LIBERTATEA, New York

Director: Nicolae Nitã

Anul V, Nr.48, Iulie 1986

S'au împlinit 49 de ani dela moartea legionarilor Ion Mota si Vasile Marin, cazuti la 13 Ianuarie 1937, in batalia de pe câmpia Majadahonda in razboiul civil din Spania.

In fiecare an, autoritatile spaniole îsi trimit reprezentantii, cu drapele si flori, la locul jertfei lui Mota si Marin, sã omagieze memoria lor. La grupul de falangisti se adauga un lung sir de romani care traesc in exil în Spania, intotdeauna prezenti la comemorarea dela Majadahonda. Printre ei, se afla Ana-Maria-Marin, sotia lui Vasile Marin, care discret îsi sterge lacrimile ce n'au secat dupa 49 de ani…

De ce numai la Majadahonda sunt comemorati eroii Mota si Marin? Fiindca în Romania condusa de comunisti, cei doi eroi sunt "interzisi", iar mormintele lor dela Casa Verde au fost profanate si corpurile lor aruncate cine stie in ce groapa secreta, impreuna cu cel al lui Corneliu Codreanu si atâtor fruntasi ai Miscarii Legionare.

Trist dar adevarat, noi romanii am tãcut chitic atunci cand statuile adevaratilor nostri eroi au fost demolate, si cand mormintele lor au fost profanate, iar numele lor au fost scoase din cartile de istorie, pentru a face loc tradatorilor sã se auto-intituleze "eroi" ai neamului romanesc.

Spre rusinea noastra, acest lucru se repetã prin dãrâmarea sfintelor biserici de Ceausescu, si s'a repetat în trecutul istoriei noastre când iar am tãcut chitic. Asa s'a intamplat si cu Nicolae Balcescu, revolutionarul dela 1848, care a fost fortat sa plece in exil si, bolnav si flãmând, a murit intr'un hotel la Palermo. Tot asa s'a intamplat cu eroul nostru Domnitorul Ioan Alex. Cuza, gonit din tara de Bratianu si care a murit in mizerie in orasul Heidelberg. Zis'am noi ceva? La fel, cei doi eroi n'au avut "loc" in tara lor sa odihneasca in pace.

Si totusi, cu toata oprelistea comunista contra luptatorilor nationalisti, numele lui Mota si Marin lumineaza ca un Luceafar in istoria tarii noastre, si continuã sã fie sursã de inspiratie si curaj pentru noi cei de ieri si cei de azi, in lupta permanenta impotriva comunismului. La Majadohonda, pe locul unde a fost transeul in care au luptat si murit Mota si Marin, a fost ridicat un impresionant monument de piatra pe care au fost încrustate numele lor marcat de simbolul Garzii de Fier, ca sa spuna generatiilor viitoare ca ei au fost doi legionari de elita, care au inteles in 1936 cat de mare era pericolul comunist pentru lumea crestina. Acesta a fost motivul pentru care grupul legionarilor format de Mota a plecat sa lupte voluntar in razboiul civil din Spania.

Ion Mota era nascut la 5 Iulie 1902 la Orastie, in Ardeal, fiul Protopopului Ion Mota, un vechi luptator nationalist pemntru eliberarea romanilor de sub jugul austro-ungar. Glasul Preotului Mota era bine cunoscut in Transilvania prin gazeta "Libertatea" publicata de el...

Tanarul Mota si-a format personalitatea alaturi de piosii lui parinti, care l-au educat in spiritul religiei crestine. "Iubeste-l pe aproapele tãu", era piatra de temelie din invataturile lui Christos pe care Mota le-a respectat intocmai. Dela tatal si bunicul sau, Mota mostenise devotamentul pentru pamantul stramosesc pe care il iubea cu ardoare. Din seva pamantului transilvanean udat de lacrimile si sange le stramosilor chinuiti de invadatorii austro-ungari, Mota si-a alimentat spiritul nationalist, devenind un curajos si mandru Dac, gata oricand sa lupte pentru dreptatea lui si a altora.

Inca dela inceputul studentiei sale la Univ. din Cluj, Ion Mota s'a afiliat miscarii nationaliste universitare. Ion Mota a fost alaturi de Codreanu in Martie 1923, cand au protestat impotriva Primului Ministru Ionel I.C. Bratianu si a altor demnitari, care au modificat Articollul 7 din Constitutia Romaniei, dand drepturi civice evreilor venetici, aciuati in tara dupa primul razboi mondial.

