu picioarele de la priciuri şi cu cearceaful alergând prin  camera  99”, mărturişeşte Pantea Alexandru.

Citeşte în continuare →

Mircea Tulvan – student

 Născut la 26 septembrie 1926, în Săliştea de Vaşcău, jud. Bihor

Tatăl – Vasile, mama – Maria

Perioada de detenţie: 8 iunie 1948 – 29 ianuarie 1953

Condamnat la 3 ani pentru că a „activat în organizaţia legionară de la Silvicultură”, după expirarea pedepsei a mai rămas închis încă un 1 an şi 8 luni

Centre de detenţie: Ministerul de Interne, Jilava, Piteşti, Gherla, Poarta Albă, Bicaz

Absolvent al Liceului „Iosif Vulcan” din Beiuş, familia reuşeşte, cu mare greutate să-l trimită la Bucureşti unde se va înscrie, în anul 1946, la Facultatea de Silvicultură. În jurul orei 2.00, a zilei de 10 iunie 1948, este arestat şi condamnat la trei ani pentru că ar fi făcut parte dintr-o „unitate subversivă”.  În sarcina lui Tulvan Mircea, de 23 de ani,  se reţine, conform Sentinţei nr. 247 din 18 februarie 1949 emisă în Dosarul 233/1949 de către Tribunalul Militar Bucureşti secţia a II-a, faptul că de a fi activat într-o organizaţie legionară. „Această unitate subversivă activa în cadrul Facultăţii de Silvicultură din Bucureşti şi era condusă de Tonea S. Ion, fost legionar, participant la rebeliunea din 1941 şi care în 1945 şi-a reluat activitatea, primind însărcinarea de „şef” al întregului grup care se formase şi conspira la Silvicultură. Organizarea prevedea schematic „cuiburi” de militanţi corespunzători anilor de studiu, comandate de câte un „şef” de an, toţi subordonaţi comandantului de cuib pe facultate. Activitatea grupului subversiv se concretiza în şedinţe care se ţineau periodic în diferite locuri – cămin, pădurea Băneasa, pe marginea lacului Herăstrău. În mod conspirativ, inculpaţii, pentru îndeplinirea scopului urmărit în organizaţie, aveau misiuni diferite. Fiecare activist avea îndatorirea de a recruta cât mai multe elemente pentru a se asigura cadrele, iar pentru formarea acestora în scopul urmărit, pe lângă şedinţe, consfătuiri, acuzaţii, se antrenează în marşuri şi alte exerciţii cu caracter militar”, potrivit Sentinţei. Tulvan Mircea ar fi activat în această organizaţie subversivă, a luat parte la şedinţe, a plătit cotizaţii, a donat pentru ajutorul legionar, executând marşuri şi alte exerciţii.

Citeşte în continuare →

ULTIMELE ACTUALITĂȚI

Președintele comisiei de Supraveghere a dezvăluit că membrii familiei Biden, asociații de afaceri sau companiile afiliate au primit peste 10 milioane de dolari de la companii conduse de cetățeni străini.

Miercuri, Republicanii Camerei Reprezentanților din Comisia de Supraveghere au dezvăluit în mod public noi amănunte în legătură cu investigația asupra intereselor financiare ale familiei Biden cu entități străine. Raportul lor de 36 de pagini luminează o rețea complexă de companii-fantomă operate în beneficiul profitabil al mai multor membri ai familiei Biden. Cel mai remarcabil, Hunter Biden.  Să lăsăm deoparte implicațiile legale și etice ale acestei afaceri, care ridică semne de întrebare cu privire la ceea ce străinii credeau că obțin în schimbul unor sume mari de bani. Calificarea mea este în contrainformații – protejând interesele și persoanele americane împotriva eforturilor de spionaj străine. Constatările raportului, care se concentrează pe China comunistă, pot fi numite cu încredere explozive. 

