Garda de Fier

COLINDĂM LUI DUMNEZEU

Trei pui de români cu steaua
Am pornit să colindăm,
Prin noaptea albă ca neaua,
Pe Iisus să-l venerăm.

Ne rugăm lui Dumnezeu,
Să nu mântuie de rău.
Să nu fim de veci tot robi,
La păgâni si la neghiobi.

Trei copii din Tara Sfântă,
Colindăm casă cu casă,
Colindăm si Cerul cântă,
Steaua bine ne cuvântă.

Colindăm cu dor de Tară,
Colindăm ca în pustiu,
In această sfântă seară,
Doamne! Tu ne pari ca viu.

Colindul nostru-i străbun,
Colindăm de mii de ani,
Pentru Tara noastră dragă,
Ca s’o scăpăm de dusmani.

Primeste colindul, Doamne,
Scris cu litere din stele,
De sub freamăt trist de toamne,
Du Lumină Tării mele.
Dumitru PAULESCU

CRĂCIUN LA NOI

Undeva în depărtare
Din cer cad stelute albe
Si zăpada-i tot mai mare.
Prin văzduh florile dalbe
Nu se-aud ca’n alte rânduri
Si’n păduri cu căprioare
Brazii falnici stau pe gânduri,
Sub povara de ninsoare.
Intr’o casă, ca’n mai multe
Lângă soba aproape rece
Un copil sade s’asculte
Poate Mos Crăciun va trece
Si-o intra c’o jucărie.
-Ei, de si-ar aduce-aminte
Mosu ar trebui să vie
că si eu am fost cuminte
Mamă,
Tu crezi că mai vine?
Mama-l mângâie pe frunte
-“Tata l-a trimis la tine
Dacă l-a’ntâlnit pe munte”.
In sfârsit somnu’ l-înfrânge.
Obosit, cu fata suptă
Adormit, în mână strânge
O jucărioară ruptă.
Iulia CARÂP
Viena, 1945
Revista “Cetatea Luminii”, Brazilia.

C O L I N D

Colind de surghiun
Pentru Mos Crăciun
Care nu mai vine
Cu traistele pline
Ci deabia’si mai duce
Sărăcia-i luce.
Si venea cu drag
Pân’la noi în prag
Colind de surghiun
Pentru Mos Crăciun
Florile dalbe Lerui ler
Unde-i steaua de pe cer?

Colind fără cântec
Tulbure descântec
Cine te trimite
Pe drumuri cumplite
Să ne spui ce jale
Ai găsit pe cale
Să ne spui că’n tară
Lumea stă să moară
Colind fără cântec
Tulbure descântec.

Colind care plângi
Si’n lacrimi te frângi
Colind de prigoană
Care-aduci în goană
Vis de patru vânturi
Sus peste pământuri.

Unde-i mântuirea?
Unde ti-e iubirea?
Colind care plângi
Si’n lacrimi te frângi.

Colind de surghiun
Oaspe de Crăciun
Vino si ne-ascultă
Suferinta multă
Si o du departe
Peste câmp de moarte
Până’n tara unde
Dorul ti-a răspunde
Colind de surghiun
Oaspe de Crăciun.
Ion Sân-Georgiu
“Vocea Rezistentei Nationale”, Decembrie 1947

♦ Vezi si: Crăciun în Exil