Codreanu, revoltat, a spus: "Nu se poate! Cel putin trebuie sa se stie ca am protestat. Caci neamul caruia i se pune un asemenea jug pe grumaji si nici nu protesteaza, este un neam de imbecili".

Codreanu, Mota, Mironovici si alti legionari au protestat, dar au fost arestati si evreii au primit " drepturi".

In anul 1927, Vineri 24 Iunie, ia fiinta la Iasi Legiunea Arhanghelului Mihail condusa de Corneliu Z. Codreanu, de care Mota se gasea legat nu mumai prin idealuri comune, ci si prin rudenie, fiind casatorit cu sora Capitanului, devenind un sot si un tata fericit a doi copii frumosi, Mihai si Gabriela. Isi facuse o cariera stralucita de doctor in drept si profesa avocatura la Baroul Bucuresti. Dar ca orice "rac" nascut in Iulie, el a fost ales de "steaua lui" sa fie un deschizator de drumuri catre Dumnezeu si Dreptate.

Ion Mota a cunoscut brutalitatile jandarmilor care l-au batut si inchis in celule umede si intunecoase, din ordinul lui Iorga, Mihalache, Duca, Tatarascu si Armand Calinescu ce Cumplit, toti pe rand ministri pentru interesele lor si ale Casei Regale si nu pentru poporul roman. Si trebuie sa remarc cu durere, ca noi romanii suntem singurul popor din lume care i-am "iubit pe straini" si ne-am gudurat pe langa ei, si i-am facut regi gonind pe fratii nostri, si chiar omorându-ne eroii. Eminescu raspunde la aceasta cu versurile, "Cine iubeste strainii,/ manca'i'ar inima cainii…!"

Cand vantul comunismului s'a abatut asupra Spaniei, Ion Mota a supus: "Se trage cu mitraliera in obrazul lui Christos! Se clatina asezearea crestina a lumii! Putem noi sa stam nepasatori? Nu e oare o binefacere sufleteasca pentru viata viitoare, sa fi cazut in apararea lui Christos?"

Ion Mota a fost acela care a dorit din tot sufletul sa participe la lupta contra comunismului, si el a format grupul expeditionar legionar, condus de Generalul Cantacuzino-Granicerul, presedinte de onoare al partidului "Totul pentru Tara," expresia politica a Gaarzii de Fier. S'au inscris voluntar: Avocatul Banica Dobre, Avocatul Nicolae Totu, Ing. Gh. Cline, Diplomat si Printul Alexandru Cantacuzino, Preotul Dumitrescu-Borsa, si in ultimul moment a cerut sa fie admis si Avocatul Vasile Marin, care cu un fel al lui de ironie ascutita a spus: "Fratilor, ma inscriu si eu pentru al saptelea sicriu…"

Avocatul Vasile Marin era nascut la Bucuresti la 29 Ianuarie 1904. Era un om de cultura cu o vorbire aleasa si avea un caracter integru. Desi intrase in Legiune abia in 1933, a fost avansat "Comandant Legionar" pentru calitatile sale apreciate de Codreanu si Mota, care îi erau cei mai buni prieteni. Cand Marin a vazut pe prietenul lui Mota ca pleaca in Spania, in modul cel mai firesc Marin a cerut sa plece si el. Abia ajuns in Spania, a scris sotiei sale Ana-Maria, spunand: "Nu am facut acest gest din disperare ori aventura, ci perfect lucid. Era o datorie de onoare care apasa pe umerii generatiei noastre. Am facut-o cu aceiasi dragoste ca si cum ar fi fost vorba de Patria mea".

Grupul legionarilor a parasit Romania la 24 Noembrie 1936, plecand spre Spania sa lupte in "numele onoarei" si al lui Christos. Iata cum au gandit si actionat acei viteji legionari, care voluntar s'au dus a lupte contra hoardelor comuniste ce invadasera Spania. Azi dupa 49 de ani dela fpta lor mareata pentru care si-au dat viata, cand jumatate din Europa este invadata de comunisti si cand fratii nostri romani gem sub teroarea sovietica care i-a adus la sapa de lemn si mor de foame in fostul "grânar al Europei", se dovedeste ca nu toti am apreciat la justa sa valoare fapta lui Mota si Marin, dupa cum nici nu am inteles rolul binefacator al Miscarii Legionare ce era singura care reprezenta interesele noastre nationale. Caci daca am fi apreciat si am fi inteles, am fi luptat pana la unul contra invaziei bolsevice a Romaniei, si nu am fi tacut cand Regele Mihai cu sprijinul evreilor comunisti ne-a dat la "tavã" rusilor prin actul de tradare dela 23 August.