DE CE SE DEFERĂ PREOCUPAREA PENTRU CHINA ÎN AFACEREA FAMILIEI BIDEN

  Schița acestei povești este cunoscută de când laptopul lui Hunter Biden a ieșit la lumină în 2020, în ciuda eforturilor ample ale complexului Democratic-Media-Tech de a-și ascunde conținutul. Miezul scandalului îl reprezintă tranzacțiile profitabile ale Biden Inc. cu o firmă din Beijing numită CEFC China Energy, care a apărut de nicăieri în urmă cu un deceniu și a devenit rapid un mare jucător pe piețele globale de energie, pentru a dispărea în mod misterios în 2018. CEFC a fost firma cu care Biden Inc. a devenit apropiată odată ce Joe Biden și-a încheiat al doilea mandat ca vicepreședinte în ianuarie 2017.  Eforturile CEFC de a intra într-o relație cu Biden Inc. datează de la sfârșitul anului 2015, când Joe Biden era încă vicepreședinte. Mai mult, CEFC a angajat mai multe companii-fantomă pentru a masca plățile mari către Biden Inc. Hunter Biden a stabilit relații cu șeful CEFC, Ye Jianming, precum și cu Gongwen „Kevin” Dong, care a fost „emisarul” CEFC în Statele Unite. Hunter Biden s-a simțit, de asemenea, prietenos cu un alt tip CEFC, Chi Ping „Patrick” Ho (Ho a fost prietenul pe care Hunter Biden l-a referit în mod memorabil drept „fostul șef de spionaj al Chinei”).

Citeşte în continuare →

LUPTAȚI ÎMPOTRIVA CENZURII !

N.N.: FBI-ul (devenit de mai mulți ani poliție politică în Statele Unite în strânsă colaborare cu Departamentul de Justiție care astăzi astăzi nu este cu nimic mai prejos în proceduri decât tribunalele comuniste de pe vremuri), sunt principalele instituții care veghează ca opresiunea și dictatura lui Joe Biden să continuie nestingherite pe meleagurile Americii.

WASHINGTON — FBI-ul (Biroul Federal de Investigații) a refuzat să dea Congresului un dosar al unui informator care susținea că președintele Biden a luat mită în timp ce era vicepreședinte, relatează The Post – creând o posibilă confruntare cu privire la accesul informațiilor. Președintele Comitetului de Supraveghere al Camerei, James Comer (R-Ky.), a emis săptămâna trecută o citație obligatorie din punct de vedere legal prin care cere FBI-ului să predea dosarul până miercuri la prânz, dar biroul a răspuns în schimb printr-o scrisoare de șase pagini ridicând diverse obiecții. „Informațiile din surse umane confidențiale sunt neverificate și, prin definiție, incomplete”, a scris directorul adjunct interimar al FBI-ului pentru afacerile Congresului, Christopher Dunham, care a susținut, de asemenea, că rapoartele informatorilor trebuie păstrate la secret pentru a proteja sursele. „Așa cum reiese clar din titulatură, confidențialitatea este însăși definiția programului FBI: Confidential Human Source”, a scris Dunham. „Sursele umane confidențiale furnizează adesea informații FBI-ului cu un mare risc pentru ei înșiși și pentru cei dragi. De asemenea, informațiile pe care le furnizează pot crea riscuri semnificative pentru alții la care se poate face referire în raportarea lor.” Oficialul FBI a concluzionat: „Sperăm că acest lucru vă ajută să înțelegeți că păstrarea acestui tip de sursă de informații libere de percepția sau realitatea influenței necorespunzătoare – și prevenirea redirecționării acestor informații pentru utilizări ale altor servicii de inteligență – este necesară pentru executarea efectivă de către FBI a responsabilităților noastre de aplicare a legii și de securitate națională.” Comer a greșit împotrivirea FBI-ului, dar nu a anunțat imediat următorii pași pentru achiziționarea documentului. Congresul are puterea de a aplica presiuni financiare agențiilor și poate folosi, de asemenea, litigiile pentru a-și pune în aplicare ordinele sau pentru a încerca să facă de rușine funcționarii prin voturi de dispreț. „Din răspunsul FBI-ului reiese clar că dosarul neclasificat pe care Comitetul de Supraveghere l-a citat ​​există, dar refuză să îl furnizeze Comitetului”, a spus Comer.

