Garda de Fier

Vai, țara mea, înalță-ți fruntea sfărmată de călcâi străin,
Din larg de mare până ‘n codru e numai jaf, pârjol şi chin.

În locul holdelor de aur cresc mărăcini şi bălării
Moşiile ne sunt vândute, cătunele-au rămas pustii.

Păgâni cu ochi scăldați în sânge ne pradă şi ne otrăvesc,
Ne leagă ‘n lanțuri veneticii şi negre ghiare ne pândesc.

Străinii ne jupoaie pielea. Suntem calici, orfani şi goi,
În țara lui Românul geme răpus de griji şi de nevoi…

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .II

Vai, țara mea, înalță-ți fruntea sfărmată de călcâi barbar,
Din larg de mare până ‘n codru e numai fum, pârjol şi jar.

Străinii dornici după aur în ura lor au triumfat,
Îți surpă slabele hotare şi nu au teamă de păcat.

Din larg de mare până ‘n codru lăcustele aleargă ‘n zbor,
Ni-e păngărită legea sfântă şi steagul nostru tricolor.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ..III

Vai, țara mea, înalță-ți fruntea şi rupe lanțurile toate,
Prea greu ne-a apăsat sclavia, ni-e sete azi de libertate!

Răsună bucium de alarmă, eroii altor vremi învie,
Înalță-ți fruntea din țărână, te scutură din temelie.

Cădea-vor hoardele înfrânte, sdrobi-vom gloate de tirani,
Juca-vom hora desrobirii peste cadavre de duşmani!…

Iustin ILIEŞU
“Pământul Strămoşesc”, III, Nr. 1, 15 Iunie 1929