De aceea, dupa 49 de ani dela jertfa lui Mota si Marin, sa ne rugam pentru sufletele lor si sa le respectam memoria, caci prin curajul si daruirea de sine ei raman cei mai mari eroi romani din secolul acesta, care "au stiut" sa moara pentru salvarea lumii crestine. Cei din generatia lor au fost mandri ca i-au cunoscut, iar pentru cei mai tineri, numele lor ramane isvor de apa vie din care sa se alimenteze toti romanii curajului cei de azi si cei de maine, urmand exemplul lor, gata intotdeauna de lupta. Caci asa cum a spus Seneca: "Cine stie sa moara, nu va fi rob niciodata".

Cand Codreanu a scris "Carticica Sefului de Cuib", la punctul 64 el a spus: "Telul politicianului este de a-si construi o avere; al nostru este de a ne construi o patrie inflorita si puternica. Pentru ea vom face din fiecare Roman un erou gata de moarte".

Si din spiritul incandescent al lui Codreanu s'au revarsat asupra fratilor lui romani cele mai nobile sentimente de cinste, onoare, curaj, omenie si jertfa,pe care le-a plantat in inimile legionarilor. La flacara dragostei de Neam si Tara pe care Codreanu o avea din plin si o daruia tuturor, Mota cu spiritul lui avantat catre idealul comun s'a asociat, sa "trezeasca din somnul cel de moarte" pe toti romanii, soman in care fusese impins de infamii dusmani, cuvinte nemuritoare din "Desteapta-te Romane!" Dela Mota ne-au ramas cuvintele lui mobilizatoare: "Cand vei spune cumplitilor tai dusmani: nu-mi pasa daca ma veti zdrobi si nu-mi pasa daca voi vedea sau nu ziua biruintei, dar sunt sigur ca jertfa mea va aduce prabusirea voastra. Avem cu totii la dispozitie cea mai formidabila dinamita, ce mai irezistibil instrument de lupta, mai puternic decat tancurile si mitralierele; este propria noastra cenuse. Nici o putere din lume nu va putea evita prabusirea atunci cand se mentine pe cenusa unor luptatori viteji, cazuti pentru Dreptate si Dumnezeu".

Dramatica "infratire cu moartea", "cu lutul" a legionarilor, trebue cautata in situatia politica plina de coruptie si imoralitate din Romania anilor 1930-40, cat a domnit Carol al II-lea, cel mai infam din Dinastia Hohenzollern.

Corol a fost adus inapoi pe tron de doi evrei milionari: Barbu Ionescu [din Bacau, si-a romanizat numele] si Lord Rothermere, membri masoni in Loja din Anglia. Acesti masoni i-au platit lui Carol toate cheltuielile "Curtii regale in exil" dela Paris, unde amanta lui, Magda Lupescu, il dusese. Prin anul 1928, Carol a devenit mason al Lojei din Franta si Anglia, si a fost instruit de sefii lui sa reclame "dreptul la tronul Romaniei" desi el daduse 3 declaratii de renuntare, odata cu fuga sa din tara impreuna cu Magda Lupescu. Pretul pentru reinstalarea lui in Romanie sa fie data pe mainile evreilor din tara si din afara. Si Carol s'a tinut de cuvant.

In acea conspeiratie numita "Carlista" au jucat un rol important Iuliu Maniu si "apostolul neamului" Nicolae Iorga, care mintind poporul Roman, au pregatit "carpeta rosie" pentru intoarcerea in tara si a cocotei lui Carol, o evreica pistruiata cu parul rosu si vulgara, ca sa devina regina neîncoronatã a romanilor, ceea ce a reusit spre rusinea noastra a tuturora.

Daca ea s'ar fi multumit numai cu rolul de "tiitoare", inca ar fi fost suportablil, dar Madama Lupescu avea misiunea de la masoni sa lucreze numai spre binele fratilor ei, ceea ce ea a facut cu prisosinta timp de 10 ani din alcovul regal.