Citeşte în continuare →

Așezămintele I. C. Brătianu din strada Biserica Amzei, nr. 5-7, comori de arhitectură neoromânească ridicate de arhitectul Petru Antonescu în anii 1912, au fost lăsate în paragină de ani de zile și agresate de timp și de reaua credință a oamenilor, care chipurile le-ar gestiona. În plus, aflăm că Adrian Cioroianu, directorul Bibliotecii Naționale, a aprobat recent o faptă posibil penală.

Ansamblul de clădiri ale Brătienilor, preconizat de ctitori ca lăcaș de cultură pentru bucureșteni, cu prețioasa bibliotecă a lui I. C. Brătianu (conținând peste 350.000 de documente, manuscrise, cărți, etc), abandonat de ani de zile în centrul Capitalei, a fost acum pus la dispoziția unor echipe de filmare, ca decor pentru scene de război!

Asta a ajuns România – groapă de gunoi pentru deșeurile Europei, iar Bucureștiul  în sine – un monument al distrugerii.

În așezămintele Brătienilor aflăm că s-a filmat asaltul asupra Varșoviei în cel de-al Doilea Război Mondial.

Bombardamentele asupra Varșoviei au năvălit, chiar și sub formă de urmări, asupra unor clădiri de patrimoniu care de-abia pot fi atinse de-o floare, darămite de tone de moloz și efecte ale unor distrugeri.

Nu se mai găseau alte „decoruri” pentru avizii de imagini cu distrugeri decât un ansamblu de clădiri de patrimoniu? Ministerul Culturii a știut? Academia Română? Ordinul Arhitecților din România a știut? Direcțiile specializate din Primăria Sectorului 1 și Primăria Capitalei condusă de liberalul Nicușor Dan au știut? Și au aprobat? Cine a supravegheat filmările? Imaginile publicate de ActiveNews mai jos dovedesc cu prisosință că nu a existat o asemenea supraveghere de specialitate și că monumentele sunt răvășite și afectate direct de „bombardamente”. Mai aflăm că și în parcuri ale Capitalei, cum este Alexandru Ioan Cuza, de exemplu, unde s-au filmat scene din acest film, decorurile aduse pentru a schimba peisajul au fost abandonate similar după plecarea caravanei cinematografice. Până și stâlpii de lumină, cărora li s-a schimbat culoarea, au rămas acum îmbrăcați în polistiren și vopsiți în negru pe jumătate!

Ironic, putem admite că realizatorii filmului și-au ales bine capitala unde să filmeze un bombardament. Nu a trebuit să mai aducă multe decoruri și elemente de scenografie în plus. E deja distrusă!

Inestimabila colecție de carte realizată cu pasiune și trudă de familia Brătienilor care au făcut România Mare este depozitată în saci și zace la Biblioteca Națională, după cum ne-au spus.

Citeşte în continuare →

Un alt exemplu de terorism cultural comis de institutul Elie Wiesel este tentativa de intimidare a Bibliotecii Județene Alba prin amenințarea cu legea 217/2015 pentru promovarea organizarea unui recital Radu Gyr.

Recitalul a avut loc la târgul de carte din Alba Iulia, târg organizat de biblioteca județeană.

Institutul Elie Wiesel a postat pe pagina lor de Facebook următorul mesaj:

În timp ce Comisia Europeană și Guvernul României organizează la București cea de-a patra reuniune a Grupului de lucru pentru implementarea Strategiei Uniunii Europene de combatere a antisemitismului și promovarea vieții comunitare evreiești, Biblioteca Județeană Alba, instituție publică, pare că uită de Legea 217/2015 și, sub pretextul unui concert de vioară, promovează memoria unui comandant legionar, persoană condamnată pentru crime de război.

Acești antiromâni mențin falsa teză conform căreia Radu Gyr, Mircea Vulcănescu și alți legionari sunt “criminali de război” bazându-se pe condamnări date de tribunalele lui Stalin.

La încercările de intimidare, șeful bibliotecii, Silvian Stâncel, a invocat articolul 30 din Constituția României, susținând că nu poate să cenzureze puncte de vedere. Felicitări pentru faptul că nu a cedat și a apărat dreptul la liberă exprimare!

Smiorcăiala institutului care zvâcnește în crize epileptice de fiecare dată când memoria unui legionar este elogiată nu este un semn de putere sau de influență, ci dă dovadă de slăbiciune, ca un copil răsfățat care se aruncă pe jos atunci când nu primește ce vrea.

Totodată reacția lor se încadrează într-un plan mai vast de provocare continuă a societății românești, cu scopul declanșării unor reacții necugetate, pe care ulterior să le folosească drept justificare pentru represiune. În fapt, ei bagă bățul prin gard și așteaptă să-i muște lupul, ca apoi să se victimizeze.

Având o reputație caraghioasă și antipatică în lumea jidovească internațională, circarii de la Elie Wiesel ar putea să se trezească fără slujbe în următorii ani.

Cu puțin noroc și ceva voință politică, institutul terorist va fi desființat în viitorul apropiat.

Via Incorect Politic

Facsimil din amenințarea publică a institutului Wiesel…

Familia Biden: clanul mafiot-criminal de la conducerea Statelor Unite.

Dezvăluiri senzaționale despre schema organizată privind zeci de milioane de dolari primite de familia Biden din China comunistă, România, Ucraina și alte țări. America vândută intereselor străine și globalismului comunist.

WASHINGTON — Comisia de Supraveghere a Camerei Camerei a dezvăluit astăzi că peste 1 milion de dolari s-au scurs de la un om de afaceri român către familia Biden, în timp ce vicepreședintele de la acea vreme, Joe Biden, se exprima pentru curățarea corupției în națiunea est-europeană. Dezvăluirea, pe care președintele comitetului James Comer (R-Ky.) o va prezenta într-o conferință de presă de dimineață, extinde cunoștințele publice despre angajamentele mai puțin cunoscute ale primului fiu, Hunter Biden, cu asociați introduși în țările în care tatăl său a dominat. Într-o notă de 36 de pagini, comitetul citează înregistrările bancare citate pentru a descrie modul în care s-ar fi transferat 3 milioane de dolari de la Bladon Enterprises Limited a lui Gabriel Popoviciu către Robinson Walker LLC – controlată de partenerul de afaceri al lui Hunter, Rob Walker – între noiembrie 2015 și mai 2017. Din cele 3 milioane de dolari, se spune în notă, aproximativ o treime – 1.038.627,08 dolari – au fost transferate în conturi bancare aparținând lui Hunter Biden, prima noră Hallie Biden și un alt membru al familiei Biden al cărui nume nu a fost dezvăluit. Procedura reflectă o diviziune similară a unui transport de aproximativ 3 milioane de dolari la începutul lui 2017 de la firma chineză CEFC China Energy. Aproximativ o treime din această sumă a fost împărțită între Hunter, Hallie, primul frate James Biden și un al patrulea, neidentificat, din familia Biden, după cum rezultă din memoriul Comitetului de Supraveghere din martie. Contul Biden, sau conturile neidentificate Biden care au primit veniturile românești au primit 80.000 de dolari în patru tranzacții. După ce nota anterioară a comisiei în care se menționa că un membru al familiei Biden, neidentificat, a primit venituri CEFC, echipa juridică a lui Hunter Biden a emis o declarație prin care neagă că oricine altcineva decât cei trei Biden numiți a fost plătit.

Citeşte în continuare →