Madama Lupescu avandu-l total "sub papauc" pe Carol, a instaurat in tara un regim de coruptie la nivel de Casã Regalã, unde jidovcuta dela Hertza si-a deschis "piatã". Cocota regala facea comert cu orice asa cum invatase dela tatal ei, evereul Wolf cu nume romanizat Lupescu, care fussese negustor de fiare vechi. Diferenta era ca, tatal ei o facuse printr'o piata la Iasi, iar fiica lui o facea din Palatul Regal al Romaniei.

La ordinul cocotei s'au deshis granitele tarii ca sa aciueze un milion de perciunati in "Tara Laptelui si a Mierii" asa cum era Romania pe timpul acela. Cei cu boccea au invadat satele, iar cei cu punga groasa ca Max Auschnitt au luat cu asalt toata industria tarii, bancile, minele de aur, petrolul si toate pietele de dsfacere. Intelectualii evrei au ocuapat cele mai inalte pozitii in Stat, iar romanii au fost eliminati ca sa le faca loc.

Pentru "mita" Madama Lupescu a vandut toate padurile Carpatilor si cerelele de pe lanurile tarii cu cele mai mici preturi fixate de ea, astfel ca taranul roman nu-si mai putea hrani nici familia din recolta lui. Grijulii, Maniu si cu Virgil Madgearu au inventat "Creditul Agricol", vezi Doamne pentru a ajuta pe tarani. I-au impins pe tarni sa imprumute bani ca sa-si cumpere unelte moderne spre a lucra pamantul mai "eficient" si sa fie si ei satui. Dar ratele dobanzilor si lacomia camatarilor evrei era asa de mare, ca taranul nu-si putea plati niciodata datoria, si era fortat sa-si dea produsele lui pe nimic, astfel ca mizeria ajunsese la culme.

Cat despre cadrele didactice si functionarii de Stat, erau mizerabil platiti si faceau foame. Copii romanilor nu puteau intra la scoli superioare, fiindaca taxele erau asa de mari ca nu le puteau plati decat evreii, singurii bogati. "Mita" si "traficul de influenta" era singura "moneda" cu care se cumpara orice. Jaful tarii numit de hoti "modernizarea Romaniei" i-a dat lui Carol miliarde pe care le-a cheltuit "regeste" marindu-si palatul din Bucuresti, impodobind Sala Tronului cu obiecte de aur, cladind un alt palat pentru concubina lui in Padurea Baneasa. Cu cele 53 de milioane luate dela Creditul Agricol, Carol a cumparat Yahtul Nahlin pentru cocota regala ca sa se poata plimba pe Marea Neagra. A impodobit-o cu cele mai scumpe bijuterii si i le-a dat si pe cele ale Reginei Maria dupa ce a murit. Si in acel timp, Carol a impus "Curba de Sacrificiu" si nu s'au platit salariile muncitorilor din intreaga tara timp de 6 luni, fapt care a dus la mari revolte, muncitorii cerand paine iar Carol dandu-le gloante.

Numai militarii erau bine platiti caci pe ei se baza Carol sa-l mentina pe tron. Cat despre soldatul roman, manca de sapte ori pe saptamana fasole si era imbracat foarte saracacios, incaltat cu bocanci scalciti cu "obiele" in loc de ciorapi. Primea ciorapi albi de bumbac numai soldatul ce era "ordonanta" si care trebuia sa spele vasele "conitei" si sa-i plimbe cainii domnului ofiter. Soldatul roman era tinut 3 ani sub arme si cãra pe umar o pusca veche si defcta cumparata dela fabrica Skoda de catre luliu Maniu, care a si fost implicat in scandalul marii fraude dela Skoda. Mustacind cu viclenie, Nenea Giuluca" [pseudonim al lui Iuliu Maniu] a scapat ca prin urechile acului din scandal, si povestea s'a uitat….

Si la acea nerusinata imoralitate, jaf si coruptie ce domnea in Casa Regala, Madama Lupescu primea vizitele inltilor "demnitari" ca Argetoianu, Iorga, Duca si Eminenta Sa Patriarhul Miron Cristea, care l-a lasat pe Christos in raft pentru politica lui Carol. Toti acesti "buni fii" ai Romaniei, se ploconeau si sarutau mâna cocotei regale, de care depindea pozitia lor sociala.

Un singur om a indraznit sa protesteze impotriva atator nedreptati si abuzuri. Acela a fost Corneliu Codreanu, care, cu curaj a spus adevarul in Parlament: "Dar si legile tarii opresc invazia jidaneasca. Articolul 3 din Constitutie spune: "teritoriul Romaniei nu pote sa fie colonizat de o populatie de ginta straina".

"Ce inseamna, daca nu o colonizare faptul instalarii a doua milioane de jidani pe teritoriul romanesc? Dar acest teritoriu este proprietatea inalienabila si imprescrptibila a poporului roman. Noi si Pamantul nostru. Toate popoarele din jurul notru au venit de undeva, si s'au asezat pe pamantul pe care traesc. Istoria ne da date precise despre venirea Bulgarilor, Turcilor, Maghiarilor, etc. Un singur neam n'a venit de nicaieri. Acela suntem noi.

"Ne-am nascut din negura vremii pe acest pamant, odata cu stejarii si brazii. De el suntem legati nu numai prin painea si existenta pe care ne-o da pamantul ce-l muncim din greu, dar si prin toate oasele stramosilor care dorm in tarana lui. Toti parintii nostri sunt aici, toate amintirile noastre, toata gloria noastra razboinica, intreaga noastra istorie este aici in acest pamant ingropata.

"Intreb si astept raspuns: pe ce drept voesc jedanii sa ne ia acest pamant? Pe ce urma istorica isi intemeiaza pretentiile si mai ales indrazneala cu care ne confrunta pe noi Romanii, aici acasa la noi? "Moldova geme plina de jidani. In Iasi, palatul domnesc de pe strada Lapusneanu al lui Cuza a fost transformat in banca judoveasca. In fosta gradina a palatului se ridica teatrul jidovesc in stil plaestinian. Strainul ne calca tot ce avem mai sfant.

"Geme inima in noi de durere. Ne intrebam, noi copii sfasiati sufleteste, cum de s'au gasit romani care sa se poarte cu atata vrajmasie fata de neamul lor? Cum de s'au gasit asa de multi tradatori? Cum de n'au fost pusi la zid cu totii si arsi de vii in clipa tradarii lor [Text din cartea "Pentru Legionari", pag. 95-98,1936].

Acesta a fost Corneliu Codreanu, care a platit cu viata pentru adevarul spus spre binele neamului romanesc. Pentru Carol, Garda de Fier era un obstacol puternic, si ca sa-si pastreze imperiul coruptiei si destrabalarii, a ordaonat desfiintarea Legiunii si asasinarea legionarilor. Pentru legionari n'a mai existat calea bataliei electorale si nici cea verbala caci au fost arestati, batuti si omoriti in inchisori de catre politie si jandarmi, folositi de Carol ca cei mai barbari opresori asupra oricui indreaznea sa-l confrunte criticandu-i faptele.

Intr'o astfel de Societate condusa de un rege dement si tiran ce se afla sub influenta concubinei sale care facuse din Romania "mosia ei" iar din poporul roman sclavul unor interese straine, legionarii nu aveau alt mijloc de lupta decat curajul, mergand pana la sacrificarea vietii lor pe altarul Patriei. Legionarii au acceptat moartea ca solutie finala pentru idealul lor care era, "Dreptate si Cristos intr'o Romanie a Romanilor". Si acest inalt standard moral l-au avut si Mota si Marin, caci de aceea au plecat voluntar sa lupte in Spania atacata de comunisti.

Este bine stiut, comunismul este opera evreilor, pentru a cuceri puterea in tarile in care ei au intrat peste poporul bastinas. De secole, evreii folosesc trei metode: masoneria, sa faca contacte cu persoane de mare influenta; coruptia, sa-i manipuleze pe cei pe care i-a "cumpãrat" si sa produca revolutie comunista miscand masele primitive, atunci cand primele doua variante nu le-au reusit. Si asa s'a procedat si in Spania.

In 1931, anarhistii l-au rasturnat pe Regele Alfonso al al XIII-lea al Spaniei, au luat puterea de Stat si imediat au trecut la masuri extreme distrugand clasele cociale si economia tarii.

Jose Antonio de Rivera, un curajos nationalist a format Falanga Spaniola, care reprezenta spiriatul crestin al poporului spaniol in lupta pentru pastrarea valorilor lui stramosesti. Comunistii lui Stalin faceau prima incercare de a exporta bolsevismul in Europa. De Rivera a fost arestat de comunisti, i s'a inscenat un proces si a fost condamnat la moarte si excutat in luna Noembrie 1936.

Comunistii au triumfat in Spania prin evreii agenti ai Moscovei, ajutati de Stalin, care si-a trimis pe Seful Serviciului Secret Alexander Orlov si Vladimir Ovseyenko Antonov, consul la Madrid, sa-l sprijine pe Jose Diaz, seful partidului comunist din Spania. Diaz, cu ajutorul plevei societatii a reusit sa produca o mini-revolutie proletara si a luat puterea de stat.

Ca si in Romania, muncitorii si taranii spanioli erau in mjoritate analfabeti si s'au lasat ademeniti de promisunile facute de comunistul Buenaventrura Durruti din Catalonia, care le-e impuiat capul cu promisiuni de ce viata buna vor avea in "Paradisul Comuist" daca îi vor omori pe cei bogati si pe reprezentantii Bisericii Catolice. La scara nationala, aristocratii si preotii au fost omorîti si averile lar confiscate.

Comunista Dolores Ibarrury numita si "La Pasionaria" tinea violente discursuri atâtand cu "pasiune" pe proletari la crime si jaf in numele eliberarii clasei muncitoare. La sptele "eroinei" se afla evreul Palmiro Togliatti, un agent al Moscovei si seful partidului comunist din Italia, dar care fusese gonit de Mussolini. Din Franta infectata de comunism de cohortele evreiesti infiltrate in psoturi de conducere, agentul Moscovei, evreul Maurice [Moritz] Thorez, a dat tot sprijinul comunistilor spanioli, trimitandu-le un batalion de voluntari francezi, condus de un iudeu rãu ca o fiara salbateca si care se numea Marty Andre. Marty era un coaborator apropiat al primului ministru al Frantei Leon Blum, si el evreu, mason si comunist.

In acel haos produs de comunistii care isi ziceau "loialisti" ca sa insele lumea, in cele mai cumplite torturi au asasinat 7.000 de preoti catolici si mii de spanioli bogati au fost spanzurati de copaci iar copiii lor sfartecati de baionete, asa cum a scris Hugh Purcell in cartea sa, "The Spanish Cvil War", publicata in Anglia in 1973.

Generalul Franco, in fata acestei atomosfere de crima si teroare raspandita de comunisti, reuseste sa uneasca un grup de ofiteri si formeaza o armata nationalista numita "Falanga Fascista", atacand-i pe comunisti. Si astfel a inceput razboiul civil in lulie 1936.

Desi Stalin îi aproviziona pe comunisti cu arme si soldati razboiul luase o proasta intorsatura pentru Loialisti. Luptele care se dadeau intre comunisti si nationalisti erau "in valuri de sange", asa cum a scris repoterul de razboi spaniol Arturo Barea. Stalin a ordonat agentlui Iosif Broz Tito care era refugiat la Paris, sa deschida un centru de recrutare de voluntari si sa formeze armata numita "Brigazile Rosii Internatioanle". Tito, de meserie electrician si sergent in armata, dar care urma sa devina presedintele Jugoslaviei, a executat ordinul lui Stalin, si a format o brigada de francezi condusi de fanaticul comunist Marty Andre, pe care a trimis-o in Spania.

Evreimea in numar mare in Spania, a cerut ajutor si dela americani. Si cum partidul comunist era foarte puternic in "democrata" Americã, [asa de puternic ca l-a sprijinit pe F.D. Roosevelt sa castige alegerile in 1932], comunistii au format celebrul batalion "Abraham Lincoln" compus din 2,800 barbati, numai negri si evrei, condusi de Oliver Law, si au plecat spre Spania sa lupte contra nationalistilor crestini.

Ca jurnalist pentru comunisti a fost si celebrul scriitor american Ernest Hemingway, care a fost asa de tare "impresionat" de un soldat sovietic care impusca civili, strangula preoti si arunca poduri in aer, incat a scris o carte intitulata "For whom the Bell Tolls", dupa care s'a facut un film cu Gary Cooper si Ingrid Bergman, proslavind revoutia comunista in Spania. Din Anglia a fost reporter scriitorul George Orwell, care era si comunist si evreu cu numele real Eric Blair.

In acelas timp, "Tatal Bombei Atomice", Robert Oppenheimer, comunist cu carnet rosu din 1930, a strans fonduri si el personal a donat bani Brigazilor Rosii sa poata cuceri Spania pentru fratii lui evrei carora le trebuia un "Israel" in Europa, fiindca cel din Rusia esuase si popoarele crestine îi goneau de peste tot.

Printre "distinsii" comunisti americani erau si sotii Ethel si Iulius Rosenberg, care in 1936 alergau pe strazile din New York cu plancarde legate de gat pe care scria "No Pasaran!" . Rosenbergii colectau bani dela oameni si îi trimeteau in Spania pentru comunisti. Abia in 1950 cei doi au fost arestati pentru ca au furat scretul bombei atomice si l-au dat la sovietici.

Numai germanii si italienii au trimis ajutoare lui Franco. Restul tarilor crestine, priveau cu indiferenta la drama Spaniei, asa cum a facut si Anglia, complice la invzia Europei rasaritene de catre sovietici in 1944.

Din Romania, numai Miscarea Legionara si Capitanul era nelinistit de ceea ce se intampla in Spania. Atunci s'a hotarît Mota sa formeze un corp expeditionar cu legionari si sa plece in Spania pentru a lupta contra comunistilor. Desi Codreanu ar fi dorit sa trimita multi legionari, autoritatile nu au permis decat plecarea a 7 persoane.

Grupul de legionari a fost condus de Gen. Cantacuzino-Granicerul, fiind intampinati la sosire de Gen. Ricardo Villalba Rubio, care i-a condus la Cartierul Militar al Gen. Moscardo. Intr'o scurta dar impresionanta ceremonie, Cantacuzino i-a oferit sabia sa cadou aparatorului citadelei Alcazar, simbolizand o veche traditie de arme intre romani si spanioli, ce dateaza dela Regele Filip al II-lea, si care la 19 Iulie 1600 I-a trimis o sabie cadou lui Mihai viteazul cu o scrisoare de laude pentru curajul sau in lupta contra otomanilor, dusmanii Crucei.

Cei sapte legionari au fost incadrati ca soldati in Compania 21 din Bandera 6, desi toti erau ofiteri in rezerva. Au primit odinul sa-si pregateasca pozitiile de lupta facand transee pe linia frontului dela Majadahonda, unde legionarii au primit "botezul focului" la 5 Decembrie 1936.

Printre bubuiturile proectilelor, Mota a scris in transeu familiei sale: "Luati aminte! Nu va lasati inselati de puterile raului! Nu exista posibilitate de convietuire cu fiara rosie".

In alta sccrisoare, Mota a scris: " Eu asa am inteles datoria vietii mele. Am iubit pe Christos si am mers fericit la moarte pentru El." Parca presimtind ca va muri, Mota scrie in ultima scrisoare Capitanului: "Mor Corneliu, cu tot elanul, cu toata fericirea, pentru Christos si Legiune".

In dupa amiaza de 13 Ianuarie a anului 1937, atacul comunist avanseaza pe campia Majadahonda si subit legionarii se vad atacati de tancuri. Mota si-a dat seama de pericol si a strigat catre camarazii lui: "Daca ne inconjoara, nimeni sa nu se predea. Nu vor fi prizonieri. Vom muri impreuna!"

N'a terminat bine vorba, ca un proiectil loveste transeul si explozia omoara instantaneu pe Mota si Marin. Alexandru Contacuzino se repede la o mitraliera si cu disperare trage in tancul rusesc si îl pune pe fuga, fapt pentru care a si fost decorat de spanioli.

Insusi Gen. Ricardo Villalba Rubio la comemorarea eroilor din 1962, spunea: "Pe tunica insangerata a lui Mota atarna ceasul lui cu cristalul spart; era cinci fara un sfert. Iar sub tunica, ca o armura in acelas timp fragila si supra-umana, tricolorul romanesc adaugandu-se aurului si sangelui si albastrul propriului nostru drapel, infinitul albastru al cerului care l-a chemat. Morti, Mota si Marin pastreaza o seninatate majestuoasa."

Trupurile lui Mota si Marin au fost duse la spital unde au fost imbalsamate si s'apoi insotite de armata spaniola, transportate la un tren mortuar garat la Irun, pentru intoarcerea in Romania. De-a lungul drumului, trenul mortuar a fost salutat de garzile de onoare ale tuturor statelor pe unde a trecut. In Romania, la gara de frontiera Grigore Ghica Voda, eroii erau asteptati de Corneliu Codreanu cu familiile lui Mota se Marin si ale celorlalti legionari. Generalul Cantacuzino Granicerul a prezentat raportul lui Codreanu, spunand: "Capitane, iti aduc grupul expeditionar din Spania. Doi morti, doi bolnavi, un ranit si doi sanatosi. Traiasca Legiunea!"

Trenul mortuar avand pe locomotiva initialele "M.M." facute din crengi de brad, a parcurs o lunga distanta, prin mici sau mari orase, sate si catune in ale caror statii romanii piosi asteptau sa salute pe eroi. Mota si Marin au fost plansi de intregul popor roman, care atunci a priceput ce inseamna a fi un legionar de elita din Garda de Fier. Trenul mortuar a intrat in Gara de Nord din Bucuresti, asteptat de zeci de mii de persoane. Sicriile au fost duse pe umeri de legionari pana la carul funebru, care apoi a fost tras de o suta douazeci de legionari pana la Biserica Sfantul Ilie Gogani. Un puhoi de cinci sute de mii de oameni au urmat cortegiul mortuar condus de sute de preoti slujind de-a lungul traseului.

Mota si Marin au fost depusi pe catafalc in Biserica Gorgani unde au fost tinuti 48 de ore, timp in care zeci de mii de romani au defilat in fata catafalcului, apoi trupurile lor au fost transportate la Mausoleul dela Casa Verde, unde Corneliu Codreanu a tinut un discurs impresionant si reprezentantii tarilor straine au dat ultimul salut eroilor si au depus coroane de flori. Apoi, Ion Mota si Vasile Marin au fost lasati in grija lui Dumnezeu si a Istoriei.

Dupa moartea lui Ionel Mota si Vasile Marin, a urmat moartea Capitanului, ucis miseleste din ordinul Madamei Lupescu, urmat de un sir de sute de legionari masacrati in noaptea de 21-22 Septembrie 1939. Intre acei martiri au fost ucisi si 4 viteji care au luptat in Spania, impuscati in lagarul Miercurea Ciuc si in inchisoarea Jilava. Intr'o singura noapte, au fost ucisi 258 de legionari,dintre care 147 au fost luati din casele lor, impuscati si apoi spanzurati de stalpi de telegraf in pietele oraselor, asa cum era ordinul lui Carol si a cocotei sale. Trupurile scaldate in sânge ale legionarilor au fost lasate in bataia vantului si in mijlocul strazilor timp de 3 zile sa fie vazute de poporul roman si sa se inspaimante, astfel ca sa nu mai indrazneasca a critica pe Carol si camarila lui. Asasinarea in massa a legionarilor a fost dorinta Madamei Lupescu si Carol i-a facut placerea sa ofere un "Purim" pentru evreiii ei din Romania,asa cum evreica Esther a facut un Purim in Persia omorand 75.000 de persani, multe secole in urma, dupa cum stã scris in Biblie.

Si cu toate acele orori vazute de romani si care erau doar preludiul conspiratiei comuniste evreiesti, noi am continuat sa tacem chitic si sa toleram comunistii, si le-am dat si franghia si sapunul sa ne spanzure in numele "umanitatii" si al "coexistentei pasnice". Amara lectie primita de poporul roman dupa 42 de ani de mincina, umilinte si foame, l-a trezit la realitate. Romanii stiu ca singurul drum este cel deschis de eroii Mota si Marin, si ca drumul spre Dumnezeu este cel fiara comunista depinde de curajul si hotarirea poporului roman.

Desi au trecut 49 de ani dela moartea lui Mota si Marin, ei n'au fost uitati. Prin dimensiunea jertfei lor, ei mentin focul sacru al credintei in Christos si in demnitatea umana, foc la care se vor încinge sabiile pentru eliberarea lui Christos arestat de comunisti. Si va suna vocea Capitanului peste muntii si vãile României, spunandu-ne: "Sã nu uitati, cã sãbiile pe care le-ati încins sunt ale neamului. In numele lui le purtati. In numele lui, deci, veti pedepsi cu ele; neiertãtori si necrutãtori. Astfel si numai astfel veti pregãti un viitor sãnãtos acestei natiuni".

MOTA si MARIN: PREZENT!

Ioana AIOANEI (alias Ioana Damaschin)